În 1978, Gheorghe Trosca, un tânăr ofițer al serviciului de contrainformații care lucrează la dosarele "Corbii” - conservele sovietice din Armată, MAI, CSS și vârful Partidului -, deconspiră colaborarea cu serviciile secrete sovietice a generalului-colonel Nicolae Militaru, care este imediat degradat și scos din armată de Nicolae Ceaușescu.

În decembrie 1989, reactivat de Ion Iliescu, Nicolae Militaru, agent GRU/KGB, este numit ministru al Apărarii și regizează perfect eliminarea ofițerului care l-a deconspirat, acum locotenent-colonel și șef de stat major al USLA. Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA) - ANTITERO - era și a rămas o unitate de elită a serviciilor românești, alături de fosta Unitate specială 0110 "Anti-KGB”, unică în blocul sovietic, și succesoarea ei, ce purta indicativul "Z”, acum desființată. Crima din fața sediului MApN, în interiorul căruia se aflau Nicolae Militaru și Ion Iliescu, s-a amplificat în oribilitate după ce trupurile ofițerilor USLA uciși au fost profanate sălbatic și lăsate zile întregi pe carosabil cu inscripția de "TERORIȘTI”. Toți cei din sediul MApN, și în special cei care dăduseră ordinul expres ca efectivul USLA să vină la MApN și să fie condus de Gheorghe Trosca, știau că ofițerii uciși nu sunt teroriști. Dar în lipsa teroriștilor reali aceștia trebuiau fabricați.

Membrii Grupului Trosca au fost declarați ulterior eroi-martiri ai revoluției din decembrie 1989.
În februarie 2011, președintele Traian Băsescu, la cererea unei Comisii a Senatului conduse de Raymond Luca, cetățean născut în URSS, le retrage celor opt luptători titlul de eroi-martiri cu toate că pe rol se aflau procese de contestatare în instanță a deciziilor CNSAS care au stat la baza solicitării aberante. Deși i-a fost demonstrată președintelui Traian Băsescu greșeala sa, acesta nu a revenit asupra decretului ilegitim și ilegal.

În 2012, Serviciul Român de Informații (SRI) a ridicat pe același loc Monumentul Luptătorului Antiterorist. Dar crima, la care, conform martorilor, a participat și un asasin care l-a împușcat în cap pe Gheorghe Trosca, după ce acesta fusese deja ciuruit de gloanțe, a rămas nepedepsită. Aceste lucruri s-au mai spus și s-au mai scris. Dar nimic nu s-a întâmplat, timp de trei decenii. Iată încă un motiv pentru care Dosarul Revoluției trebuie dus până la capat, chiar și după 31 de ani de opreliști, și toți participanții încă în viață la această execuție reanchetați și trași la răspundere penală. Lucrarea de mărturii și documente "MÂNA MOSCOVEI. Documentele crimei din decembrie 1989” cuprinde și descrierea operațiunii criminale așa cum a fost ea consemnată de Comisia specială a Senatului României coroborat cu ancheta Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, Secția Parchetelor Militare, Dosar 1095/P/1991, din care am redat în volumul amintit Rezoluția cu NUP a locotenent-colonelului magistrat Mihai Popov.

Imaginile cu masacrul: Laurențiu Gâlmeanu - https://revolutia1989bucuresti.blogspot.com/ 

Prezentăm aici o parte din declarația supraviețuitorului Ștefan Șoldea, pentru punerea în temă, urmată de un extras din materialul Comisiei ca preambul la interviul video în exclusivitate cu supraviețuitorul civil al măcelului, Constantin Isac, realizat împreună cu jurnalistul de front Cristian Botez și difuzat de ActiveNews pe 24 decembrie - Ziua Luptătorului Antiterorist -, la 33 de ani de la masacru. FOTO COLAJ: INTELLIGENCE - REVISTA SRI

Șoldea Ștefan – USLA, declarație de martor, sediul SPM, 31.07.2018 ( val.IV – Declarații, f.3 8-45)

