ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Mănăstirea Antim din Capitală se pregătește de hram pentru duminică, 27 septembrie, ziua cinstirii ctitorului ei. Slujbele vor fi oficiate în exteriorul bisericii, cu respectarea măsurilor de siguranță, informează site-ul Basilica.

Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, a înființat acest așezământ începând cu anul 1713 și l-a închinat Tuturor Sfinților.

Evenimentele de hram încep de vineri, 25 septembrie, ora 15.00, când la Muzeul Mănăstirii Antim va avea loc vernisajul Expoziției „Închinare Sfintei Cruci, rodiri și-nrudiri de tradiții românești”.

Vor fi expuse lucrări realizate de artiști consacrați și studenți. Evenimentul, ajuns la a 3-a ediție, este organizat prin colaborarea profesorilor, stu­denților de la specializarea Artă Sacră, sub îndrumarea prof. dr. Mihaela Palade.

Programul liturgic dedicat Sfântului Antim va începe sâmbătă seara cu slujba privegherii care va fi oficiată începând cu ora 17:00. Cinstirea Sfântului va continua duminică cu Acatistul, Slujba Ceasurilor și Sfânta Liturghie oficiată de Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul.

Ierarhul georgian s-a identificat „până la moarte” cu poporul nostru
Pe lângă așezământul monahal din centrul Capitalei, Sfântul Antim, de origine georgiană, a adus multe alte realizări pentru Mitropolia Țării Românești. Deși străin de neam, „prin grija pastorală față de turma încredințată de Hristos păstoririi lui, el s-a identificat până la moarte cu poporul peste care a fost pus arhipăstor”, a spus anul trecut, de hram, PS Varlaam.

Mitropolitul Antim a desfășurat o bogată activitate tipografică (63 de cărți, 39 fiind lucrate cu mâna sa, 21 în limba română). Lui i se datorează introducerea definitivă a limbii românești în cultul Bisericii Ortodoxe Române.

Bun patriot și luptător împotriva asupririi turcești care deja prevestea instalarea regimului fanariot, mitropolitul Antim a fost arestat, în martie 1716, și a îndurat umilințe și chinuri în temnițele domnești până toamna, când a fost caterisit pe nedrept, fiind condamnat la închisoare pe viață la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” din Muntele Sinai. Pe drum însă, ostașii turci l-au omorât și i-au aruncat trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol.

Abia în anul 1966, Patriarhia Ecumenică a ridicat caterisirea ce fusese aruncată în mod nedrept asupra Sfântului Antim. În 1992, mitropolitul Antim Ivireanul avea să fie trecut în calendar, ca Sfânt Ierarh și Sfințit Mucenic cu zi de pomenire în 27 septembrie.
 
„Rugul Aprins”

Mânăstirea Antim a favorizat apariția mișcării spirituale și duhovnicești „Rugul Aprins” și a reprezentat principalul cadru de manifestare al acesteia. La Antim, începând din anul 1945, a activat mișcarea isihastă numită „Rugul Aprins”, al cărei inițiator și animator a fost gazetarul și scriitorul Alexandru Teodorescu, cu numele literar Sandu Tudor.

Cei care au constituit nucleul acestui grup: părinții Benedict Ghiuș, Sofian Boghiu, Petroniu Tănase, Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu, Felix Dubneac, împreună cu intelectualii mireni Sandu Tudor, Alexandru Mironescu, Anton Dumitriu, Vasile Voiculescu, Paul Sterian, Constantin Joja, Barbu Slătineanu și Gheorghe Dabija, au început a se întâlni la Antim din 1945. Sub oblăduirea starețului Vasile Vasilache, ei se reuneau în fiecare joi seara, în chilia stăreției, în jurul lui Sandu Tudor și arhimandritului Benedict Ghiuș, și discutau teme de literatură și spiritualitate.La întâlnirile grupului participa un auditoriu numeros și divers ca pregătire: preoți, profesori secundari, medici, arhitecți, ingineri, artiști plastici, studenți și credincioși din București.

În anul 1948, în urma schimbărilor politice intervenite în România, care au adus cu ele, între altele, interzicerea asociațiilor religioase, grupul și-a văzut mult limitat cadrul de activitate.

Sandu Tudor a părăsit grupul, căci, după ce, la 25 iunie 1948, intrase frate în obștea mănăstirii Antim, iar la 2 septembrie 1948, la cererea sa, fusese tuns în monahism, cu numele Agaton, la 23 februarie 1950, cu aprobarea patriarhului Justinian, s-a transferat la schitul Crasna-Gorj, din Arhiepiscopia Craiovei, unde este hirotonit preot (ieromonah) de către mitropolitul Firmilian al Olteniei.

 După plecarea părintelui Agaton, grupul s-a destrămat, în 1950 activitatea Rugului Aprins încetând definitiv la mânăstirea Antim.