ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Majoritatea a ajuns irelevantă, democrația și-a schimbat fundamentul, se bazează pe dictatura ideologică a unei minorități care știe drumul către țelul final. Este una dintre concluziile trase de  Mihai Gheorghiu, președintele Coaliției pentru Familie, într-un interviu pentru Ziarul Lumina. În condițiile în care clasa politică trenează organizarea referendumului pentru familie, iar asaltul unor minorități ideologice și sexuale asupra nromalității devine tot mai agresiv, președintele CPF consideră că „trăim, în mod ciudat, pe o turnură a spiralei istoriei în care marxismul mort revine ca spectru al unei noi revoluții”. Motiv pentru care, afirmă Mihai Gheorghiu, trebuie apărată libertatea de a fi creștini, libertatea copiilor și a familiilor.


„Căsătoria s-a realizat dintotdeauna între un bărbat și o femeie, printr-un acord care, prin natura sa, este rânduit pentru procrearea și educarea copiilor rezultați, precum și pentru unitatea și bunăstarea familiei. Cei care promovează „căsătoria” între persoane de același sex propun ceva ce neagă diferențele biologice, fiziologice și psihologice între bărbați și femei, ființe complementare care se completează reciproc prin căsătorie. De asemenea, ei neagă scopul principal, specific căsătoriei, și anume perpetuarea speciei umane și creșterea copiilor. Un copil aflat într-o astfel de căsătorie va fi întotdeauna lipsit de modelul a ceea ce înseamnă să fii mamă sau tată”, spune președintele Coaliției pentru Familie. 
Mihai Gheorghiu reafirmă, de asemenea, că,  prin legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex, „statul devine promotorul activ al acesteia: le cere funcționarilor publici să oficieze noile ceremonii civile, ordonă școlilor să le predea copiilor „normalitatea” acestei căsătorii și pedepsește pe orice funcționar public dezaprobator.”

Mai mult, președintele CPF atrage atenția că, odată cu legalizarea mariajelor între persoane de același sex, se va o Cutie a Pandorei pentru alte așa-zise „drepturi ale omului”.

„Aceleași argumente uzitate pentru a justifica recunoașterea „căsătoriei” între persoane de același sex pot fi folosite și pentru a solicita protecție legală pentru orice practici sexuale sau relații unde există consens: poligamie, relații incestuoase sau pedofilie, oricare alt mod de „legătură de iubire” pe care ar alege-o unii. În unele țări occidentale, există deja un curent în favoarea normalizării pedofiliei și poligamiei.”

În ceea ce privește demantelarea ideologică a firescului prin promovarea, la scară largă, a identității de gen, președintele CPF a  explicat că „revoluția sexuală globală propusă nouă de anumite organisme internaționale vizează schimbarea structurii de profunzime a ființei umane.”

„Dictatul ideologic actual, al corectitudinii politice universale, spune că nu există o fire a lucrurilor și nici creație, ci numai interpretarea noastră a faptelor, evenimentelor, ceea ce înseamnă că realitatea însăși este o imagine care poate fi oricând deconstruită și reconstruită la infinit. Cu alte cuvinte, nu există o natură a omului, există numai o „conservă” conceptuală care poate fi „umplută” cu orice. Astăzi accentul este pus pe emanciparea sexuală totală, pe reprimarea oricărei pudori, pe aneantizarea rușinii, pe eliminarea oricărui tabu sexual sau moral.”

Comentând în ce măsură mai este posibilă salvarea identității de gen ca bărbat și femeie, a moralei, a familiei, a Bisericii și a sfințeniei vieții,  Mihai Gheorghiu afirmă că trebuie apărată libertatea de a fi creștini, a copiilor  și a familiilor.

„S​untem cu toții într-o situație foarte gravă. Situația în care minorități agresive și tenace, fără nici o legitimitate democratică, își impun agenda ideologică, nu atât societății, cât statului, pe care urmăresc să-l transforme într-un agent eficace al unei revoluții antropologice de proporții, fără precedent. Se urmărește, astfel, instaurarea unui regim ideologic totalitar, la o „teocrație atee” a unei birocrații rupte de orice responsabilitate politică, instaurată ea însăși prin dictat administrativ și juridic. Trăim, în mod ciudat, pe o turnură a spiralei istoriei în care marxismul mort revine ca spectru al unei noi revoluții. De data aceasta nu a proletariatului și a partidului comunist ca mesia istoric și ideologic, ci ca revoluție a elitei tehnoștiinței mondiale și a elitei corporatiste mondiale. Trebuie să ne apărăm libertatea de a fi creștini, libertatea copiilor noștri, a familiilor noastre. Chipul României este chipul copiilor noștri. Dacă acest chip este sluțit, lovit, nu va mai rămâne nimic de apărat sau de făcut. Pentru ei trebuie să stăm încă în picioare și să afirmăm demnitatea de a fi liberi. A avea o identitate înseamnă a avea rădăcini, a avea trecut, a avea o patrie, a primi o moștenire și a lăsa o moștenire. A fi de nicăieri, a aspira la a deveni o ființă neutră, vidată de memorie, o ființă bionică, un element virtual al tehnosferei, înseamnă a aspira la ­neant. ​Pentru noi, creștinii ortodocși, există ​Biserica rugătoare, există salvare și sens al istoriei și mila Mântuitorului care se pogoară asupra noastră și a lumii întregi”, spune Gheorghiu.

Și pentru că promotorii acestui activism ideologic invocă insistent ideea de toleranță, președintele CPF apreciază că acest concept, al toleranței, este „manipulat într-un context ideologic bine definit, care este acela al „corectitudinii politice”.

„Toleranța este astfel dreptul și capacitatea unora de a impune orice și obligația noastră de a renunța la orice ne definește. Minoritatea vrea să devină normativă pentru majoritate, acesta este sensul toleranței pentru agenții corectitudinii politice. A nu tolera ștergerea propriei tale identități înseamnă a fi intolerant, în acești termeni. Totul este astfel trucat, printr-o abilă operație de schimbare de sens, cum fericit o numea cineva. Adevărul este că un creștin are noblețea respectului pentru demnitatea fiecăruia și milă pentru neputințele tuturor, nu condamnă pe nimeni, dar nici nu se poate autocondamna la tăcere și dispariție din societate. Există o dreaptă măsură în toate.”