„În jurul orelor 21 :45 a venit la noi mr. Trosca și ne-a spus că urma să executăm o misiune antiteroristă în zona sediului MApN. L-am auzit pe mr. Trosca afirmând cu referire la această misiune ceva de genul „Ăștia pe mine mă vor”. (…) 

Am ajuns, am oprit la locul stabilit, situația fiind calmă (…) Mr. Trosca a insistat ca cineva de la MApN să ne preia (…) i s-a spus ca ABI-urile noastre să semnalizeze prin aprinderea și stingerea farurilor. Imediat după semnalele optice, asupra ABI-urilor s-a deschis focul, apreciez că din partea stângă. În acea parte exista un dispozitiv de apărare ce avea în componentă foarte multi militari, echipați cu tehnică diversă, inclusiv cu tancuri și alte blindate. 

Deschiderea focului nu a fost provocată de noi. Nu am făcut niciun fel de mișcare susceptibilă de a fi ostilă. După deschiderea focului l-am auzit prin stafie pe mr. Trosca încercând să determine oprirea focului asupra noastră. Acesta striga „Ne omoară.faceți ceva!”. 

Am fost rănit în zona cervicală cu un glonț. Am fost scos din ABI de către un ofițer de aviație, am fost singurul supraviețuitor din ABI-ul cu numărul 2. (…) În momentul în care am fost scos din ABI, l-am observat în dreptul primului ABI pe mr. Trosca zvârcolindu-se între viață și moarte (…) 

Imediat după scoaterea din ABI am fost dus în antecamera biroului ministrului apărării (…) aveam statut de terorist. Aici fiind, am purtat o discuție cu colonelul Ardeleanu, șeful USLA, căruia i-am relatat ce s-a întâmplat. 

În acele clipe, în cabinetul ministrului se aflau generalul Militaru și Iulian Vlad. S-a apropiat de mine generalul Militaru care m-a întrebat direct dacă mr. Trosca mai trăiește. I-am răspuns că mr. Trosca este în viață, că se zbate într-o stare gravă, dar că încă poate fi salvat. După acest scurt dialog cu generalul Militaru, acesta din urmă a avut o discuție cu colonelul Ardeleanu care i-a reproșat „Domnule general mi-ați omorât oamenii!”. Am auzit cum răspunsul generalului a fost: „Ce vrei, așa este la război, Ardelene!”. (…)

Precizez că, după momentul în care asupra ABI-urilor noastre s-a deschis focul, nu a existat nici un fel de ripostă armată din partea noastră. Precizez că Drumul Taberei, în zona fostului MApN, era foarte bine luminat, iluminatul stradal funcționând la cote normale. Nu am reușit să înțeleg cum de a fost posibil ca fără niciun temei, niște militari ai armatei române să deschidă focul asupra noastră cu consecințele cunoscute atâta timp cât și noi serveam aceeași patrie.”

Detalii referitoare la evenimentul petrecut în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, în care au fost angajate două echipaje USLA

„În urma unei înțelegeri dintre generalul Militaru Nicolae, ministrul apărării naționale, și col. Ardeleanu Ion, șef USLA, s-a dispus ca această unitate să intervină cu forțe proprii pentru scotocirea zonei înconjurătoare MApN, din care elemente teroriste țineau sub foc clădirile MApN.

În noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989, două vehicule blindate ușoare (ABI) aparținând USLA au ajuns în zona B-dul Drumul Taberei venind dinspre Ho Si Min, cantonându-se în zona M.Ap.N. Dispuse unul înapoia celuilalt pe Bdul Drumul Taberei, în sensul de mers către intersecția cu străzile Văiceni și respectiv Miron Constantinescu, peste drum de clădirea Centrului de Calcul a M.Ap.N.-ului, pe partea blocurilor A1 și A2, în imediata vecinătate a locului unde au staționat cele doua ABI-uri se afla dispozitivul de luptă al Batalionului 3 Tancuri din U.M. 01303 Târgoviște, precum și alte efective.

