Sînt două Simone în momentul de față în inima românilor. O Simonă victorioasă pentru prima dată pe iarba de la Wimbledon, în fața lumii întregi. Și o Simonă mică și amărîtă, „chiar dacă o cheamă Sorina, minoritară și săracă și orfană, tîrîtă pe asfalt în văzul întregii Românii de o procuroare”, scrie sociologul Mirel Palada într-o postare pe pagina sa de Facebok.
 
Comparând victoria Simonei Halep  de la Wimbledon cu cazul Sorinei, fetița din Baia de Aramă, Palada vobește despre cele două fețe ale României de azi. Una „tânără și învingătoare, cu capul sus”, iar o alta „chinuită, batjocorită de sistem și mai ales de nepăsarea semenilor săi”.  

Acesta este textul postat:

„O Simonă victorioasă pentru prima dată pe iarba de la Wimbledon, în fața lumii întregi. O femeie superbă, muncitoare, talentată, perseverentă, optimistă, învingătoare, care a tîrît pe jos cu androginoaica de Serena Williams.

Și o Simonă mică și amărîtă, chiar dacă o cheamă Sorina, minoritară și săracă și orfană, tîrîtă pe asfalt în văzul întregii Românii de o procuroare care pe nedrept e purtătoare de buletin de ființă umană.

Ne bucurăm de victoria Simonei. O țară întreagă exultă chiar în aceste clipe. E un moment istoric pentru România. Felicitări, Simona! Milioane de inimi de români, inclusiv a mea, au bătut puternic la victoria ta.

De dragul victoriei Simonei, însă, riscăm să uităm de soarta celeilalte Simone, pe care o cheamă Sorina, dar tot Simona este de fapt. Tîrîtă pe asfalt de procuroare, acuma mai recent tîrîtă peste graniță de necruțătoarea logică a banilor și a celor puternici.

Poate nu este întîmplător faptul că pe amîndouă le cheamă Simona, chiar dacă pe una din ele o cheamă Sorina. Două fete, două fețe ale aceleiași Românii. Ca Ianus cel cu două chipuri.

O Românie tînără, învingătoare, sigură pe ea și cu capul sus. Și o Românie chinuită, batjocorită de sistem și mai ales de nepăsarea semenilor săi. Cei învingători care nu dau doi bani pe cei bătrîni, săraci, bolnavi, orfani, urgisiți.

Îmi doresc să trăiesc o vreme în care cele două Românii să-și dea mîna și să se respecte și mai ales să se iubească una pe alta. O Românie generoasă cu cei fără de noroc și recunoscătoare față de cei muncitori și învingători.

Îmi doresc o poză în care Simona cea mare s-o strîngă cu iubire în brațe pe Simona cea mică, pe care o cheamă de fapt Sorina, dar tot Simona este de fapt, și să-i spună: aici este țara ta, aici este poporul tău, te iubim și nu te părăsim. Ești și tu a noastră, cum ai noștri sînt toți, și cei bogați, și cei săraci, și cei învingători, și cei învinși, și cei tineri, și cei bătrîni. E posibil să-mi doresc Star Trek, din păcate.”