Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău,

chip al rugăciunii neîncetate și al smereniei statornice^*

Cu multă bucurie și evlavie cinstim astăzi după vrednicie chipul luminos al Sfintei Cuvioase Mavra de pe Muntele Ceahlău, marea nevoitoare isihastă care a luminat pământul Moldovei la sfârșitul veacului al XVII-lea și începutul veacului al XVIII-lea. Prin această sfântă mult nevoitoare, lucrarea rugăciunii neîncetate a prins rădăcini adânci în desișurile codrilor și pe povârnișurile abrupte ale munților. Mărturia ei tăcută, dar cunoscută prin însăși viața ei și prin urmele duhovnicești lăsate, ne îndeamnă să privim cu evlavie la această cuvioasa purtătoare de Dumnezeu, care, strălucind în virtute, s-a făcut prin faptele sale povățuitoare a sihastrelor și a oamenilor căutători de Dumnezeu.

1.     Rugătoare isihastă

Cea mai înaltă și mai tăinuită lucrare a Sfintei Cuvioase Mavra a fost rugăciunea inimii sau rugăciunea isihastă. Această rugăciune, care are darul de a aduna toate puterile sufletului într-o singură mișcare lăuntrică, prin pomenirea neîncetată a numelui Domnului Iisus Hristos, a aprins în inima cuvioasei lumina cea curățitoare a iubirii dumnezeiești.

Sfânta Cuvioasă Mavra, trăind înainte ca isihasmul moldav să cunoască acea înflorire deplină din veacul al XVIII-lea, din timpul marelui dascăl al rugăciunii, Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț, mărturisește, prin însăși viețuirea sa, că lucrarea aceasta era prezentă deja în munții și sihăstriile Moldovei, fiind moștenirea vie a unei tradiții ce se transmitea, din duhovnic în ucenic, prin viu grai și prin viața duhovnicească a rugătorului. Acest fapt este subliniat și în lucrarea domnitorului Dimitrie Cantemir, „Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), care spunea că în zona Muntelui Ceahlău „foșneau pădurile de mulțimea sihaștrilor”.

Tradiția ne spune că Sfânta Cuvioasă Mavra dormea numai câteva ore pe noapte așezată pe un scăunel, făcea sute de metanii, mânca o singură dată în zi, către seară, mulțumindu-se cu câțiva pesmeți muiați în apă și cu câteva fructe sălbatice adunate din pădure. În bordeiul ei pustnicesc, ridicat cu propriile mâini din pământ și lemn, mintea Sfintei Cuvioase Mavra se cobora necontenit în adâncul inimii, repetând cu fiecare suflare numele sfânt și mântuitor al Domnului Iisus Hristos.

Pomenirea neîncetată a rugăciunii„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătoasa!” a transformat sărăcăcioasa ei chilie într-un colț de cer. Lucrarea rugăciunii isihaste este arătată și de biserica ridicată în Poiana maicilor care avea hramul Schimbării la Față a Domnului, sărbătoare luminată de practica rugăciunii isihaste. Precum pe Tabor, Domnul Iisus Hristos S-a arătat ucenicilor Săi, Petru, Iacov și Ioan, învrednicindu-i să vadă slava Lui dumnezeiască; tot astfel, în aspră nevoință, rostind neîncetat rugăciunea inimii, Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău s-a învrednicit să vadă lumina necreată a slavei lui Hristos, potrivit făgăduinței: „fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Astfel, însuși locul ales pentru bisericuța din Poiana Maicilor, cu vedere spre vârful Panaghiei, și hramul ales, Schimbarea la Față, sunt mărturii tainice ale lucrării lăuntrice săvârșite de Sfânta Cuvioasă Mavra pe Muntele Ceahlău.

