Jurista, născută la Pașcani, a studiat la Facultatea de Drept de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" și la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor din cadrul aceleași universități. Ea a devenit membru al Baroului Iași în decembrie 2010. Pe rețelele de socializare, mulți apropiați deplâng decesul prematur. "O mare pierde prietena mea, Dumnezeu sa iti dăruiască un colțișor mic de Rai!”, este unul dintre mesaje. 

 

Conform unor surse, avocata a murit după un diagnostic de cancer primit cu 6 luni înaintea decesului.

Am ajuns să trăim o viață nesigură pe care cercetătorii o laudă atât de mult în privința descoperirilor. Pare o scenă de teatru tragico-comică care se joacă cu semenii noștri. Spitalele de oncologie sunt pline de pacienți tineri care abia își mai găsesc optimismul de a continua lupta unui diagnostic dur. Medicii oferă prognostice rezervate de câteva luni unor pacienți care vor doar să spere și să le fie oferite speranțe din partea halatelor albe. Aripi prăbușite la aflarea acestor tragice vești și zile cu furtună în sufletul lor. Mă și întreb dacă este omenesc să spui unui pacient că mai are de trăit doar 6 luni; asta dacă doar ești trimisul lui Dumnezeu. Am înțeles că unii îi numesc medici buni pe acești guru în numerologia ultimelor zile. Dar eu am altă părere. Ce poate să fie mai trist decât un diagnostic de cancer la un tânăr care nici nu a gustat din toate roadele vieții? Și cum ne simțim noi apropiații, prietenii, cunoștințele, clienții și mai ales familia la aflarea unui asemenea destin trist? Conferințe impozante, descoperiri, tratamente de ultimă generație și de fapt realitatea este aceasta. Avalanșa bolilor oncologice a luat un avânt extrem de mare și parcă de neoprit. O moarte atât de rapidă, un sfârșit anunțat cu jumătate de an în urmă a prăbușit visele unei tinere care mai avea multe de realizat în această viață. O prietenă devotată, un suflet minunat, un avocat bun, o credincioasă și o femeie atât de caldă; așa era Ioana care a trecut la cele veșnice.

Podcasturi, emisiuni cu infantili care afirmă că omul trăiește minim 100 ani, că așa este programat. Când de fapt totul este o ruletă rusească și nici nu știi când glonțul trece fix pe lângă ușa ta. Îmi pierd speranța și cu alimentația sănătoasă și cu toate recomandările de dată recentă. Cred din ce în ce mai mult că totul ține de structura interioară, de cât poți să eviți tristețea, dezamăgirile, neputințele și cât de mult te bucuri de viață. Trăim ca niște bezmetici, alergăm zilnic cu diverse treburi ,,urgente” când de fapt viața merită trăită în tihnă și în voie bună. Așa cum părinții noștri își terminau ziua de muncă la o oră decentă de amiază și după amiezile erau pentru destindere și socializare la o cafea bună la ibric și la un pahar de vin. Am uitat să ne relaxăm, am uitat de noi, de Eul nostru și ne interesează doar carcasa să fie bine aranjată, îmbracată de firmă și sufletul uitat pe undeva. Câți dintre voi abia se regăsesc în zilele libere? Pentru că munciți prea mult și uitați să vă cunoașteți. Nici nu știți ce vă mai face sufletul. Și pe partea cealaltă sunt cei care se consumă prea mult și ruminează prea multe gânduri triste. Trebuie găsit un echilibru. O regulă a sănătății psihice și nu numai, este aceea de a fi spontan, de a nu procastina și de a acționa așa cum simți. Viața nu merită consumată cu gânduri triste și cu necazuri. Merită să te bucuri din plin și dacă este ca vreo nenorocire să te ia, măcar să te ia cu zâmbetul pe buze.

Aceste vești triste sunt ca un semnal de resuscitare pentru noi cei aflați în tumultul vieții, care nu ne mai oprim și credem că suntem invincibili. Parcă mirosim sănătate pe pielea noastră dar de fapt aroma se estompează atunci când vezi cum îți mor prietenii și colegii de vârsta ta. Și mai trist este că nu suntem la vârsta a treia, că de fapt tinerii sunt mult mai sensibili la toate nenorocirile.

Să fim atenți la toate gândurile noastre și să fim în pace cu toți pentru că așa cum afirmă S.N. Lazarev ,,o atitudine agresivă față de lume, față de cei dragi și față de sine, supărările, regretul puternic față de ceva, lipsa de acceptare a ceea ce s-a întâmplat, frica față de viitor, sunt formele de energie care dăunează sufletului omului. Toate acestea duc la pierderea energiei vitale subtile iar apoi- la boli și nenorociri.”

Citatul pe care l-am citit și recitit în această dimineață înainte de moartea ta Ioana, parcă îmi suna neclar dar mai târziu am știu că îți este dedicat ție: ,, tot ce este mai bun urmează să se întâmple de acum înainte.” (Robert Browning 1812-1889). Așa să îți ajute Dumnezeu, să ai parte de ani mai buni într-o altă viață, pentru că nimic nu se pierde, toată energia acumulată pe acest pământ, o vei continua în altă viață.

Termin această scrisoare către Ioana, spunându-ți că o să ne fie dor de tine și că ne-ai lăsat triști dar cu o amintire frumoasă despre tine. Te-ai pierdut prea repede, ca în versurile lui Nichita. Rămas bun Ioana și să accepți voia lui Dumnezeu de acolo unde vei ajunge. Poate într-o altă viață vei fi mai fericită și viața te va răsplăti cu mai mulți ani și cu mai multe amintiri.

Finish

Alergam atât de repede încât

mi-a rămas un ochi în urmă

care singur m-a văzut

cum mă subțiam, -

dungă mai întâi, linie apoi...

Nobil vid străbătând nimicul

rapidă parte neexistândă

traversând moartea”

(Nichita Stănescu)