ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Textul următor este un eseu scris de profesorul Douglas Farrow, publicat pe site-ul lui Edward Pentin și preluat ulterior de LifeSiteNews. Traducerea ne-a fost oferită de un cititor al ActiveNews.

Serialul TV „The World at War” („Lumea în război”), produs de Jeremy Isaacs, include un interviu în care secretarul personal al lui Hitler, Traudl Junge, relatează că Führerul, în ultimele sale zile, a răspuns la o întrebare despre viitorul Germaniei în felul următor: „Cred că nu va mai exista un Partid Național-Socialist; ideea va muri odată cu mine. Dar poate că peste vreo sută de ani va apărea o altă idee național-socialistă, ca o religie”.[1]

Încă nu a trecut o sută de ani, dar încep să înțeleg ce a vrut să spună Hitler. Din Pacificul de Sud până în Atlanticul de Nord, chiar și state democratice precum Australia și Canada devin rapid complet naziste.[2] Trăim de optsprezece luni într-o „stare de urgență sanitară”, în care guvernarea prin decret a înlocuit statul de drept. În Australia, se trag gloanțe de cauciuc pentru a reprima rezistența la această perpetuă stare excepțională.[3]

Cine ar fi bănuit că drepturile constituționale pot fi suspendate pentru o perioadă atât de lungă și nedeterminată de timp, cu reînnoirea periodică a puterilor de urgență, de către aceiași oameni care le exercită? Cine ar fi crezut că acest lucru poate fi făcut în numele sănătății și siguranței, în condițiile în care mai mulți oameni mor ca urmare a măsurilor speciale decât din cauza amenințării la adresa sănătății, care se consideră că ar impune astfel de măsuri? Cine ar fi bănuit că, pentru a „proteja” sistemul de sănătate, guvernul poate suprima o mare parte din acesta sau îl poate face dificil de accesat; poate construi și asigura personalul pentru lagăre de carantină în loc de spitale, atunci când niciuna dintre acestea nu este necesară; poate impune ordine coercitive care încalcă cele mai elementare principii ale Codului de la Nürnberg; poate concedia medicii și lucrătorii din domeniul sănătății care nu sunt de acord cu tacticile murdare și îndrăznesc să expună minciunile guvernului?

Însă partea cea mai frapantă este credulitatea uluitoare ce caracterizează o mare parte a populației, mai ales din mediul academic, care se presupune a fi reprezentat de „mințile noastre ascuțite”. Credulitatea și lașitatea; întrucât, atunci când vine vorba de înrolarea în religia fricii, universitățile au concurat între ele pentru a fi primele la rând și a preda această religie studenților lor.

Am ascultat, consternat, o mulțime de profesori de la McGill cerând ca administrația să refuze drepturile garantate prin Constituție studenților și colegilor care refuză religia fricii, la care ei au ales să adere. Am citit, îngrozit, că Asociația Medicală Americană își învață membrii cum să manipuleze pacienții și opinia publică cu un limbaj înșelător[4], am luat act de activitatea guvernului de spălare a creierelor și de cenzurare a presei.[5] Din păcate, am văzut și episcopi și pastori, care ar fi trebuit să aibă mai mult discernământ - care sunt obligați să aibă mai mult discernământ - cedând în fața noii legi a Fricii și predicând noua evanghelie a Siguranței, chiar până la închiderea bisericilor lor, la constrângerea colegilor din cler și la împărțirea turmelor[6].

S-ar crede că mai multe luni în care rata săptămânală a deceselor asociate cu Covid a fost mai mică de 1 la 100.000 de canadieni ar fi potolit această isterie.[7] S-ar crede că mințile ascuțite și-ar putea recăpăta rațiunea pierdută atunci când vor fi zguduite de noile date care arată că în Marea Britanie mortalitatea din toate cauzele este de ceva timp mai mică în rândul celor nevaccinați decât în rândul celor vaccinați[8] sau atunci când se demonstrează prin date structurate pe grupe de vârstă că, pentru majoritatea oamenilor, riscurile vaccinării depășesc riscurile de a rămâne nevaccinați. Sau că vaccinarea nu previne infecția și transmiterea și că un vaccin nesterilizant nu poate face acest lucru[9]. Sau că acestea nu sunt, în primul rând, vaccinuri, ci tratamente noi bazate pe terapie genică, cu o eficacitate de scurtă durată în reducerea simptomelor, cu riscuri incerte pe termen lung și cu niveluri inacceptabile de reacții adverse grave.

Dar nu, mințile noastre pretins ascuțite cer sângele celor nevaccinați și al oricărui administrator care refuză să îl verse prin ordine coercitive. Ele refuză pur și simplu să accepte dovezile propriei lor nebunii politice, medicale și morale[10].