2.    Smerita cugetare și viețuire

A doua trăsătură fundamentală a vieții Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău constă în smerenia sa profundă. Lucrarea rugăciunii neîncetate a rodit în Sfânta Mavra, la vremea cuvenită, prin lumina harului Duhului Sfânt care se vădea în harismele duhovnicești ale acestei cuvioase: darul înainte-vederii, al vindecărilor și al povățuirii. Aceste harisme, dăruite de Dumnezeu pentru adânca ei smerenie, au fost primite de ea cu sfială, fiind mereu atentă la viața sa duhovnicească. Asemenea unui ostaș care păzește o cetate să nu fie cucerită de dușmani, cuvioasa păzea cetatea sufletului ei cu rugăciunea neîncetată și cu smerita cugetare, ca să nu fie cucerită de vrăjmași, biruind toate ispitele diavolilor. Smerenia, pe care părinții pustiei o numeau „mama tuturor virtuților”, ajută ca harismele duhovnicești să fie primite cu multă grijă, ca lucrarea duhovnicească să nu se transforme, prin trufie, proprie omului căzut, în cădere din har a rugătorului.

Hotărârea de a se retrage într-un loc și mai ferit al muntelui, a izvorât dintr-o adâncă conștientizare a propriei nevrednicii. Ea s-a retras în adâncul codrului, pentru că, mai presus de orice, voia să se afle în singurătate și liniște, înaintea lui Dumnezeu, pentru a se dedica cu totul rugăciunii și nevoințelor pustnicești.

Pentru adânca ei smerenie, pe cât de necunoscută a voit ea să fie, retrăgându-se în pădurile Muntelui Ceahlău, pe atât Dumnezeu a descoperit sfințenia ei spre folosul duhovnicesc al poporului drept-credincios. Astfel, în această mare nevoitoare isihastă se împlinesc cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât ei să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).

3.     Mare povățuitoare a cuvioaselor isihaste

Al treilea aspect foarte important al vieții Sfintei Cuvioase Mavra este lucrarea povățuirii și a discernământului duhovnicesc. Roadele rugăciunii curate și ale smereniei sale adânci nu au putut rămâne ascunse, întrucât Domnul Hristos, Cel ce a zis că „nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă” (Matei 5, 14), a binevoit ca harismele ei să se reverse, ca dintr-o fântână binecuvântată, peste o mulțime de suflete însetate de Dumnezeu. Așa s-a ridicat Sfânta Cuvioasă Mavra, fără voia ei, la măsura unei mari povățuitoare pentru maicile și surorile sihastre de pe Muntele Ceahlău care viețuiau sub îndrumarea ei și pentru toți cei ce căutau sfat de suflet ziditor.

Cele dintâi roade ale acestei lucrări de povățuire s-au arătat în jurul ei chiar în obștea de la Schitul Silvestru. Maicile din schit, văzând smerenia și râvna ei către cele duhovnicești, au luat exemplul vieții ei ca pe o predică vie. Mai apoi, după retragerea ei la Poiana de la Ponoară, acolo unde nădăjduise să se nevoiască în singurătate, maicile iubitoare de aspră viețuire aflându-o au început să o cerceteze pentru a primi sfat duhovnicesc. Cu stăruință, mai multe dintre ele au cerut îngăduința de a rămâne în preajma sfintei, întocmind astfel, acea mică obște ce avea să devină, cu vremea, sâmburele unei adevărate vetre monahale. Așa s-a născut, prin ostenelile mâinilor lor și prin ajutorul credincioșilor din satele din apropierea muntelui, bisericuța cu hramul Schimbării la Față a Domnului, dimpreună cu chiliile necesare vieții de obște. Numele Schitului „Poiana maicilor”, păstrat până în zilele noastre în toponimia locului, este ecoul clar al acestei lucrări duhovnicești deosebite a Sfintei Cuvioase Mavra, povățuitoare a monahiilor isihaste.

Canonizarea Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, împreună cu celelalte 15 sfinte femei românce, arată lucrarea binecuvântată a lui Dumnezeu în mijlocul poporului român, din care s-au ridicat aceste sfinte femei, mame spirituale ale poporului român, care prin viețile lor sfinte s-au făcut pilde de trăire creștină, călăuzind credincioșii spre Hristos, pe calea mântuirii.

Astăzi, la momentul binecuvântat al proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău, dorim să exprimăm aprecierea și prețuirea noastră față de ierarhii, clericii și credincioșii care, cu multă evlavie, au venit să o cinstească pe această mare rugătoare.

Ne rugăm Sfintei Cuvioase Mavra de pe Ceahlău ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și cu toți sfinții, să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi să le dăruiască tuturor celor prezenți pace și bucurie, sănătate și mântuire, spre binele Bisericii întregi. 

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române