Iată că în data de 4 mai se împlinesc 5 ani de la plecarea la Ceruri a Doamnei DOINA CORNEA și 34 de ani de la prima mea întâlnire cu dumneaei. Era un 1 mai, nu muncitoresc.

Eram cu prietenii mei Șerban Victor, Bogdan cum îi spuneam noi, și Voicu Ioan, la Cluj. Piața LIBERTĂȚII, în fața Bisericii, ora 8,00. Întâlnirea și locul întâlnirii au fost stabilite cu mult timp înainte de către Șerban Monica, soția lui Bogdan, care împreună cu cei doi copii ai lor, de 2 și respectiv de 4 ani, Andrei și Asineta, s-a deplasat la Cluj și a stat de vorbă cu doamna Cornea.

Toată lumea foia pe străzi, cu diverse probleme, însa noi aveam ceva special de împlinit, trebuia să ne întâlnim cu doamna DOINA CORNEA. Așteptam cu emoție, ca atunci când aștepți pe cineva drag și într-adevăr așa era. Așteptam pe cineva drag pe care nu îl văzusem niciodată și totuși ne era drag. Pentru a ne recunoaște aveam fiecare câte un ecuson cu Steaua lui David ca semn distinctiv al persecuției, pe care cu multă migală le confecționasem cu o zi înainte.

Emoția a fost mare, ne-am îmbrățișat cu dânsa și am încercat să vorbim despre ceea ce ne preocupa - Libertatea, căci tot eram în Piața Libertății. Nu a durat mult, căci au apărut niște brute, care au îmbrâncit-o pe doamna Cornea, spunându-ne că e nebună, iar alții ne-au luat pe noi rapid cu o mașină și ne-au dus direct la SECU. Acolo, surpriză, am fost perchezitionați și am fost declarați suspecți că am evadat din închisoare de la Codlea și că am avea arme asupra noastră. Au avut chiar și niste poze de identificare. În timpul percheziției au găsit asupra mea un carnețel cu notițe unde au găsit adresa de domiciliu a căpitanului Costea Dumitru, unul dintre anchetatorii mei. Atunci s-a trecut la subiect: ,,De unde ai, bă, adresa asta ?”. "Avem și noi sursele noastre de informare”, am răspuns eu și, imediat, fără să îmi dau seama, m-am trezit cu o palmă zdravănă. Pe fiecare dintre noi ne-a luat în camere separate, unde au început anchetele. La un moment dat am auzit un țipăt de durere din încăperea unde era Șerban, cred că eram în încăperi apropiate. Asupra noastră au fost găsite poze bust, pe care urma să le transmitem prin doamna Cornea la Paris, urmare a invitației pe care o primiserăm pentru a participa la bicentenarul Revoluției Franceze .

Ancheta a continuat până târziu, spre dimineață, subiectele fiind doamna Cornea, Sindicatul de la Zărnești și invitația în Franța. Noi, grupul din Zărnești, toți cei șase, eram deja cosemnatari ai unor scrisori adresate de către doamna Doina Cornea președintelui Ceaușescu, scrisori publicate la posturile de radio străine. Cu câteva luni înainte am avut interviul telefonic cu cei de la CISL - Confederația Internațională a Sindicatelor Libere, cu sediul la Bruxelles, prin care făceam publică existența unui sindicat la Zărnești. Informația apărută la posturile de radio străine și, apoi, invitația în Franța, au dat destule motive celor de la SECU să ne înghesuie oleacă. Spre dimineață am fost preluați toți trei de către căpitanul Costea Dumitru si căpitanul Moldovan Gheorghe, din partea Securității Brașov. Am fost aduși la Brașov, unde ancheta a continuat pentru înca două zile, fără ca noi să ne putem vedea, după care s-a lăsat cu percheziții la domiciliu.

De atunci nu am mai întâlnit-o decât după anii ‘90, când cei cu "ochi albaștri” nu mă mai puteau opri. Am prețuit-o foarte mult și mă bucur ca am putut fi contemporan cu dumneaei și că inima mea a avut cinstea de a o primi.

Am fost trist atunci, în anii ‘90, când mulți mediocri și oameni lipsiți de educație sau chiar educați, așa-ziși intelectuali, ca să nu mai vorbesc de oameni politici, s-au ridicat cu obrăznicie împotriva dânsei cu vorbe de ocară și nu numai. Deși mică de stat, dar aprigă în lupta cu vrăjmasul-comunism, nu a abdicat. Deși a avut multe constrângeri, a dus lupta cea bună.

Cuvinte grele s-au rostogolit în mass-media și nu numai. Chiar și prin omisiune a fost lovită. Oameni care au cunoscut-o nu au făcut nimic pentru a scoate în față adevărul, meritele și jertfa dânsei. S-au făcut că plouă. Un recent exemplu este "celebrul” film despre 15 noiembrie 1987, unde personaje negative precum fiul primului-secretar PCR Preoteasa sau căpitanul de militia Ionaș, personaj cu un rol determinant în reprimarea novembriștilor, au avut alocat un timp neobișnuit de mare, încercându-se acreditarea ideii că acest Ionaș a fost foarte cumsecade, iar doamna Doina Cornea, care împreuna cu fiul ei, Leontin, au făcut primul Gest de Solidarizare cu muncitorii brașoveni, asumându-și consecințele - arestarea, nu a avut alocat nici măcar un cuvânt. Așa a gândit regizorul căruia îmi scapă numele, sau poate nu merită amintit. De ce Ionaș și nu doamna Cornea? Întreb pentru un prieten, scuzați.

Nu se poate cuprinde în cuvinte marele merit pe care l-a avut distinsa doamnă Doina Cornea. A fost un reper, un simbol al rezistenței împotriva tăvălugului comunist. Numele ei rămâne la SUPERLATIV.

Mi-e dor de acea îmbrățisare...

Dl. Mihai Torjo, invitat ActiveNews, este fost deținut politic, unul dintre studenții anticomuniști care s-a solidarizat cu revolta muncitorilor de la Brașov, din 15 noiembrie 1987