După ce au rămas în poziția descrisă aproximativ 30 de minute, timp în care efectivele din dispozitiv ce erau în contact vizual cu ABI-urile nu au fost informate despre natura misiunii acestora, echipajele celor doua ABI-uri au fost angajate într-un incident cu forțele din dispozitiv care au deschis foc asupra lor atât cu echipamentul individual cât și cu cel de pe tanc.

Menționăm că infiltrarea în dispozitivul de apărare s-a făcut cu farurile stinse, fără semnalizarea prezenței, pentru militarii M.Ap.N.

În urma tirului nimicitor și-au pierdut viața lt.col. Trosca Gheorghe, sg.maj. Neagoe Stelian-Theodor, sg.maj. Costache Ion Ion, toți din primul ABI cu nr.1147, și cpt. Cotuni Alexandru Eugen Trandafir, plt.maj. Mopicaru Ctin. Ion, plt. Oprea Ion Emil și sg.maj. Surpăteanu Ctin Florin, din cel de-al doilea ABI 1138. Alte două persoane au fost grav rănite respectiv sg.maj. Păduraru Ionel și sg.maj. Soldea Glie Ștefan. Leziuni superficiale a suferit și civilul lsac Constantin. (alias lonescu, alias Dinescu).

La sesizarea apărătorilor grupa centrala de coordonare a pazei localului MApN a comunicat că nu cunoaște nimic despre identitatea și misiunea mașinilor respective, ordonând o cercetare la fața locului, și în caz extrem, să se răspundă cu foc.

Din analiza cantitativă a efectivelor participante la apărarea M.Ap.N. rezultă că în incinta și în jurul acesteia erau forțe de valoare aproximativă a unei divizii.

Cum puteau aceste două ABI-uri să întărească un dispozitiv atât de puternic ce avea în compunerea sa numeroase ABI-uri și TAB-uri?

Dăm în continuare teza înfățișată de gl. Militaru în conformitate cu care cele două ABI-uri ar fi trebuit să cadă din spatele celor două blocuri amplasate în fața M.Ap.N., ele având misiunea de a scotoci în blocurile respective și de a neutraliza pe cei care țineau ministerul sub foc de arma.

Așa cum vom vedea, ABI-urile de la USLA nu au respectat traseul stabilit inițial. O altă variantă susținută de col. Anastasiu Cristian, însărcinat cu organizarea acțiunilor de pază și apărare a M.Ap.N., rezultă că ar fi ordonat unui tanc existent la poarta nr. 2 a localului M.Ap.N. din fața Complexului Orizont să întreprindă acțiuni de cercetare a celor două ABI-uri și să raporteze rezultatele la înapoierea în dispozitiv. Ca urmare, tancul a ieșit pe aleea de la poarta nr. 2, a virat la dreapta, deplasându-se spre cele două ABI-uri cu viteză redusă și cu reflectoarele aprinse.
Când tancul ar fi ajuns în dreptul primului ABI, acesta l-ar fi întâmpinat cu foc. Ca urmare, tancul a răspuns cu foc de mitralieră calibrul 7,62. Concomitent, au deschis foc și celelalte tancuri din dispozitivul de apărare al M.Ap.N. Înaintarea celui de-al doilea ABI a atras după sine focul apărătorilor ministerului.

Este inadmisibil să poți crede că două ABI-uri ar putea desfășura un atac asupra M.Ap.N., care avea în apărarea sa circa o divizie mecanizată. Cum să credem în această situație că cei din ABI-uri ar fi deschis focul asupra unui tanc?

Primul ABI a fost lovit de blindajul tancului și aruncat pe cealaltă parte a carosabilului.O altă variantă rezultată din declarațiile echipajelor de pe tancurile aflate în dispozitiv în fața Centrului de Calcul, susține că cele două ABI-uri, după ce au oprit pe partea dreaptă a Drumului Taberei, s-a încercat o intrare în legătură cu acestea, utilizând proiectoarele. Se pare că cele două ABl-uri ar fi răspuns cu ajutorul semnalizatoarelor de direcție.

