ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Academicianul Augustin Buzura a fost înmormântat, miercuri, cu onoruri militare la Cimitirul Bellu. În onoarea sa au fost trase trei salve de foc de militari ai Regimentului 30 Gardă "Mihai Viteazu".

Printre cei care i-au adus un ultim omagiu scriitorului și academicianului Augustin Buzura s-au numărat politicieni, diplomați, oameni de cultură și artiști, precum și câteva zeci de bucureșteni. De asemenea, Patriarhul României a transmis un mesaj de condoleanțe la slujba de înmormântare, în care a evocat cultul pentru muncă, dragostea pentru Neam și valorile creștine perene ale academicianului și curajul de a le afirma și apăra în orice împrejurare și cu orice preț.
 
Redăm mai jos mesajul de condoleanțe al Patriarhului României:

„Am primit cu durere vestea tristă a trecerii din această viață, în data de 10 iulie 2017, a domnului academician Augustin Buzura, prozator, publicist și critic literar, implicat activ în slujirea și promovarea culturii române, mai ales înainte de 1990, în perioada regimului totalitar comunist din România.

Trecerea la viața veșnică a marelui și talentatului scriitor Augustin Buzura înseamnă pentru literatura și cultura românească o mare și grea pierdere.

Născut la 22 septembrie 1938 în localitatea Berința din județul Maramureș, scriitorul și academicianul Augustin Buzura și-a făcut o educație temeinică frecventând instituții de învățământ de mare prestigiu: Liceul „Gheorghe Șincai” (în prezent, Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din Baia Mare) și Facultatea de Medicină și Farmacie din Cluj (1958-1964).

De la părinții săi a moștenit cultul pentru muncă, dragostea pentru Neam și valorile creștine perene ale acestuia și curajul de a le afirma și apăra în orice împrejurare și cu orice preț.

Iar în timpul studiilor sale, dar și după aceea, a acumulat o vastă și solidă cultură care a constituit temelia impresionantei sale opere. Studiile sale umaniste, cele medicale, mai ales cele de psihologie și psihiatrie i-au permis să sondeze în străfundul societății pe care o descrie în romanele sale și în străfundul sufletului personajelor pe care le-a întruchipat în inconfundabila sa operă literară.

Și-a câștigat un loc de frunte în cultura și societatea românească prin marele talent primit de la Dumnezeu, vistiernicul bunătăților, dar și printr-o imensă muncă împlinită cu răbdare și perseverență, izvorâte dintr-un acut simț al datoriei moștenit de la strămoșii săi maramureșeni.

Și-a manifestat discret credința și ortodoxia sa. A avut printre prieteni și apropiați și slujitori ai altarului. La resfințirea bisericii din localitatea natală, unde în copilărie și adolescență a descoperit tainele credinței, a fost distins de către Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului.

Pentru că suntem în Anul comemorativ al Patriarhului Justinian Marina și al apărătorilor credinței în vremea comunismului, amintim aici un fragment dintr-un interviu oferit de scriitorul Augustin Buzura ziarului Adevărul în care elogiază chipul preotului copilăriei sale, Gheorghe Gheție: "Gheorghe Gheție era un fel de sfânt. Toată lumea îl socotea un sfânt. În Maramureș, greco-catolicii nu se înțelegeau prea bine cu ortodocșii. Ei, acest preot era acceptat și slujea la ambele biserici. În plus, făcea exorcizări. Era plin de lume din toate colțurile țării. Inclusiv din Dobrogea venea lume cu bolnavi psihic, cu epileptici. Îi aduceau în status epileptic, adică în criză continuă de epilepsie, în stare de inconștiență.

Îi aduceau, legați de căruță, la cea mai veche dintre cele trei biserici din sat, construită în 1430. Înainte se spunea că existase o altă biserică, pe roți, pe care sătenii o mutau când năvăleau tătarii. Acolo, în miez de noapte, preotul făcea rugăciunea Sfântului Vasile. Tata îl ajuta să îi transporte pe bolnavi, pentru că aceștia erau ori inconștienți, ori violenți. Odată ce au fost îngrijiți de preot, bieții oameni se întorceau singuri, pe picioarele lor. Da, erau vindecati.

Am văzut zeci de cazuri! Casa noastră, fiind la 40-50 de metri de casa preotului, trăiam practic printre nebuni. Când au venit rușii, cam în aceeași zi în care ne-au făcut țăndări icoanele, l-au luat pe preot, l-au pus la peretele șurei care se afla în spatele casei noastre, gata să-l execute. Atunci, a apărut un necunoscut care le-a vorbit în rusește și i-a convins să-l ierte. Era într-o zi de toamnă târzie, foarte frumoasă. Eu aveam 6 ani”.

Și unele din romanele sale descriu ostilitatea regimului comunist instaurat în România față de tot ceea ce însemna spiritualitate creștină și românească și ele ne oferă un plus de înțelegere asupra eroismului de care au dat dovadă preoții, călugării și călugărițele din mănăstiri, dar și mulțimea credincioșilor mireni care, înfruntând teroarea și persecuția comunismului ateu, au mărturisit și apărat credința și valorile netrecătoare ale acestui Neam.

Tot în anul 2013, scriitorul Augustin Buzura făcea o altă mărturisire remarcabilă: "Sunt convins că fără prietenie, dragoste și credință este aproape imposibil de trăit". De aceea a cultivat cu perseverență întreaga sa viață aceste virtuți fundamentale, cu statornicie și o cu puternică forță morală.

În mai multe împrejurări el a subliniat faptul că omul nu este numai trup ci și spirit, și că trupul este doar o casă a sufletului.

În acest ceas de vremelnică despărțire, când sufletul robului lui Dumnezeu Augustin Buzura și-a părăsit vremelnica locuință de lut, adică trupul care va fi așezat în mormânt întru așteptarea Învierii de obște, cu părintească dragoste, ne îndreptăm gândul spre familia îndurerată, precum și spre cei care l-au cunoscut și apreciat pe domnul academician Augustin Buzura, îndemnându-i pe toți să-l pomenească în rugăciune și să privească spre moștenirea literară bogată pe care o lasă din plinătatea dragostei, curajului și devotamentului pentru poporul român și cultura românească.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții și Domnul vieții, Care ne spune că: „Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, ca trăi” (Ioan 11, 25) să așeze sufletul domnului academician Augustin Buzura împreună cu drepții, în lumina și pacea Împărăției cerurilor!„