Unul dintre cele mai negre episoade din istoria Armeniei, care a lăsat răni adânci în mentalitatea acestei națiuni, a fost Genocidul Armean comis de armata otomană în 1915. Despre drama oamenilor care au supraviețuit, printr-un miracol, acelor vremuri sângeroase a vorbit deputatul armean Varujan Pambuccian, care este strănepotul unui sfânt, ucis de turci acum un veac și purtând numele de Mesia.

 

Zguduitoarea poveste a familiei sale, relatată de deputatul Pambuccian a fost însoțită de un apel către Parlamentul României pentru recunoașterea Genocidului Armean de către statul român. Pe 24 aprilie armenii din întreaga lume comemorează genocidul împotriva armenilor din Imperiul Otoman, ziua  de aducere aminte a celor un million și jumătate de sfinți martiri masacrați cu exact 103 ani în urmă în Imperiul Otoman.

„Tatăl său s-a născut într-un grajd, precum Iisus, bunicii au scăpat ca prin minune să fie îngropați de vii în deșertul sirian și au fost salvați de un afacerist arab, unchiul i-a fost aruncat de viu într-o groapă cu copii morți și recuperat ulterior.

 

Halucinanta poveste de familie aparține parlamentarului Varujan Pambuccian și a fost relatată de acesta în plen, în aceste zile, cu ocazia prezentării unei declarații politice prin care mai mulți deputați cer ca România să recunoască oficial genocidul armean din 1915, în care au murit 1,5 milioane de armeni, de mîna turcilor, scrie jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob pe site-ul Inpolitics.ro.

”Genocidul comis de către autoritățile Imperiului Otoman împotriva armenilor reprezintă una dintre aceste cumplite traume ale omenirii” a declarat Pambuccian, în plen.

”Noi, semnatarii prezentei declarații, considerăm că a venit timpul ca Parlamentul României să adopte, la rândul său, o Rezoluție privind recunoașterea acestui genocid și ne manifestăm speranța că un mare număr de senatori și deputați se vor alătura demersului nostru” spune deputatul.

”Vreau să vă spun că am făcut această declarație și cu gândul la străbunicul meu, care a fost ucis în timpul genocidului, în Adana. Îl chema Mesia. A fost, acum trei ani – alături de mulți alți martiri ai Genocidului armean, care au spus că decât să-și piardă sufletul, mai bine își pierd trupul, neacceptând să renunțe la religia creștină – a fost canonizat și este parte a unei icoane care se află astăzi la Sfântul Scaun al Ecimiadzin-ului. Cu gândul la el am făcut această declarație, cu gândul la bunicii mei, care au fost duși, în convoi, să fie îngropați de vii, în Deșertul de la Deir ez-Zor, din Siria. Pe unchiul meu, bunica l-a aruncat – avea un an – l-a aruncat într-o groapă cu copii armeni morți. De acolo l-a ridicat o prietenă de-a ei și i l-a înapoiat, atunci când a aflat că sunt în viață bunicii mei.

 

Tata s-a născut lângă Damasc, într-un staul, pentru că bunicul a reușit să fugă cu bunica mea, care era în luna a noua, din convoi. I-au adăpostit un prieten de afaceri al bunicului meu, arab. Și tot el a reușit să-i ducă pe un vapor, care a ajuns în Cipru, și să-i salveze. Către toți acești oameni obișnuiți – turci, arabi, armeni, creștini catolici – care i-au ajutat atunci pe armeni, mă duce gândul acum. Către România, care a fost prima țară care a primit refugiați armeni, prima țară din lume, mă duce gândul acum. Și în fața tuturor acestor oameni mă plec până la pământ” a mai spus Pambuccian, deputat din partea comunității armene din România.