După ce ABI-urile au rămas pe loc aprox. 15-20 minute, poate chiar mai mult, se pare că echipajele ar fi primit ordin să nimicească cele două ABI-uri prin foc și prin călcare cu șenila, lucru executat.

Este imposibil de crezut că cele două ABI-uri și-ar fi propus să nimicească tancurile existente în dispozitiv.
Col. Safta (avansat ulterior gl.) a declarat că în noaptea de 23 spre 24, în jurul orelor 2330 i s-a raportat că în dispozitivul de apărare al blindatelor amplasate în fața Centrului de Calcul s-au infiltrat două ABI-uri. Privind deschiderea focului, ofițerul a declarat: "… Mi s-a raportai că ABI-urile au intrat în unghiul mort al tancurilor, timp în care se trăgea și din blocurile vecine ministerului. Mi s-a raportat că ABI-urile au deschis foc prin gard. Atunci am ordonai să se acționeze prin împingere și prin foc, dacă este nevoie…”.

Rezultă că grupa operativă nu a avut cunoștință de cele două obiective apărute în zona M.Ap.N. La data și la ora consumării acestui eveniment, în cabinetul M.Ap.N. se găsea și col. Ardeleanu, comandantul trupelor USLA .
Într-o scrisoare adresată M.Ap.N. col. Ardeleanu a făcut următoarea declarație: „… Vă raportez că întors în unitate am stabilit cu certitudine că lt.col.. Trosca , fost șef de stat major din USLA, care a condus cele două echipaje de intervenție … plănuise să mă lichideze pe mine și pe col. Gherghina Gheorghe, locțiitor al comandantului… Consider că acest ofițer a avut legături cu cineva din Direcția de Contrainformații Militare și cred că planul conceput împotriva mea trebuia să conducă la o clarificare de la cine a primit acest ordin și de ce …”.

Din declarația col.(r) Bliorț Ion rezultă: „… în jurul orelor 2300 col. Ardeleanu care se afla la M.Ap.N. … a sunat pe telefonul scurt făcând următoarele precizări < < Mă aflu în biroul ministrului apărării naționale. În zona blocurilor din fața ministerului, grupuri de teroriști execută focuri de armă asupra ministerului. Trebuie să pregătim forțe de intervenție care să captureze teroriștii din zonă. Câte echipaje ai la dispoziție? > > I-am răspuns că lt.col. Trosca e lângă mine și să-mi permită să-l întreb, întrucât el coordona acest compartiment. Pe loc lt.col. Trosca a comunicat că poate forma trei echipaje cu care poate acționa … după care [Ardeleanu] a precizat: < < Ordinul pe care ți-l dau se înregistrează de către tov. ministru Militaru și reține ce ordon: cele trei echipaje să vină pe un traseu ales de Trosca, care să nu fie aglomerat și să oprească în fața Complexului Orizont de unde vor fi preluați de un reprezentant al M.Ap.N. Raportezi când se pune în mișcare. Ordinul trebuie executat întocmai. Ne-o cere domnul ministru Militaru. > >. Lt.col. Trosca a preluat misiunea … după aproximativ 20 min. lt.col. Trosca mi-a raportul că este gata să se pună în mișcare…”

Misiunea a fost inițiată de col. Ardeleanu, comandantul unității, decedat ulterior. Cele două declarații sunt totalmente contradictorii, în ce privește natura misiunii se pare că aceasta s-ar fi realizat odată cu ajungerea ABI-urilor la Orizont de către reprezentanții M.Ap.N.-ului. Din declarația col. Ardeleanu rezultă că misiunea avea un caracter subversiv învinuindu-l grav pe lt.col. Trosca mort în această stupidă ambuscadă.

Din declarația lt.col. Natea Traian, rezultă unele amănunte: „…Lt. col. Trosca, înainte de a pleca la drum … a vorbit cu mine la telefon și mi-a spus că este vorba de o misiune de o importanță deosebită, că trebuie preluat un oarecare domn Ionescu de la FSN din stația de metrou Eroilor și transportat în condiții de siguranță la M.Ap.N. … Eu rămân la convingerea că această misiune a fost concepută pentru transportul lui Ionescu la M.Ap.N, … Au plecat în misiune 3 echipaje. Unul dintre ele s-a defectat și a rămas pe drum în zona Gării de Nord… Am dedus că se grăbeau să ajungă la întâlnire cu Ionescu…”.