Quis custodiet ipsos custodes? Cine îi va păzi pe paznici?

Dacă odinioară patriotismul era ultimul refugiu al ticălosului, astăzi acel refugiu este reprezentat de ecologism și de sănătatea globală. Supravegherea sferei sănătății globale este asigurată de Organizația Mondială a Sănătății, puternic politizată. Există, de asemenea, monitori „independenți” și comitete consultative, cum ar fi Grupul independent pentru pregătirea și răspunsul la pandemii (The Independent Panel for Pandemic Preparedness & Response) și așa-numitul Consiliu de monitorizare a pregătirii globale (Global Preparedness Monitoring Board).[11] Primul, susținând că „amenințările la adresa sănătății umane, a animalelor și a mediului sunt indisolubil legate între ele”, a folosit criza Covid pentru a solicita înființarea unui Consiliu pentru amenințările la adresa sănătății mondiale, cu puteri extinse pentru a monitoriza progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor OMS, inclusiv a celor din Agenda 2030.[12]

Nu este ușor pentru un profan să răspundă la întrebarea cine anume monitorizează pe cine și cine colaborează cu cine pentru a obține ce anume.[13] Dar este evident că există o coluziune, chiar una mai veche de un deceniu, pentru a crea crize care ar putea fi folosite în scopuri economice și politice. Atât definiția „pandemiei”, cât și strategia de combatere a acesteia au fost schimbate pe șest. Noua strategie, pe care o cunoaștem sub numele de strategia „zero Covid”, promite o adevărată concentrare a puterii în mâinile câtorva persoane. De fapt, a făcut deja acest lucru.[14] 

S-a mai schimbat și altceva, ceva ce oricine ar fi putut și ar fi trebuit să observe. La începutul anului trecut, mass-media a adoptat o atitudine de supunere oarbă. Mesaje identice (chiar dacă foarte contradictorii), precum „două săptămâni pentru a aplatiza curba” și „noua normalitate” și „a construi din nou mai bine” și „pandemia celor nevaccinați”, au început să apară simultan în gura autorităților și a reporterilor din întreaga lume. La fel și cenzurarea opiniilor diferite. Acolo unde cenzura nu a fost posibilă, acuzația de Dezinformare! a fost lansată de persoane angajate din mass-media sau din sectorul universitar, precum și de personalități publice precum Dr. Fauci, cu scopul de a descuraja opoziția.

Eticheta de „Dezinformare!” acoperă o multitudine de păcate, păcate care nu sunt întotdeauna întâmplătoare sau involuntare, ci, de cele mai multe ori, bine planificate și atent executate, multe dintre ele fiind comise în încercarea - zadarnică și contraproductivă din punct de vedere medical - de a elimina un coronavirus, lucru care nu a mai fost făcut până acum și care nu poate fi făcut nici acum.[15] Nimeni nu știe mai bine decât cei care au creat SARS-CoV-2 că, la fel ca și alte coronavirusuri, acesta nu poate fi eradicat prin măsuri umane și că, în orice caz, nu este nevoie să fie eradicat.[16] Dar fantezia eradicării trebuie menținută, iar eticheta de „Dezinformare!” este farmecul prin care este alungată orice amenințare la adresa acestei fantezii.

Mi se pare uimitor că atât de mulți oameni nu au observat cât de ciudată este toată această situație, sau cât de sinistră. Oare cineva care se străduiește cât de puțin să analizeze realitatea se poate îndoi că ne aflăm în fața unui plan, un plan necruțător, de proporții globale? Că fantezia cu pricina - împreună cu isteria pe care o hrănește, discriminarea pe care o generează și, mai presus de toate, abuzul fără margini asupra copiilor la care duce și prin care va fi osândită[17] - a fost atent pregătită și perpetuată? Unii dintre cei care sunt mai mult sau mai puțin imuni la farmecul etichetei de „Dezinformare!" dau vina pe lăcomia corporatistă, combinată cu corupția politică și bâlbâiala birocratică, pentru a explica ce se întâmplă în jurul nostru. Fără îndoială, o mare parte din această situație poate fi explicată în acest fel; la urma urmei, aceasta este calea obișnuită. Cu toate acestea, ceea ce trăim acum nu este ceva obișnuit. Are aspectul și efectul unei lovituri de stat globaliste.

