ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Oriunde ne-am afla astăzi, indiferent după care calendar ne cinstim sfintele sărbători și de care parte a graniței trăim, noi, românii din nordul Bucovinei, cei care avem o unică Patrie-mamă România, în această zi de 2 iulie suntem cu gândul,  cu pașii la Putna. Spre Sfânta Mănăstire a lui Ștefan cel Mare se îndreaptă azi românii, cu rugăciune către Sfântul Domnitor, apărător neînfricat al credinței și pământului Țării Moldovei, mare ctitor de locașuri sfinte. 

Dau clopotele veste că e 2 iulie, ziua "Când a fost să moară Ștefan" și "Multă jale a fost în țară". Scria cronicarul Grigore Ureche:"Atâta jale era de plângea toți ca după un părinte al său, știind că au rămas fără apărare". Plângeau atunci, cu 521 ani în urmă, și cu mai multe lacrimi plâng acum românii fără de țară. "Ștefan doarme și un neam visează" , ne vin aceste cuvinte din secolul când Marele Domnitor al Moldovei dormea sub stăpânire străină, iar neamul său visa la UNIRE. Sunt cuvintele bucovineanului George Tofan, sufletul serbării de la Putna din 1904, la comemorarea a patru secole de jale în Țara lui Ștefan cel Mare. George Tofan, personalitate proeminentă a școlii românești, artizan al Unirii Bucovinei, își doarme vesnicia în vechiul cimitir din Cernăuți, unde într-o sfâșietoare tristețe odihnește istoria românească a Bucovinei.

Idealul neamului visător al lui Ștefan s-a împlinit  la un sfârșit de toamnă, Bucovina întregindu-se cu Țara ,  ca să nu mai treacă hotare frații pentru a se închina la mormântul Voievodului. Dar  mai sunt români ca noi care trebuie să treacă vămi, să înfrunte ziduri, mângâiați de cuvintele părintelui stareț Melchisedec, de la care am auzit la o mare slujbă arhierească: "Topim împreună cu Ștefan cel Mare la Putna câte o sârmă ce ne desparte". S-au ridicat noi ziduri despărțitoare, dar mai sunt și astăzi care visează, cântând "Ștefan Vodă al Moldovei, Ștefan Vodă n-a murit", cu speranța că sunt auziți. Visăm, însă dacă deschidem ochii, vedem că toate aceste reverii frumoase țin de poezie. ",Nu-nvie morții, e-n zadar copile", ne spune Eminescu, pentru care Stefan cel Mare a fost exponentul începuturilor istorice aurorale. Totuși, aidoma strămoșilor care credeau că se va scula Sfântul Ștefan din mormânt și le va face dreptate, ne rugăm și noi, cu versurile poetului Păunescu: Ridică-te, ȘTEFANE, și apără-ți fiii!"