ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Masa verde din bucătăria de vară era acoperită de farfurii de lut aburinde, pline cu colărezi cu lapte. Printre ele, ulcele cu ciorchini de cireșe și flori la toartă. Castroanele noi și ulcelele smălțuite în galben-verzui, animate discret de flori, păsări și valuri albăstrui, erau luate din târg cu săptămâni înainte. Acum bunica se apleca atentă peste ele și le tămâia, buzele șopteau liniștit o litanie asemănătoare unduirii fumului de rășină. Apoi multe nume, „pentru sufletul lui Ion cu Bălaşa, Constantin cu Smeada, Voinea cu Dumitra, Florea cu Dumitra...”

Urma distribuția, un fel de graf operațional la care tataia era expertul. Prelua în coșul de nuiele farfuriile bine înmiresmate și cănile cu cireșe. Blidele zburătoare ajungeau pe rând la tanti Maria, la mama Bica și la tanti Lucreția, până peste calea ferată, la nașul Ieremia. Nu erau uitați nici spoitorii de pe strada Nisipurilor unde mamaia Sterlina botezase un copil. ”Bogdaproste cumătră!”  Eram fascinat de țiganca cu cozile lungi, împletite cu cârpe roșii, nedespărțită de cei doi puradei.

Asta se întâmpla prin 80 și ceva. Era felul în care bunica distribuia sărbătoare în Bărăganul verde, încă nears de exuberanța verii. Împărțea săracilor, vecinilor, rudelor. Uneori și străinilor care se nimereau.

Dacă Duminica Rusaliilor este considerată ziua de naștere a Bisericii, ”Moșii de Vară” era pentru mamaia Sterlina  sărbătoarea „moșilor”, știuți și neștiuți, din satul de Dincolo. Cei de aici, cu nădejdea că îi vom întâlni pe cei de dincolo în cele bune. O lume trecută în veșnicie, apelabilă prin credință și pe care poți să o conectezi la gândurile bune ale comunității prezentului.

Am mers și astăzi la biserică. A fost o continuare firească a Paștilor de acum o lună. O doamnă mi-a dat un păhărel cu colivă, m-a rugat să îl pomenesc pe Mircea. Pentru câteva secunde ne-am întâlnit privirile. Până la ieșire am mai primit două pachețele și câteva nume. Părintele Dumitru Stăniloae spunea că toate gândurile bune se conservă, vor merge cu noi în Ceruri. Oare oamenii din gândurile noastre bune vor merge cu noi? Bunica așa credea.

Hristos a înviat!