Pentru a ilustra: Încă de la sfârșitul primăverii acestui an era clar, din datele disponibile în America și Europa, că reacțiile adverse și decesele cauzate de vătămările provocate de vaccinuri au atins niveluri fără precedent și complet inacceptabile.[18] Refuzul guvernelor, al agențiilor internaționale și al mass-mediei de a recunoaște acest lucru sau de a ține cont de el - obstinația, în schimb, de a repeta mantra „sigur și eficient”, continuând cu orice preț campania de vaccinare - ne arată că avem de-a face cu o conspirație criminală. Faptul că această campanie ar fi trebuit să însemne „o doză și gata” sau „două și gata”, dar în schimb s-a transformat într-un program de rapeluri perpetue, dublat de amenințarea expirării pașaportului sanitar, duce la aceeași concluzie.[19] Strategiile psihologice documentate, susținute, acolo unde este necesar, de adoptarea unor tactici represive, întăresc și mai mult convingerea că ne confruntăm cu un scop și un plan. Concedierile în masă ale medicilor și asistentelor care nu cooperează și încarcerarea liderilor protestelor îl fac chiar și pe cel mai reticent privitor să nu poată trage o altă concluzie. [20]

Care este acel plan, vă întrebați? Cine se află în spatele lui și cum a ajuns să aibă o asemenea amploare și succes? Presupunerea mea cea mai probabilă este că avem de-a face cu mai multe planuri care se suprapun: cel al lui Bill Gates și al Alianței sale globale pentru vaccinuri și imunizare (Gavi), pentru a face pe toată lumea dependentă de Big Pharma; cel al lui Klaus Schwab și al Forumului său Economic Mondial, pentru a realiza Marea Resetare; cel al lui Xi Jingping și al Partidului Comunist Chinez, pentru a submina guvernarea democratică și puterea economică în Occident; cel al eugeniștilor și transhumaniștilor care populează măruntaiele Wellcome Trust;[21] cel a lui Peter Daszak și a Alianței sale EcoHealth, care se pare că a colaborat cu Anthony Fauci pentru a finanța și a efectua cercetări asupra coronavirusului cu funcții îmbunătățite în cooperare cu chinezii;[22] cel a lui Victor Dzau, care conduce Consiliul de monitorizare a pregătirii globale și ajută la coordonarea unora dintre celelalte - ca să nu mai vorbim de George Soros, sau de Fundația Rockefeller, sau de diverși alți agenți și agenții a căror misiune înaltă și sfântă este „de a îmbunătăți viețile și planeta, și de a debloca potențialul uman, prin inovare”.[23]

Vă rog să rețineți: nu îi imit și nici nu îi iau în râs pe acei disprețuiți teoreticieni ai conspirației care susțin că unul sau mai mulți dintre aceștia sunt profund implicați. Nu mă limitez la a face o enumerare a suspecților obișnuiți. Am citit sau am văzut suficient de multe din propriile lor obiective și afirmații pentru a trage concluzia, pentru mine însumi, că sunt implicați, într-un fel sau altul, deși detaliile depășesc competența mea. Astfel de organizații au în mod clar buzunare foarte adânci, planuri foarte ambițioase și rețele foarte extinse.

Prin urmare, nu este deloc nerezonabil să presupunem că ceea ce trăim a fost planificat și realizat cu rea intenție. Desigur, proiectanții săi nu ar numi-o răutate, ci „descătușarea potențialului uman”. Cu toate acestea, ei ne-au legat bucuroși în lesă pe toți în acest proces, împiedicându-i pe cei bolnavi să primească ajutor medical în timp util prin protocoale medicamentoase eficiente[24], împiedicându-i pe cei sănătoși să muncească sau chiar să iasă din casă fără permisiune, trăgând pas cu pas întreaga noastră societate în programele lor de biosupraveghere[25].

Ce vor face cu noi atunci când vom fi închiși ca niște câini în spatele unor garduri invizibile, mutate după bunul plac de stăpânii noștri, ne este greu de imaginat[26]. Nici măcar nu este clar ce vor face unii cu și pentru ceilalți, pentru că un lucru este sigur: nu pot fi cu toții la conducere și nu pot face cu toții ce doresc. Ceea ce este destul de clar este că nu avem de-a face cu bărbați sau femei care au ei înșiși limite, limite morale. Avem de-a face cu ticăloși de cea mai joasă speță, care au distrus societăți și țări întregi și au privit oameni obișnuiți suferind și murind, pentru a-și promova propria agendă. Și nici, dacă nu cumva greșesc, nu au ajuns încă la fundul sacului lor de trucuri murdare[27].