În concluzie, care era de fapt misiunea? Să ajungă la M.Ap.N., să întărească apărarea acestuia, sau să scotocească în zonă, sau să ducă la M.Ap.N. reprezentantul FSN Ionescu (alias Isac, alias Dinescu).
Din declarația col. Gherghina rezultă: „… în timp ce se executa misiunea, sesizând că nu sunt perfectate modul de acces și sistemul legăturilor în vederea prezentării la locul stabilit… nu aveam aceeași frecvența de lucru cu M.Ap.N., iar alte modalități de realizare accesului în dispozitivul constituit și de recunoaștere nu există. Rețin modul în care s-au derulat dispozițiile date de col. Bliorț către echipaje, care le sugera să realizeze legătura și accesul prin semnale luminoase, fără ca în prealabil să fi stabilit un cod de folosire a acestora.”

Din declarația numitului Isac Ctin., reprezentant al FSN, rezultă: „…Singura posibilitate în accepțiunea mea ca să ajung în condiții de siguranță la minister era prin USLA …în consecință ne-am dat jos la metrou și am dai telefon la USLA … m-am recomandat Ionescu … le-am spus că vreau să ajung la M.Ap.N… mi s-a spus că tocmai pleacă 3 echipaje către M.Ap.N., care în drum mă vor prelua și pe mine urmând să mă lase la minister…” Deci orice persoană cu tupeu, printr-un simplu telefon induce în eroare o unitate de elită a securității și astfel un colonel își modifică traseul pentru a lua un necunoscut care se prezintă ca persoană importantă în FSN.

Cpt. Garz Romulus, supraviețuitor al incidentului a declarat: „…Ne-am pus în mișcare și l-am întrebat pe lt.col. Trosca unde mergem. S-a exprimat în sensul că mergem la M.Ap.N., dar a adăugat … că trecem prin Militari, de unde o să luam un reprezentant al Frontului, Ionescu pe care … îl ducem la M.Ap.N. Atunci am înțeles că trebuie să acționăm în zona blocurilor de peste drum de unde trag teroriști.”

Cam în același sens se situează și declarațiile celorlalți supraviețuitori. De interes mai deosebit se remarcă declarația lt. Soldea Ștefan, care înainte de a pleca, intrând în biroul comandantului USLA a surprins o convorbire între lt.col. Trosca și col. Bliorț și a reținut: lt.col. Trosca a spus: „…Ăștia pe mine mă caută …”, iar colonelul Bliorț ar fi replicat „poate nu ne omoară și ne judecă …”

Având în vedere situația deosebit de confuză, existența suspiciunilor și acțiunile ce se desfășurau în zonă, personal considerăm necesar să se fi luat măsuri suplimentare de legătură și cooperare pentru evitarea unor eventuale accidente.

Este interesantă și nota de convorbiri purtată de lt.col. Trosca cu dispecerul de serviciu din care reproducem câteva pasaje: „… Dispecerul este sunat de col. Bliorț și are loc următorul dialog:
Bliorț: < < Deci transmite-i lui 153 (col. Trosca ) > >
Dispecerul: < < Da, Bliorț,… să aibă răbdare și să mai stea în spatele ultimului tanc cu toată coloana lui > >
Bliorț: < < Încă 10 min. > >
Dispecerul: < < Am înțeles > >
Bliorț: < < Să stabilim că, adică să se întâlnească cu cei de la armată > >
Dispecerul: < < Da. > >
Dispecerul: < < Când să se întâlnească? Nu înțelege > >
Bliorț: < < Să vadă, să se cunoască… > >
Bliorț: < < Să se cunoască puterea armată. > >
Dispeceratul: < < Am înțeles. > >
Notea : < < 153 Tridentul > >
Trosca : < < Comunicați > >
Notea: < < Dl.Ionescu să rămână în mașină și când vă puneți în mișcare să vă duceți cât mai aproape de gardul M.Ap.N.-ului … de poartă > >.
Tridentul, adică dispeceratul este în legătură cu 153 (cu Trosca). Se aude strigătul lt.col. Trosca: „…Se trage, mă !…” Altul strigă: „… Tată, nu trage, mă…!” pe fondul unui răpăit de mitralieră (din păcate banda cu înregistrarea tuturor convorbirilor a dispărut de la unitatea USLA).

