Identitate și surogat

Săptămâna aceasta am sărbătorit ziua Sfântului Dumitru. Săptămâna viitoare vom avea sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Am moștenit ca popor o întreagă cultură a sărbătorii despre care Vasile Băncilă spunea în perioada interbelică că instaurează sentimentul comuniunii depline cu societatea, cu cosmosul, cu realitatea înconjurătoare, aducând sentimentul absolutei coincidențe a ta cu tine însuți, „fără contradicții și artificialități, fără limite și mizerii".  

Multe sărbători ale toamnei au rămas consemnate etnografic în volumele lui Simion Florea Marian sau Tudor Pamfile. Dacă dorim activități cu substrat frumos și de valoare pentru copiii noștri, avem de unde să alegem. Sunt sigur că prichindeii ar fi bucuroși să descopere tradițiile frumoase ale străbunicilor noștri.

Am ajuns să recunoaștem frumusețea iei românești de câțiva ani și o serbăm doar de Sânziene. Hora, simbolul satului românesc, nu se mai face aproape nicăieri în România și nu ar fi anacronică recuperarea acestuie fenomen, în Ungaria sau Grecia nu există licean care să nu cunoască două-trei dansuri tradiționale. 

Da, este mai greu de recuperat o asemenea cultură dar pe termen lung înseamnă valoare și identitate. Pe când un surogat în plus adus în viața noastră, înseamnă un plus de falsitate și îndepărtare de rădăcinile noastre.

Simboluri

Vorbind cu o doamnă învățătoare, mi-a povestit despre încercările sale de cosmetizare a Halloween-ului. A încercat să înlocuiască „sărbătoarea morții” cu un Bal al Dovleacului în care să fie încurajată creativitatea copiilor. Unii părinți au înțeles, alții nu și au cumpărat costume din recuzita filmelor de groază astfel că jumătate dintre copii au venit costumați în zombi și Dracula.

Pare distractiv dar simbolistica funestă lasă urme în subconștientul copiilor. „Spiritul” Halloween încurajează jocul de roluri: pentru o seară copilul meu devine un personaj. Însă orice costum îți imprimă o stare și un anumit tip de comportament iar galeria de personaje propuse de Halloween este terifiantă, urâtă, la carnavalul din clasă  copilul va fi în compania a cel puțin o duzină de vampiri, scheleți, etc. Cum a ajuns un asemenea joc să fie impus în școala românească, nu îmi dau seama…

Manipulare comercială

Evident cele mai vizibile campanii pentru Halloween sunt promovate de lanțurile de supermarketuri. Scopul este ușor de ghicit: mai puțini bani în buzunarul meu, mai mulți bani în cel al corporației. Vrei să fii în „spiritul” Halloween, cumpără un costum pentru copilul tău, cadouri speciale, dulciuri sau măcar o lumânare în formă de dovlecel. Este de fapt încă o „sărbătoare” a spiritului consumerist, globalist. Nu, mulțumesc!

Lipsa valorii

Un părinte argumenta într-o discuție că Halloweenul aduce un plus de imaginație în viața copiilor, că este bine să avem cât mai multă diversitate culturală.

Părerea mea este că recuzita de astăzi a Halloween-ului este livrată exclusiv de Hollywood. Eventuala țintă culturală a copiilor va fi probabil ultimul remake al filmului horror „Chuckie” sau „Saw”. Ori nu cred că este cazul să le dedicăm o sărbătoare în școala românească, distracția de calitate îndoielnică nu va aduce nimic bun în formarea copiilor. Vorba cuiva, poate cele mai „de groază” costume de Halloween ar putea fi cărțile. 

Delicvența

Acum intră în scenă argumentul sociologic. Statistic vorbind, seara în care nu ar fi recomandat să te plimbi pe unele străzi din Statele Unite sau Canada este cea de Halloween. Și nu din cauza vârcolacilor. În multe orașe numărul violențelor și crimelor se dublează, cu toată alerta forțelor de ordine.

Poate unii dintre noi privesc noaptea de Halloween ca un prilej pentru farse și carnaval. Dar fondul negativ ce încurajează manifestarea macabrului se constituie totodată în prilej pentru defularea unor stări emoționale negative, maladive. De ce aș cultiva acest obicei în rândul copiilor mei? De ce i-aș învăța să meargă în locuri nefaste unde delicvența peste ani ar putea fi în creștere? Iată încă o întrebare.

Credința

Nu în ultimul rând, dacă suntem creștini ar trebui să fim conștienți că avem de-a face cu un exercițiu de putere al macabrului. Copilăria are o frumusețe imaculată, să păstrăm frumos chipul copiilor noștri, să nu punem nici măcar în joacă mască de demon copilăriei.

De aceea și eu consider că nu`i bai fără Halloween!

Articol apărut pe blogul Averea Bisericii