...nu de alta, dar toamna asta se arată mai lungă și mai gri decât de obicei și parcă ar vrea să anunțe o iarnă din aia cu mult patinaj, derdelușuri pe unde nu te astepti și năluci pe post de nevinovați oameni de zăpadă...

 

Că bobocii acestei toamne se vor număra greu, s-a văzut de la o poștă imediat după alegerile din Catalonia, cand fariseii fărâmărilor de state au sărit în sus de bucurie. Independența provinciei spaniole era dată drept gata realizată, ba chiar ca exemplu de urmat, de către unii. Trecându-se peste constituția Spaniei și multe alte chestiuni de ordin juridic, dar mai ales peste aritmetica simplă și imbatabilă a procentelor: așa-zisa "majoritate pro-independență” a obținut sub 50% din voturi! Iar dacă faci un calcul realist, care se raportează la populația totală cu drept de vot, realizezi că gruparea pro-indepență a obținut defapt girul a aproximativ o treime din catalani...

Ceața care îngreunează număratul de boboci s-o fi așternând și cu ajutorul țevilor de eșapament ale "ireproșabilelor” mașini germane... Cine ar fi crezut că nemții pot face așa ceva? În niciun caz cei care confundă simplist cinstea, corectitudinea și ambiția de a fi mai bun, cu ordinea, disciplina și orgoliul de a fi stăpân cu orice preț. Dacă te ștergi bine la ochi și reușești să-ți treci privirea prin perdeaua de fum, vei reuși să vezi și să înțelegi cu adevărat jocurile Germaniei din ultima vreme. Pentru asta, însă, ca român, trebuie să te lepezi de niște tâmpe frustrări, induse cu succes de alții. Ca de exemplu, că NOI i-am trădat pe nemți în al doilea război mondial. Acelora care mai poartă ochelari de cal... Până să întoarcem noi armele împotriva lor, sub amenințarea sîngerosului tăvălug sovietic, nemții ne serviseră în schimbul petrolului, hranei şi devotamentului nostru incontestabil ca aliați, un diktat care ne rupea Ardealul şi un pact care ne smulgea răsăritul ţării. Deci...vreun auto-reproș?

Cu adevărat complicat devine număratul de boboci când îți întorci privirea către americani. Îi știți? Ăia care ne-au instalat niște rachete fără să ne întrebe și pe noi, norodul, cineva, ceva... Dacă vrem, dacă ne place...Și care tot aduc de câteva luni bune pe la noi garnituri pline de tancuri și alte "flinte”. Ăia de ne vândură cu câteva sute de milioane 12 avioane de prin 80’, pe care încă nu le avem. Și care se trezesc în şah mat la fiecare mutare a lui Putin, de o vreme încoace...

Observam, la momentul crimeean, că Rusia a dat o lecţie "comunităţii internaţionale”, cum le place occidentalilor să se dezmierde când îşi joacă vreun interes strategic pe planetă. Tot filmul din Crimeea s-a desfăşurat fără să se tragă un glonţ, fără să curgă o picătură de sânge. Cu acordul exprimat prin vot al populaţiei locale şi cu o meticulozitate chirurgical-juridică absentă din filmele cu cowboy ale ultimelor două decenii şi ceva, Rusia a arătat "cum se face”. Iată că rușii nu se prea sfiesc să joace nici în filme cu gloanțe și bombe. Ba mai mult, își fac și ei o "comunitate internațională”... Dacă nu ar fi de speriat, ar fi de amuzat- și regia lor e mai bine pusă la punct decît "originalele”, care îl au pe cowboy drept personaj principal! Căci dacă urmărești evoluția evenimentelor ce au precedat declanșarea oficială a bombardamentelor rusești din Siria, nu poți să nu rămâi pe gânduri măcar o clipă. Mai întâi au inaugurat la Moscova cea mai mare moschee din Europa! Peste câteva zeci de ore au declarat în Adunarea Generală a ONU că nu vor mai lăsa lumea sa fie condusă ca până acum, punându-le americanilor oglinda în față... Parlamentul rus și-a dat apoi instantaneu acordul asupra intervenției și...yankeii s-au și trezit cu rușii în coaste, arătându-le "cum se face” și cu eliminarea terorismului islamist! Sincer: dincolo de aplauzele conaționalilor săi, chiar credeți că Putin nu a smuls măcar niște bucurii ascunse printre milioanele de europeni de rând ai Uniunii? Pe lângă această întrebare, îmi mai permit una, tot retorică... Oare cine e mai ipocrit în cursa asta a ultimului an și ceva, cu momente culminante în chiar acest zile?   

Între timp, la oile noastre, parcă nici lâna nu crește. Președintele face poze și ține discursuri de simplu turist prin străinătate, puterea e lamentabilă cel puțin sub greutatea suspiciunilor de corupție, opoziția deloc mai brează la acest capitol. Și chiar penibilă, aducând elevi de pe sate cu autocarul și bătrâni supărați pe orice, să îngroașe rândurile prea subțiri ale unei manifestații... Ce să te mai întrebi cum ai devenit teren de potențial război, cu o astfel de clasă politică?

Nu sunt vreun panicard. Nici în mituri nu cred orbește. M-am prins, doar, că avem prostul obicei de a deveni victime în caftul altora sau măcar de a ne trezi, din când în când, obiect al tranzacțiilor între alții. Iar acum bag de seamă ce se întâmplă în jur și că toamna e cam gri... Tocmai de aceea, încerc să îmi atenţionez semenii: e vremea să ne numărăm bobocii, nu să ne încredem în ciori vopsite și alte păsări de pe gard. E vremea să ne apropiem unii de alţii, să strângem umăr la umăr și să găsim împreună cărarea ieșirii din iarnă!