Demascarea celor mascați

În timp ce se întâmplă toate acestea, ce facem noi, academicienii? Cu siguranță nu gândim! Doar mergem în vârful picioarelor cu grijă prin campusuri înconjurate de panouri care ne reamintesc să ne spălăm, să purtăm măști, să practicăm distanțarea antisocială, să ne vaccinăm (din nou), să ne raportăm zilnic starea de sănătate personală și să fim în siguranță. Teatrul nostru al absurdului! Cu toate acestea, nimeni nu are voie să spună acest lucru, deoarece acum asta e tot ce avem mai asemănător cu o religie.

„Într-o lume în care totul este ridicol”, scria G. K. Chesterton, „nimic nu poate fi ridiculizat. Nu poți demasca o mască”.[28] Dar, dacă nu cumva ochii mei mă înșală, poți demasca o mască, pentru că unii oameni, conștienți de faptul că măștile sunt la fel de permeabile ca și „vaccinurile”, le poartă una peste alta, așa cum fac un rapel peste altul. Într-o lume în care totul este ridicol, nu poți avea destule măști de demascat! Și nici nu poți avea destule vaccinuri. Pentru că nu există a fi complet vaccinat, nu atunci când Pfizer gândește în locul tău și Pharma îți dirijează sistemul imunitar, manipulându-l după bunul său plac [29].

Noi înșine suntem demascați, nu-i așa?

Nu mă refer la universitate, care de ceva timp a început să desprindă secțiuni ale propriei sale economii morale pentru o parte din profitul murdar al industriei farmaceutice, precum și al Chinei; comportamentul său actual nu este surprinzător. Mă refer la noi, oamenii obișnuiți ai universității. Măștile noastre sunt cel mai vizibil act sacramental al noii religii. Faptul că suntem dispuși să le purtăm ore în șir, pe parcursul a luni și chiar ani, demonstrează devotamentul nostru, dăruirea noastră, ca nimic altceva. Bărbații fără piept, pentru a folosi expresia lui Lewis, devin și bărbați fără chip. Stăpânii noștri ne-au spus să purtăm vălul și noi am făcut-o. Nu mai suntem indivizi liberi, care să facă alegeri raționale, cu propriul cap. Suntem cei care se supun, iar masca este insigna noastră de supunere [30].

În cadrul întâlnirii la care am făcut aluzie mai devreme, între membrii Asociației profesorilor universitari de la McGill și reprezentanți ai administrației executive, am evidențiat rata săptămânală mică a deceselor cauzate de virus (0,2 la 100.000 de locuitori în Quebec) și am întrebat dacă va trebui să recurgem la astfel de constrângeri ca cele pe care le folosim în prezent de fiecare dată când se va atinge acest nivel foarte scăzut. Un coleg indignat a răspuns în fereastra de chat: „ESTE O BOALĂ FOARTE GRAVĂ!” M-am abținut să îi răspund că pare mai degrabă un caz foarte grav de fervoare galopantă decât de febră galopantă.

Sfântul Augustin a intuit cu mult timp în urmă ce fel de oameni suntem. Discutând despre zeii romanilor și despre nebunia credincioșilor lor, el a subliniat că toate dovezile demonstrau că acești zei nu existau, de fapt, decât în imaginația oamenilor. Și ce ar putea fi mai trist, se întreba el, decât „ca o persoană să se afle sub dominația unei invenții a propriei imaginații!”[31] Augustin credea ceea ce crezuseră în general creștinii; și anume că în spatele acestor zei falși se aflau forțe spirituale opresive care îi înrobiseră pe oameni prin închinarea lor. Prin urmare, el i-a invitat pe semenii săi „să recunoască adevărata religie, prin care demonii sunt demascați și condamnați la înfrângere”[32].

În spatele religiei fricii în care par să se înroleze atât de mulți colegi și studenți, unii dintre ei catolici, văd și eu forțe spirituale care trebuie demascate și înfrânte. Nu mă deranjează să spun că mă rog cu fervoare exact pentru acest lucru! Mă rog, de asemenea, ca acei colegi și studenți care prețuiesc libertatea academică să se ridice și să se alăture celor curajoși, care s-au ridicat deja.[33]

Celor care sunt curajoși pe alte fronturi, dar care doresc să stea deoparte în această bătălie, le spun: „Nu are nici un rost să tindeți spre libertatea academică într-o societate în care lipsește libertatea personală și politică, sau într-o instituție în care fie te închini zeului COVID, fie ești exclus din viața în comun. Sunt mult prea multe în joc pentru a sta deoparte. Asistăm la ascensiunea a ceva analog cu ceea ce am văzut în anii 1930 - nu un socialism național, ci un socialism global la fel de insidios, pentru care cuvintele de ordine nu sunt Sânge și Pământ, ci Sănătate și Mediu.”

Notele de subsol pot fi consultate la sursă: EdwardPentin.co.uk