Comemorarea victimelor masacrului de la Fântâna Albă. Sângele martirilor creștini nu se uită, el este temelia identității noastre.

Vineri, 1 aprilie, începând cu ora 17, în fața Ambasadei Federației Ruse, succesoarea de drept a URSS, Asociația Calea Neamului organizează o manifestare comemorativă în memoria celor peste 3000 de țărani români uciși de trupele sovietice ale Armatei Roșii la data de 1 aprilie 1941.

După ocuparea nordului Bucovinei de către Armata Roșie, în preajma Sfintelor Paști, țăranii nostri din zeci de sate s-au adunat într-o imensă procesiune religioasă, cu prapuri bisericești în frunte, pentru a trece de sârma ghimpată a graniței trasată de ruși, spre Țara Mamă. Au fost măcelăriți de mitraliere, iar cei care nu au fost omorâți pe loc au fost aruncați de vii în gropile comune. Toți acești români merită măcar o candelă aprinsă, o rugăciune si mai ales neuitarea noastră. Au înfruntat prigoana și moartea pentru a rămâne români.

Istoria zilei înecată în sânge:

Pe lângă deportările românilor în Siberia, la începutul anului 1941, după ce trupele sovietice au pus stăpânire pe Basarabia și Bucovina de Nord, NKVD-ul a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România pentru a atrage în cursă românii care doreau să treacă granița din teritoriile ocupate. Astfel, în data de 1 aprilie 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română în speranța că așa vor putea să ducă până la capăt acțiunea lor. Însă nu a fost să fie așa.

În poiana Varnița, la circa trei kilometri de granița română, trupele speciale sovietice ale NKVD i-ar fi somat să se oprească. După ce coloana ar fi ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. La finalul măcelului, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la cinci gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi.

Supraviețuitorii au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi de neimaginat, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var, fără ca Rusia să recunoască niciodată aceste crime împotriva umanității.

Serviciul Special de Informații din Regatul României afirma într-o Notă secretă că Armata Roșie a deschis focul asupra a circa 7.000-10.000 de persoane.

Ambasada Federației Ruse la București conduse de Valery Kuzmin a luat în derâdere în urmă cu câțiva ani acest masacru, afirmând că de fapt ar fi murit doar câțiva oameni. Probabil, în viziunea reprezentatului Rusiei care susține și azi că România a ocupat Basarabia pentru 22 de ani, cei „câțiva” români uciși la Fântâna Albă s-au împiedicat și au căzut singuri în baionetele mujicilor NKVD...

Mărturii ale supraviețuitorilor aici: Masacrul de la Fantana Alba

Cu Dumnezeu înainte în Cultul Eroilor și Martirilor, pentru biruința Neamului Românesc!

VIDEO cu Mihai Făgădaru și FOTO de la comemorarea de anul trecut de la Ambasada Rusiei. Istoria va consemna cine va veni și cine nu va veni anul acesta.