ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


După tiparul vânătorii de membri Hamas în Gaza, Israelul susține că vrea să lichideze militanți sau oficiali Hezbollah în Liban. Ca și în cazul genocidului comis în Gaza, armata israeliană atacă în Liban casele oamenilor, aflate departe de linia frontului, fără niciun avertisment. Aproape 200 de copii au pierit în urma atacurilor israeliene din Liban în ultimele zile. Un reportaj zguduitor publicat de ziarul Haaretz.

Jawad Younes, în vârstă de 11 ani, și verii săi jucau fotbal în parcarea dintre case, așa cum făceau adesea. Fratele său mai mic, Mehdi, în vârstă de 4 ani, li se alăturase, dar obosise, așa că Jawad l-a dus acasă la mama lor înainte de a se întoarce să joace fotbal. Câteva minute mai târziu, a avut loc un atac israelian.

Ținta a fost casa unchiului lui Jawad. Explozia a zguduit clădirile vecine și i-a aruncat la pământ pe frații lui Jawad aflați acasă. În timp ce mama lor, Malak Meslmani, se grăbea să-i ajute să se ridice, nu se putea gândi decât la Jawad.

„Îmi trăgeam copiii de pe jos, dar în timp ce alergam să-i ridic, am strigat: «Jawad»”. Inima mea a simțit ceva in momentul ăla”, povestește Malak. Fiul ei a fost ucis pe loc în atacul israelian din 27 martie, din Saksakieh. La fel și unul dintre verii lui. Alți câțiva copii au fost răniți.

Jawad și vărul său se numără printre cei 172 de copii uciși – dintr-un total de peste 2.100 de morți 

Unchiul lui Jawad a fost și el ucis. Era inginer de design interior; Jawad voia să fie inginer ca el. Meslmani îl numea civil. Dar, la fel ca multe familii șiite din sudul Libanului, familia era susținătoare loială a grupării militante și a partidului politic Hezbollah, care s-a format în anii 1980 pentru a lupta împotriva ocupației israeliene din zonă.

Jawad și vărul său se numără printre cei 172 de copii uciși – dintr-un total de peste 2.100 de persoane – în urma atacurilor israeliene în cele șase săptămâni de război.

Israelul a atacat adesea presupuși militanți sau oficiali Hezbollah în casele lor, fără avertisment, în zone îndepărtate de linia frontului, când aceștia se află cu familiile lor, în clădiri de apartamente.

Rareori armata israeliană numește țintele atacurilor sale, dar spune că ia măsuri ”pentru a reduce la minimum victimele civile” - inclusiv copii - și dă vina pe membrii Hezbollah că se amestecă cu populația generală. Familiile copiilor uciși acuză Israelul de comiterea crimelor de război din cauza numărului mare de victime civile.

Ca răspuns la întrebările Associated Press, armata israeliană nu a negat faptul că au fost uciși copii în atacurile din Liban, dar a declarat că a vizat instalații și militanți Hezbollah. Armata susține că a ucis sute de agenți Hezbollah, dar a furnizat puține dovezi care să susțină afirmația.

Conform dreptului internațional care guvernează conflictele armate, nu este legal să țintești direct civilii, dar daunele colaterale – vătămarea civililor atunci când lovești o țintă militară – sunt permise, dacă sunt proporționale cu câștigurile militare anticipate ale oricărui atac dat.

Armata israeliană a declarat pentru AP că atacurile sale respectă legea, inclusiv „principiile distincției, proporționalității și luării de măsuri de precauție”.

Charles Trumbull, profesor asistent de drept la Universitatea din Carolina de Sud, care studiază dreptul și etica conflictelor armate, a declarat că este dificil de evaluat dacă pragul de proporționalitate a fost atins, fără a cunoaște țintele atacurilor și dacă armata știa că sunt prezenți copii.

„În măsura în care știau că este probabil ca și copiii să fie răniți sau uciși în aceste atacuri și, ca o chestiune etică, cred că acest lucru ar trebui să afecteze calculul”, a explicat Trumbull. „Doar pentru că anumite atacuri ar putea să nu încalce legea privind conflictele, nu înseamnă că nu sunt îngrijorătoare sau problematice sau că sunt justificate moral.”

