Într-un editorial publicat în ziarul Cotidianul, Cornel Nistorescu analizează vizita președintelui Iohannis în SUA,  pe care o numește „o vizită ciudată”. „Ce face Iohannis în SUA, în afară de fotografii și decorații? Ceva temeinic și riguros pentru țară? Este el pregătit de o întîlnire benefică pentru țară într-un moment în care Germania și Franța dictează poziția europeană și ea nu este favorabilă Americii?”, se întreabă jurnalistul, care consideră că  fostul primar al Sibiului „poate avea noroc, dar poate să producă și pagube istorice. Și dacă o pățește, nu trebuie iertat.”

„Este vizita președintelui Iohannis în SUA o încununare a politicii noastre externe? Nici vorbă. Nici noi și nici Iohannis nu știm de ce merge. Nu apare nimic în plus față de Parteneriatul Strategic și de prezența în NATO. Este această vizită rezultatul unui demers al statului român? Sau al Externelor de la București? Nici vorbă. Președintele vorbește extrem de rar cu ministrul de Externe. De regulă, îi transmite că nu are timp. Ar putea fi rezultatul unor strădanii ale aparatului de consilieri de la Cotroceni? Exclus! Sau pe linia ambasadorului George Maior? În mod direct, la fel de exclus. Contactele Democrate ale fostului director SRI nu mai au mare valoare. Mai rămîne doar organizația evreiască la al cărei Forum a participat ieri, ca invitat de onoare, și care l-a și decorat cu cea mai înaltă distincție.

Să fi fost această American Jewish Committee (AJC) contactul de bază pentru această întîlnire Trump-Iohannis? Tot ce se poate! După cum este de bănuit ca o firmă de lobby să fi făcut oarece diligențe. Numai că, atunci, reușita președintelui Iohannis costă. Toate intrările președinților sau ale premierilor români, de la Adrian Năstase la Traian Băsescu, au costat bani grei. Necunoscută este suma, dar mai ales cine plătește, asemenea demersuri încununate de succes nefiind cunoscute pînă acum.

Cine îl însoțește pe președintele Klaus Iohannis? Echipa președintelui ne-ar putea spune cîte ceva despre această vizită. Administrația Prezidențială nu a scăpat nimic. Nici programul inițial nu este cît de cît articulat. În afara Forumului AJC și a unei întîlniri cu reprezentanții comunității românești, nu mai este decît întîlnirea cu Donald Trump. Cinci zile în SUA pentru o vizită prezidențială de nivel inferior (adică nici de stat și nici oficială, ci de lucru, fără protocol și fără toate detaliile care marchează importanța) sunt prea mult. Cu românii te întîlnești și dacă te duci ca persoană privată sau ca solist de muzică populară. Tot ajungi la compatrioții noștri, tot ai de-a face cu biserica sau cu restaurantele.

Luni a apărut știrea că președintele României se va întîlni (sau s-a întîlnit deja) cu Mike Pompeo, director CIA, șef al serviciului american de spionaj extern, după părerile unora, extrem de activ în țara noastră. Reținem totuși faptul că președintele Iohannis nu s-a întîlnit cu reprezentantul FBI, serviciul echivalent în SUA al SRI, cu care George Maior trebuia să fie în legătură directă încă de pe vremea cînd era numărul 1 în SRI.

Programul subțire, oarecum încropit, conturează și mai mult caracterul vizitei. Faptul că nu există informații publice serioase care să ne arate că România și SUA lucrează la suplimentarea parteneriatului, la dezvoltarea unor componente noi în materie de cooperare ne pune pe gînduri. Ce face Iohannis în SUA, în afară de fotografii și decorații? Ceva temeinic și riguros pentru țară? Este el pregătit de o întîlnire benefică pentru țară într-un moment în care Germania și Franța dictează poziția europeană și ea nu este favorabilă Americii? Și nici privirea lui Donald Trump nu surîde Europei. Klaus Iohannis intră în Biroul Oval fără să aibă o strategie (cel puțin pînă acum, ea a rămas necunoscută). Și nici de ales. Varianta și cu SUA, și cu Merkel, și Macron o fi ținut în alte vremuri. Mă tem că Trump nu este președintele care s-o scalde tocmai în cazul României și în timpul unei întîlniri cu Klaus Iohannis”, scrie Cornel Nistorescu.