Opinia publică a fost surprinsă de decizia lui Klaus Iohannis de a refuza să o numească pe Dana Gîrbovan în funcția de ministru al Justiției, în ciuda faptului că șefa Uniunii Naționale a Judecătorilor din România își dăduse demisia din magistratură.

Decizia lui Iohannis era una previzibilă, având în vedere pozițiile exprimate de-a lungul timpului de către magistrat în calitate de președinte a Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, față de raportarea lui Iohannis la Justiție și la imixtiunea serviciilor în actul de justiție. Publicația Lumea Justitiei prezintă un scurt istoric al pozițiilor Danei Gîrbovan care este posibil sa-l fi deranjat pe Iohannis sau Sistemul:

 

I. 10 iulie 2019 – Girbovan șterge pe jos cu penibilitatea de raport GRECO care ataca SIIJ: „Desconsiderarea GRECO pentru statul de drept și drepturile omului în Romania: problema acestui organism nu este existentă protocoalelor secrete cu SRI, ci publicarea lor. (...) Modul în care GRECO face referire la protocoalele secrete dintre Parchetul General și SRI reflectă dezinteresul experților anti-corupție pentru ceea ce reprezintă, în realitate, cea mai mare amenințare la adresa independenței justiției din Romania în perioada post-comunistă: implicarea secretă a serviciilor de informații în actul de justiție”

II. 7 iunie 2019 – șefa UNJR îl șomează pe Iohannis să publice Hotărârea CSAT nr. 17/2005 care a creat cadrul legal pentru protocoalele SRI: „Dacă Președintele Klaus Iohannis dorește într-adevăr o justiție independența, așa cum pretinde, atunci trebuie să:

1. Publice hotărârea CSAT 17/2005, care a creat fundamentul pentru ingerință serviciilor de informații în justiție;

2. Declasifice și publice orice alte hotărâri CSAT care au vizat sau afectat justiția” 

III. 6 iunie 2019 – AMR și UNJR solicită CSM să declasifice și să publice anexele raportului Inspecției Judiciare privind implicarea SRI în anchetele procurorilor. Gîrbovan: „Toate aceste hotărâri, protocoale, acte secrete care au afectat procedurile judiciare, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sau competentele constituționale ale judecătorilor și procurorilor au fost bombe puse la temelia statului de drept. Justiția nu poate fi administrată după acte secrete, așa cum era în perioada comunistă. Dacă se dorește cu adevărat independența justiției, atunci toate instituțiile trebuie să facă demersurile necesare pentru că nici un act ce privește justiția să nu rămână secret. Abia atunci vom putea vorbi despre o justiție independența. Restul e demagogie și populism electoral” 

IV. 17 mai 2019 – AMR și UNJR cer încetarea persecuției judecătorilor și a telejustitiei: „Declanșarea sau urmărirea penală a unor judecători pentru legalitatea și temeinicia soluțiilor, elemente care erau analizate în ordonanțele procurorilor, constituie o încălcare a independenței judecătorilor și o presiune nepermisă asupra acestora. (...) Procurorul nu poate interveni în niciun fel în procesul de luare a deciziei de către judecător și este obligat să respecte hotărârea pronunțată de judecător” 

V. 6 mai 2019 – Dana Gîrbovan îi joacă-n picioare pe fostul Procuror General Augustin Lazăr și pe directorul SRI Eduard Hellvig: „Crimele comunismului nu ar fi fost posibile fără uneltele principale ale sistemului comunist: Justiția și securitatea. (...) Un astfel de exemplu de dovada a mentalității comuniste perpetuate instituțional după ‘89 este reacția directorului SRI Eduard Hellvig din 2015 care, în contextul discuțiilor despre 'câmpul tactic' al SRI din justiție, a spus că interesul SRI era 'să nu existe persoane cum au fost în trecut, judecători, procurori, care pe drum au uitat că servesc statul roman și au avut alte preocupări decât a servi statul român'. Declarația directorului Hellvig preia exact rolul judecătorilor din perioada comunistă, în care erau servitori ai statului comunist, ceea ce demonstrează că mentalitatea din aceasta instituție a rămas neschimbata de 30 de ani. (…) Interferenta serviciilor de informații în justiție, intruziunea masiva în viață privata prin admiterea unui număr enorm de mandate pe siguranță națională este nu doar trecuta cu ușurință cu vederea, ci și uneori agresiv justificata”

VI. 28 martie 2019 – judecătoarea îl face de comandă pe Werner după consultările de la Cotroceni: „Președintele a subliniat că nu poate să ignore 'fierberea' din sistem, acesta fiind motivul consultărilor. (...) UNJR a susținut că imaginea de 'liniște' din sistemul judiciar, invocata de Președintele României, nu a însemnat că justiția funcționă fară probleme. Dimpotrivă, în aceea perioada toate instituțiile de la vârful sistemului judiciar – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție, Inspecția Judiciara – au încheiat protocoalele secrete cu Serviciul Român de Informații. Acest fapt a permis ingerință secretă a unui serviciu de informații atât în actul de justiție, cât și în cariera magistraților, fapt fară precedent într-un sistem de drept democratic” 

VII. 17 ianuarie 2019 – Dana Gîrbovan dă de pământ cu SRI după ce CCR a declarat neconstitutionale protocoalele SRI-PICCJ din 2009 (în totalitate) și 2016 (parțial): „Din comunicatul Curții rezultă un fapt de o gravitate fară precedent: încheierea protocoalelor secrete intre Ministerul Public și SRI a știrbit competentele Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale instanțelor judecătorești în îndeplinirea rolului lor constituțional de înfăptuire a justiției. Prin aceste protocoale au fost completate sau modificate în secret norme de procedura penala, acordând competente SRI acolo unde legea îi interzicea, fară că nici macar judecătorii să aibă cunoștință de conținutul acestora. (...) Tot foarte grav este faptul că SRI a acționat în tot acest răstimp în afara unui control parlamentar real, fapt ce în sine constituie o amenințare foarte serioasa la adresa democrației din România”.