Aducerea de modificări în executarea misiunii, datorită necesitații de a fi transportat dl. Ionescu a dus la modificarea itinerariului și aducerea echipajelor într-un loc unde nu erau așteptate.

În ce privește opiniile celor ce asigurau paza M.Ap.N. se desprind câteva concluzii. După declarația gl. Militaru: „… Nimeni de la armată nu a solicitat USLA să vină în ajutor pentru apărarea localului M.Ap.N. … nu-și avea rostul … Însă înainte de înserare col. Ardeleanu și gl. Vlad erau la M.Ap.N. chiar în cabinetul ministrului. Aici era convingerea generală că teroriștii nu pot fi alții decât securitatea și că USLA … luptă de partea teroriștilor.
Când se discuta cu Ardeleanu, gl. Hortopan a intrat în cabinet, i-a informat pe toți cei prezenți că asupra unui obiectiv militar de pe linia de centură a capitalei se execută foc intens și a fost prins un subofițer de la USLA cu armament și muniție asupra lui. Se numea plt.maj. Popa Ion Ștefan.

Col. Ardeleanu a recunoscut imediat că subofițerul este de la el. Deci presupunerea (bănuiala) noastră se confirmă. Totuși col. Ardeleanu insistă că unitatea sa în totalitatea ei este în cazarmă, exprimându-și regretul că nu este folosită la justa ei valoare și că ar putea chiar să scotocească chiar pe timp de noapte blocurile din jurul M.Ap.N. de unde se execută foc.

Generalii de armată prezenți la această discuție, prin consens au fost de acord (gl. Hortopan, gl Chițac, gl. Logofătu, gl. Eftimescu) … Vlad … era și el de față. Prin consens s-a căzut de acord că o dată venită să treacă Ia acțiuni în sensul să scotocească blocul. S-a stabilit și itinerariul. Să vină pe lângă Academia Militară, pe strada nou creată, între biserica de la intrarea în Drumul Taberei și Comandamentul Trupelor de Grăniceri și în continuare să se deplaseze pe aceasta și să ajungă în Emil Bodnăraș. În felul acesta nu se intersectau unitățile armatei și cădeau în spatele grupului de blocuri din fața M.Ap.N….”.

Acest itinerar este confirmat și de supraviețuitorii celor două echipaje ABI.

Tot din declarația gl. Militaru rezultă: „… Trebuia să vină cu efective de 600 luptători. Ardeleanu, prin socotelile făcute avea lipsă 30 de USLA-și la ambasadă și încă 80 de USLA-și la Sibiu – plecați încă din 20 decembrie 1989 din ordine superioare…”.

Deci forța combativă a unității era de 756 luptători, din care scăzând 110, după spusele col. Ardeleanu, în unitate ar mai fi trebuit să existe 647 USLA-și disponibili. În acest sens urma a fi lăsați 40-50 de luptători pentru paza cazărmii, iar cei 600 trebuiau să vină pentru scotocire în zona blocurilor pe itinerariul stabilit.

Din declarația martorilor mai rezultă că col. Ardeleanu s-a dus, după ce-a ieșit din cabinetul ministrului, să dea dispozițiile necesare. El a vorbit la un telefon din incinta ministerului, dar cu cine a vorbit și ce a spus nu se știe.
Gl. Militaru susține că nici nu era nevoie de a înștiința dispozitivul de apărare al ministerului de venirea USLA-șilor, întrucât strada pe care aceștia trebuiau să vină, respectiv Emil Bodnăraș era paralelă cu Drumul Taberei, astfel că ei nu aveau cum să se intersecteze cu unitățile armate.

