Fratilor, aveți aceeași Cruce a suferinței și Luptei românești cu toți românii din Transilvania de Nord, răpită de horthyști, de la Carei până în Arcul Intracarpatic. Voi știți cel mai bine din țara aceasta că urmele Dictatului nu s-au șters, că fantomele lui bântuie și astăzi prin toată Transilvania, că sunt forțe politice care încă militează pentru autonomie teritorială, nu trebuie eu să vă povestesc despre aceste lucruri, le cunoașteți. 

Fac însă un apel la voi, să ne mobilizăm, așa cum ne-am strâns uniți și în trecut, împotriva Codului Administrativ, reusind să blocăm ca o limbă străină să devină a doua limbă oficială în statul român. Fac un apel către voi, să mergem la Cluj, să dovedim tuturor, că nu uităm nicio lacrimă, nicio suferință, nicio umilință și nicio picătură de sânge a bunicilor și străbunicilor voștri din timpul odiosului Dictat de la Viena. Nu uităm și mai ales nu vrem să se repete sfâșierea Țării noastre, sub nicio formă de autonomie sau regionalizare. 

Acest semnal va trebui să-l dăm din Centrul Transilvaniei, de la Cluj-Napoca, așa cum în 2018, l-am dat din Capitala României, de la București. Va fi un drum greu si lung până la Cluj, va fi obositor să mergem de la Brașov și Covasna până acolo, aproape 600 km. dus întors; dar nu va fi mai greu decât drumul refugiaților din 1940. Pe urmele lor vom păși, iar dacă ne vom jertfi cât de puțin, această mică jertfă, va fi bine primită în fața lui Dumnezeu. Bunicii și străbunicii voștri care au suferit atunci, din Cer vă vor privi, iar lacrimile lor de recunoștință că nu i-ați uitat, vă vor binecuvânta.

Din pietrele bisericilor sfărâmate, din pulberea oaselor zdrobite și din lutul făcut din sângele celor căzuți, amestecat cu pământul românesc al Covasnei și Harghitei, vă veți face Sfinte Altare în sufletele voastre de români atât de greu încercați. Continuați Lupta alor voștri, fiți dârji ca ei și fără de teamă, căci un român în picioare este respectat până și de inamic. Respectul și Demnitatea sunt cele mai de preț lucruri, iar acestea sunt numai și numai în puterea voastră să le păstrați, așa cum v-au fost date din moși strămoși, așa cum ați dovedit de atâtea ori că le aveți în sângele vostru! Nimeni nu vi le poate lua.

Așadar, frați și surori, cine se încumetă la acest drum, este rugat pentru o bună organizare, să-mi scrie direct pe mesaj, să mă sune sau să ia legătura cu bunul nostru prieten Gheorghe Samoila, pe care fără îndoială îl cunoașteți. Vom pleca în zorii zilei de duminică și ne vom întoarce noaptea. Să fii român este de cele mai multe ori greu, dar atât de frumos!