ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Maestrul Nicolae Voiculeț a transmis un mesaj pe Facebook de marea sărbătoare a Pogorârii Sfântului Duh.

”E Sfânta Zi a Rusaliilor. Nu voi putea participa la Sfânta Liturghie. Mă doare. 

Mă doare pentru că toată viața mea am înțeles că sunetul fără Dumnezeu este doar zgomot, iar respirația fără har este doar aer. „Doamne, fără Tine nu sunt nimic.”

Astăzi mă rog pentru sănătate. Mă rog pentru copiii României. Mă rog pentru părinții care plâng în tăcere. Mă rog pentru bătrânii care se sting singuri. Mă rog pentru cei bolnavi din spitale. Mă rog pentru cei care au pierdut pe cineva drag. Mă rog pentru cei care nu mai găsesc puterea de a merge înainte. Și mă rog pentru România. Pentru Țara mea care pare uneori atât de rănită, dar care încă își pleacă genunchii în fața lui Dumnezeu. 

Dacă Dumnezeu îmi va mai dărui, putere și respirație, primul meu gând va fi să-I mulțumesc pentru fiecare rugăciune, pentru fiecare gând bun și pentru fiecare suflet care mi-a fost alături în această încercare.

Astăzi nu pot fi în biserică, dar sufletul meu este acolo. În genunchi. În tăcere. În rugăciune. Și poate că Dumnezeu mi-a îngăduit această încercare tocmai pentru a înțelege mai bine că cel mai important sunet nu este cel care se aude pe scenă, ci cel care se înalță din inimă către Cer.

Amin. 

Duhule Sfinte, coboară peste noi, peste casele noastre, peste copiii noștri și peste România. Aprinde iar lumina credinței, acolo unde s-a stins, și nădejdea, acolo unde oamenii cred că au rămas singuri.

Respir. Lupt. Cred”

Într-o altă postare, maestrul Nicolae Voiculeț comentează evenimentul de sâmbătă, al decorării Nadiei Comăneci de către Nicușor Dan, avertizând că  România nu trebuie doar să-și decoreze campioniil, ci să-i creeze pe cei de mâine.

”Am primit acest video și sincer, nu gafa lui ND m-a deranjat cel mai mult. Însă m-a pus pe gânduri faptul că România încă trăiește din gloria unor campioni pe care i-a creat acum 50 de ani în urmă.

Nadia Comăneci nu este doar o sportivă. Ea este dovada că această țară a fost cândva capabilă să producă excelență la cel mai înalt nivel. După 36 de ani de alternanță rotativă la putere, a cui este vina că România nu a mai dat lumii o altă Nadia Comăneci? A cui este vina că sportul de performanță a fost abandonat? A cui este vina că bazele sportive au dispărut, că antrenorii au plecat, că tinerii talentați nu mai sunt sprijiniți? Și aceeași întrebare trebuie pusă și despre cultură pentru că România nu duce lipsă de talent. Duce lipsă de viziune și de conducători.
Nadia rămâne clar un simbol al excelenței românești. Dar cel mai mare omagiu pe care i se putea aduce nu este o decorație și o ceremonie oficială pentru imagine. Este să reconstruim o țară care să poată crea din nou campioni. 
Eu cred că România nu are nevoie doar să-și decoreze campionii. România are nevoie să-i creeze pe cei de mâine."