Tot din declarațiile acestuia rezultă că după epuizarea evenimentului, col. Ardeleanu a revenit în cabinetul ministrului anunțând nimicirea ABI-urilor, la care, după spusele gl. Militaru: „… Toată lumea a fost uluită că nu ne puteam explica ce au căutat acestea în fața M.Ap.N.-ului … această abatere de la traseu constituie cauza evenimentului”.

Din declarația gl. Eftimescu reținem doar câteva episoade ce par mai interesante: „… Când au venit cei de la USLA pe 23 spre 24 decembrie 1989, comandantul lor, col. Ardeleanu era în minister… În condițiile create la diferite obiective, cu forțe eterogene aduse succesiv în dispozitiv, lipsite de coeziune, care se aflau și sub psihoza declanșării prin surprindere a unor acțiuni teroriste, deschiderea focului fără somație era oricând posibilă … Declanșarea focului se putea face intenționat chiar de un intrus în dispozitiv, sau ca rezultat al unor trageri din afară în scopul de a provoca. În asemenea situații trebuiesc aplicate prevederile clasice ale regulamentului: recunoașterea sub strict control cu călăuza; cu înștiințarea celor prin dispozitivul cărora se trece sau prin dispozitivul cărora intră. Asemenea manevre erau mai indicate a fi făcute pe timp de zi… nu trebuiau făcute noaptea. Pătrunderea pe timp de noapte este dificilă și în condițiile de atunci se riscau pierderi de vieți omenești…”.

Cu referire la etapa premergătoare incidentului se desprinde clar concluzia că operațiunea nu a fost bine pregătită, neasigurându-se măsurile de siguranță ce se impuneau. Din start este exclusă ideea potrivit căreia cele două echipaje soseau la minister pentru a-l cuceri, dar ne îndoim și de ipoteza lansată de col. Ardeleanu potrivit căreia echipajele aveau misiunea de a-1 lichida. În nici una din situații, cele două echipaje nu erau în măsură să pună în pericol dispozitivul de apărare al ministerului.

Există o anume probabilitate de rea-credința a col. Ardeleanu care ar fi dat dispozițiuni astfel încât să atragă într-o capcană cele doua echipaje de USLA-și conduse de lt.col. Trosca cu care se pare ca nu era în relații prea cordiale în sensul aducerii acestora într-un alt loc decât cel stabilit.

Dar, la fel de bine există și ipoteza că misiunea să fi fost concepută bine și să fi suferit modificări ca urmare a apariției personajului Isac, alias Ionescu, alias Dinescu.

Există posibilitatea ca însăși lt.col. Trosca considerând itinerariul indicat ca o posibilă capcană să fi modificat cu bună știința traseul respectiv.

Cert este că misiunea în stadiul ei inițial nu a prevăzut în nici o situație prezența ABI-urilor în fața M.Ap.N.

De asemenea, este cert că nici lt.col. Trosca nu avea o imagine clară a misiunii sale și nici a modalităților de intrare în legătură cu cei din dispozitivul M.Ap.N.

Nu avem nici un element care să ne confirme că lt.col. Trosca, un foarte bun profesionist, ar fi știut de o misiune de scotocire în spatele blocurilor.

Varianta povestită de gl. Militaru că 600 de USLA-și să scotocească blocurile de unde se trăgea asupra M.Ap.N. și în timpul nopții este de un absurd total. Dacă ar fi intrat în funcțiune un asemenea plan se crea un război în toată regula. Dorea cineva din cei prezenți în acel birou un astfel de lucru? Să ne imaginăm venirea a 600 de USLA-și în plină noapte cu mașini blindate și autobuze la 500 m de M.Ap.N. Este suficient să te gândești la drumul lor prin București ca să realizezi ce se putea întâmpla.

