Mănăstirea Petru Vodă prezintă, într-o analiză publicată pe site-ul oficial, o radiografie a României de azi, care pornește de la problemele cu care se confruntă, continuă cu falsele remedii propuse în spatiul public și ajunge, în final, la soluția pentru salvarea poporului român.

 

Mănăstirea Petru Vodă subliniază, de la începutul analizei, că la nivel de neam ateismul are același efect nimicitor ca și la nivelul persoanei.

 

"Cu toate eforturile bolșevicilor de orice modă de a crea singurul lucru de care sunt ei în stare – adică dezordine și luptă de clasă (ei creează și clasele, și lupta, și lupta împotriva luptei, etc), lumea nu se împarte în păcătoși și nepăcătoși, puri și nuli, etc. Împărat sau proletar, tînăr sau bătrîn, arhiereu sau mirean, orice om greșește în fiecare zi de 70 de ori cîte 7.

Diferența dintre oameni este raportarea conștiinței: O conștiință și o comunitate cu frică de Dumnezeu, cînd face vreo greșeală, aleargă imediat nu în stradă la exhibat, nici în virtual la reprimat, ci la Făcătorul conștiinței, la Mîntuitorul Iisus Hristos al Cărui chip îl și purtăm, și de la El cere și primește eliberarea, primenirea, reluminarea, împuternicirea. O conștiință și o comunitate care se raportează la altcineva sau la altceva (televizor, idee politică, valoare materială) nu numai că nu-și rezolvă frămîntările și angoasele – reflexii implacabile ale încălcării unui cod universal de bună-stare a existenței (deoarece păcatul este orice încălcare a acestui cod), dar se împotmolește și mai mult în mrejele neputinței și ale progresiei erorilor, ajungînd în cele din urmă la autodistrugere”, se arată în textul publicat de obște.

 

Soluția propusă de Mănăstirea Petru Vodă pentru salvarea poporului român de la autodistrugere? Revoluția hristică, singura în istorie care aduce adevărata schimbare la față a României.

 

"Cine, înainte de Hristos, putuse vreodată să dezlege tragedia existențială a omului căzut? Care Pleșu al Areopagului, sfîșiat de hedonisme perverse și de silogisme sterile, putuse vreodată să înaripeze și să odihnească gîndul cel mai înalt? Care Cezar dăduse supușilor săi noblețea de a fi numiți egali ai săi și el slujitorul lor? Care societate dăduse, înainte de Hristos, cinste egală femeilor și bărbaților, justiție săracilor, învățătură analfabeților, nădejde oropsiților, fericire condamnaților? Care om politic, care om de cultură, care guru, care om de afaceri, care societate vreodată a adus lumii depășirea firii umane, seninătatea în chinuri, miracolul ca regulă, binecuvîntarea ca realitate? Nimeni, afară de Hristos.

 

Hristos – Scriitorul Scripturii. Hristos – Preotul Liturghiei. Hristos – Botezătorul cu foc dumnezeiesc. Hristos – Mirele inimii călugărului. Hristos – Legiuitorul iertării. Hristos – plăsmuitorul și replăsmuitorul omului. Hristos – vindecătorul neamului. Hristos – Soarele Lumii. Hristos – Iubirea, Iertarea, Credința, Nădejdea. Hristos – Veșnicia. Hristos – Prezentul perpetuu al Adevărului care ne face liberi.

 

Și spre deosebire de oamenii politici, ba chiar spre deosebire de orice om, supus greșelii, oricine ar fi el, Hristos Își ține făgăduințele.

Cînd vi se spune, prin gurile întunericului celui dens și usturător al viermelui neadormit și scrîșnetului de dinți – la televizor, pe internet, în piață sau oriunde –, să anihilați social o persoană, oricine ar fi și orice ar fi făcut sau spus, să o judecați și osîndiți, să îi doriți răul sau moartea, să o disprețuiți fundamental în ființa și existența ei, atunci puteți fi siguri că în primul rînd VOUĂ vă face un rău, schimonosind în voi frumusețea de a fi cum trebuie să fie un om. Omul plin de ură, ranchiună și venin, care nu găsește decît urîtul, macabrul, sarcasmul, deznădejdea, omul care aruncă un vot de blam pe un întreg popor sau pe întreaga existență a cuiva, omul mic la suflet, incapabil de perspectivă, de a crea, de a visa, de a realiza, omul sclav, slab, bătut de orice vînt, consumat de frustrare și mânie, de lene, de a teroriza și de a fi terorizat, nu e omul firesc, românul și creștinul firesc, ci omul nou al bolșevismului celui mai feroce, omul rătăcit pentru a cărui pocăință și revenire TREBUIE să ne rugăm, într-un suflet, ca neam”.

 

Revoluția hristică este singura în istorie care aduce adevărata schimbare la față a României.

 

Dumnezeu și Maica Domnului să binecuvinteze cu bunătatea și mila Sa pe tot sufletul rănit și întristat. Hristos a înviat!”

 

Textul integral este disponibil aici: