Este în afara oricărui dubiu că subiectul AUR este cât se poate de relevant. Că despre AUR se va vorbi mult și bine în acest nou ciclu electoral. Că sunt posibile fel de fel de surprize. În sens negativ sau în sens pozitiv. Dar răspunsul la întrebarea din titlu va rămâne cu certitudine esențial. AUR sau tinichea?

Sunt mulți cei care fac o analogie între PP-DD, partidul lui Dan Diaconescu și AUR, partidul fondat de George Simion. Și, până la un punct, aceștia nu greșesc. Sunt formațiuni ieșite din spuma mării. Care până la succesul lor se spune că au trecut pe sub radar. Prea puțin observate. Prea puțin supravegeate. Două partide alcătuite din populații pestrițe. Oameni din toate categoriile socio-profesionale. Unii onorabili, alții mai puțin onorabili și, în fine, unii de-a dreptul infractori. E adevărat, acest fenomen poate fi regăsit până la urmă în orice formațiune politică. Numai că la PP-DD și AUR această tendință e mai pronunțată. Caracteristica esențială comună, atât la PP-DD cât și la AUR, este că fiecare, în felul său, a răspuns unei necesități. A umplut practic un pronunțat vid electoral. Ambele formațiuni sunt justițiare. Ambele răspund nevoii firești a unei părți semnificative din populație de a susține idealuri de tip național. Și într-un caz și în celălalt avem de-a face cu rezultatul unui vot negativ. Un efect de lehamite pe care-l resimte populația față de clasa politică. Și, ca atare, o nevoie de schimbare. Dar ce le deosebește și ce le poate deosebi în viitor?

Pentru început, într-o măsură mai mare decât în cazul PP-DD, în partidul numit AUR sunt identificați un număr alarmant de mare de rezerviști ai unor servicii secrete. Dar nu sunt mai numeroși decât au fost în partidul lui Dan Diaconescu. Atâta doar că opinia publică e mai atentă. Și, la fel, numărul de infractori identificați în AUR este alarmant de crescut. E tot o aparență. Am convingerea că, atunci când un partid se formează în mare viteză și crește spectaculos dintr-o necesitate obiectivă, la fel cum s-a întâmplat în 1990 cu FSN, se infiltreză, urmărindu-și diferite obiective personale, și un număr mai mare de persoane neavenite. Pe care alte partide au avut timpul necesar să le filtreze și să le ejecteze. Din acest punct de vedere, ponderea nu părea fi cu adevărat alarmantă în formațiunea condusă de George Simion. În fine, acum avem certitudinea că absolut toate partidele au fost de-a lungul timpului infiltrate cu lucrători activi ai serviciilor secrete. Începând chiar cu PNȚCD. De ce nu s-ar întâmpla același lucru și acum? Pentru ca ponderea de AUR să fie mai mare decât ponderea de tinichea, este necesar un singur lucru. Ca oamenii de bună credință din AUR, adevărații naționaliști, în sensul bun al cuvântului și adevărații suveraniști să dobândească o masă critică suficent de mare, pentru a deveni dominanta formațiunii politice.

Dacă așa vor sta lucrurile, atunci nu va exista pericolul, în ciuda unor antecedente, ca AUR să alunece către extremism sau către anti-europenism și nici nu va putea fi transformat într-o dronă politică manipulată de statul subteran. Deși pare rudimentar, George Simion, așa cum l-am putut intui din dezbaterile televizate și cu precizarea că nu-l cunosc personal, are o anumită demnitate, o anumită verticalitate și se comportă ca un om curajos și de bună credință. Pentru moment, cred că avem de-a face mai mult cu AUR și mai puțin cu tinichea.

Pentru orice partid născut din spuma mării și cu o creștere spectaculoasă în campania electorală, destructurarea este un pericol major. Ca și în cazul PP-DD, destructurarea se poate produce mai cu seamă în Parlament, atunci când deputații și senatorii sunt luați și transferați la bucată către alte partide. O greșeală majoră a lui Dan Diaconescu a fost că, luat de valul orgoliului și animat de o dușmănie personală față de Victor Ponta, l-a contracandidat pe acesta la Gorj și, așa cum toată lumea a prevăzut, a fost învins. Și a rămas în afara Parlamentului. Un lider al unui asemenea partid aflat în afara Parlamentului, poate fi cu ușurință trădat și mâncat de viu de proprii jucători. Ar fi bine ca în cazul lui George Simion lucrurile să stea altfel. Ar fi bine ca AUR să nu se destructureze ci, dimpotrivă, să se consolideze. De ce afirm asta? Și, în definitiv, ar fi bine pentru cine? Ar fi bine pentru echilibrul politic care și așa este destul de fragil. Existența AUR permite PSD-ului  să supraviețuiască politic chiar și în condițiile în care, în mod lamentabil, încercând să se conformeze mișcării politically correct, a renunțat să se mai lupte cu statul subteran, cu instituțiile care încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cu întreaga mișcare declanșată din interiorul Uniunii Europene, prin care statelor mai slabe li se amputează, rând pe rând, atribute esențiale ale suveranității. PSD transpiră pentru a deveni un partid frecventabil la nivel european. Iar AUR nu este legat de asemenea constrângeri. Poate umple în Parlament și în viața politică acest vid creat prin abandonul PSD. După, ce în prealabil, și PNL a renunțat la aceste valori, care l-au consacrat drept partid istoric.