Deci întreaga acțiune putea fi o coincidența nefericită, sau o altă greșeală grosolană încheiată cu victime omenești, de data aceasta pe lângă cei de la armată fiind angrenați și excelenții militari care compuneau USLA. Sau a fost făcută cu premeditare și suspecții rămân tot cei ce i-am menționat că au fost în biroul ministrului. În ceea ce privește pe col. Ardeleanu, mort în condiții suspecte doi ani mai târziu, acesta a dovedit și o lipsă totală de profesionalism, și faptul că îl ura pe Trosca Din momentul deschiderii focului, lucrurile s-au derulat cu mare rapiditate, nemaifiind timpul necesar informării tuturor efectivelor implicate în incident.

Din declarațiile apărătorilor M.Ap.N, respectiv a conducătorilor de tancuri implicați în conflict a rezultat că în jurul orelor 2400 tancurile din centrul dispozitivului (MAG25, MAG27) au comunicat prin stație că au observat în fața lor două ABI-uri staționate în imediata apropiere a tancului aflat către intersecție. MAG-ul (tancul comandant) a luat legătura cu cele două tancuri, solicitându-le date despre cele două ABI-uri aflate în zonă.

„S-a solicitat să luăm legătura prin radio cu ele, ceea ce era imposibil, întrucât frecvențele de lucru ale acestora nu erau cunoscute.”

Situația a fost raportată col. Safta, care a ordonat să se încerce să se facă semne luminoase. La semnalele luminoase emise de tancuri, ABI-urile au semnalizat prin avarie. S-a ordonat sporirea atenției. Iată ce declara mr. Vasile Valeriu, comandantul Batalionului 3 tancuri: „… La un moment dat, din zona ABI-urilor ni s-a părut că din partea din fața de dincolo de ei s-a deschis foc de pistol mitralieră. În momentul în care s-a tras rafala aceea de mitralieră, ABI-urile au pornit motoarele … Eu am raportat că s-a deschis foc din partea dinspre ABI-uri și că au pornit motoarele. Și atunci < < "Mărul” pentru toate echipajele! Nimiciți prin foc și călcare cu senile > >.

Din analiza declarațiilor rezultă că cele două echipaje ABI nu au răspuns cu foc asupra dispozitivului mai sus menționat, că ordinul de nimicire a fost dat de "Mărul” (col. Safta, gl., actualmente decedat), că s-a deschis foc din tanc cu mitraliera jumelată de către tanchiștii aflați în eroare de fapt și care au executat un ordin (fiind în alarmă de lupta):”prin foc și călcare cu șenila…”.

Deci, putem concluziona că elementele care au determinat desfășurarea acestui eveniment au constat în lipsa de claritate a misiunii inițiale, nerespectarea de către echipaje a itinerariului stabilit inițial, neorganizarea sistemului de recunoaștere și cooperare, apariția personajului perturbator Ionescu (alias Isac, alias Dinescu), ce a determinat abaterea de la traseu.

Și acest caz este de fapt un episod din erorile de apreciere săvârșite în nopțile de 22 spre 23 decembrie 1989.

În România trebuia să fie război civil 

Punctul de vedere exprimat de Sergiu Nicolaescu: „Într-adevăr chiar și în timp de război se pot produce erori grave, ca să nu folosesc cuvântul grosolane. Au fost și ofițeri condamnați la moarte, care se făceau vinovați de pierderi de vieți omenești și materiale. Pe 24 decembrie 1989 dimineața, la orele 0830 eram în fața M.Ap.N. Terenul de luptă era cumplit. În afara celor două ABI-uri distruse, cadavrele erau aruncate în stradă și unii trecători urinau pe ele. Ce putea fi în mintea acestui Ardeleanu, care se pare că nici nu era român, să lase cadavrele camarazilor săi în stradă, batjocorite de animale care se pretindeau a fi oameni? Numai într-o țară ca România se poate crede că toate cele petrecute se datorau prostiei noastre. Mă gândesc la "drobul de sare”… Nu, toate acestea au fost manipulări făcute de profesioniști strecurați atât în M.Ap.N., cât și în M.I. și care au executat ordine primite de la stăpânii lor. În România trebuia să fie război civil”.