Copii striviți sub propriile case

La ora 2 dimineața, pe 12 martie, Taline Shehab – care ar fi împlinit 4 ani luna trecută – dormea, ​​când rachetele au căzut într-un apartament aflat deasupra, în clădirea familiei din Aramoun, la aproximativ 20 km sud de Beirut, provocând prăbușirea acestuia. Taline și tatăl ei au murit; mama ei a fost rănită grav.

Aramoun este o zonă mixtă din punct de vedere religios, considerată în general sigură, deși fusese vizată de atacuri aeriene în războiul dintre Israel și Hezbollah din 2024.

Tatăl lui Taline, Mohamad, era operator de drone și producător video, care lucra adesea cu armata libaneză și la producții de televiziune. Alături de soția sa, Nathalie, conducea o companie de modă; Taline apărea regulat pe rețelele sale de socializare.

Taline „era plină de personalitate”, povestește un apropiat. „Era foarte atașată de tatăl ei. Îi plăcea să fie în preajma lui și nu-i plăcea să-l împartă cu nimeni”.

Se consolează cu gândul că „pentru că Mohammed și Taline erau atât de atașați unul de celălalt, Dumnezeu i-a ales pe amândoi”.

Dr. Ghassan Abu Sitta, care a lucrat mult în Gaza și Liban și conduce o inițiativă de tratare a celor mai grav răniți copii la Centrul Medical al Universității Americane din Beirut, a spus că, la fel ca Taline, majoritatea cazurilor pe care le-a văzut sunt „copii zdrobiți sub dărâmăturile propriilor case”.

O viață umbrită de război și pierderi

Zeinab al-Jabali, în vârstă de zece ani, obișnuia să-l însoțească pe tatăl ei oriunde mergea: la magazinul de la colț, pe munții din jurul satului lor din Valea Bekaa din Liban.

Acum, bărbatul se află internat în spitalul din Beirut, unde medicii îi tratează soția și cele trei fiice mai mari, toate rănite în atacul care a ucis-o pe Zeinab.

Războiul a umbrit cea mai mare parte a vieții lui Hassan al-Jabali. În 1982, fratele său – pe atunci în vârstă de 10 ani, la fel ca Zeinab – a fost ucis de o rachetă israeliană.

Al-Jabali își câștiga existența vânzând mouneh, sau alimente conservate, precum stafide și ierburi uscate, și lucra pentru fabrica vărului său care producea iaurt.

Pe 5 martie, soția și fiicele lui al-Jabali se pregăteau pentru iftar, masa care încheie postul zilnic din timpul lunii sfinte a Ramadanului, la casa surorii soției sale, când a fost lovită de atacul aerian.

Al-Jabali a povestit că și cumnatul său, care a fost ucis în 2025, era de partea rezistenței”, referindu-se la Hezbollah.

„Dar l-au lovit acasă, într-o casă plină de copii, plină de fete”, a spus al-Jabali, care a auzit explozia din altă parte a satului, iar când a ajuns acolo a găsit un adevărat carnagiu.

El a spus că soția sa încă nu știe că Zeinab este moartă; se teme că durerea i-ar pune în pericol recuperarea.

Familii îndurerate: „Îmi amintesc totul”

La întrebările despre atacurile care i-au ucis pe Jawad, Taline și Zeinab, armata israeliană nu a oferit detalii despre țintele vizate, dincolo de faptul că acestea erau legate de Hezbollah.

Declarația armatei a precizat că Israelul regretă orice vătămare civilă, dar că operează împotriva Hezbollah, „care a atacat Statul Israel cu sprijinul Iranului”.

În ciuda anunțurilor armatei israeliene pentru locuitorii din zone întinse din sudul Libanului, fiind îndemnați să fugă, mulți din orașul Saksakieh au rămas. Persoanele strămutate din sudul mai îndepărtat s-au refugiat aici. Viața părea aproape normală înainte de atacul care l-a ucis pe Jawad.

Acum, Meslmani vizitează mormântul fiului său într-un mic cimitir cu vedere la o priveliște montană, de unde poate auzi avioanele de război vuind deasupra.

„Îmi amintesc totul”, a spus ea. „Cum mânca și bea, cum se juca, cum se îmbrăca și își aranja părul frumos.”

De când a fost ucis, avioanele nu o mai deranjează.

„Cel mai prețios lucru, inima mea, a dispărut”, a spus ea. „Ce mai pot face?”