Pe valul politic progresist urcă și teologul-diplomat Baconschi, care ne ceartă acum că nu acceptăm, noi ortodocșii, homosexualitatea.

Nu este nicio surpriză, ne-a certat, la momentul respectiv, și când am denunțat faptul că Mitropolitul N. Corneanu - Dumnezeu să-l ierte! - s-a împărtășit într-o biserică heterodoxă (fapt care a forțat Patriarhia să redescopere canoanele Bisericii); a fost ambiguu și în cazul Referendumului pentru Căsătorie, văzut ca o ocazie de a "dezbina societatea" șamd.

Acum, ortodocșii sunt pur și simplu făcuți "homofobi". Baconschi nu se sfiește să adopte un cuvânt din "newspeak", limbajul contondent al revoluționarilor progresiști, pe care-l aruncă în capul unei societăți românești "retardate".

Premisele de la care pornește teologul liberal sunt viclene: în fapt, problema nu o constituie nicidecum homosexualii, ci Revoluția Sexo-marxistă care sufocă libertatea și introduce o agendă socio-culturală ce are ca finalitate implozia comunităților prin ingineria socială.

Sunt foarte puțini creștini care nu privesc cu compasiune un homosexual, care nu știu ce dramă interioară trăiește un om cu astfel de pulsiuni și refuză comunicarea cu acesta. Nu am auzit de preot care să nu spovedească un om cu astfel de păcat.

În cadrul pleromei, există și o mică parte radicalizată ce s-a format în ultimii ani, mai ales din cauza asaltului ideologic sexo-marxist care impune societății un pat al lui Procust, în care sunt invitați inclusiv copiii.

În Biserică există, cum e și normal, mai multe "temperaturi" de abordare a unei probleme ce a năvălit de câțiva ani în viața cetății.

Practic, conservatorul-caviar se extrage prin propriile aripioare din masa prezumtivă de talibani (ortodocși), pe care o construiește artificial ca să se decupeze în sidefiul celest al unei înțelegeri superioare, inaccesibilă "mahalalei inepte". Iar acest demers crește stima de sine a unor ortodocși "subțiri" care încep să dea înțelept din cap, la unison.

Care este cauza ridicării acestui steag cu o cruce pe care stă scris cu pixul "Aggiornamento" (în lumea catolică și protestantă acest fenomen are rădăcini mai vechi), pe care-l flutură Baconschi ca un erou civilizator în insulele pline de ortodocși sălbatici, devoratori de homosexuali?

Transpare destul de limpede: nevoia de sincronism cu Occidentul, pe care teologul liberal îl zeifică la modul absolut. Mai pe înțelesul edentaților, nu poți fi un european asumat dacă nu îmbrățișezi și ideologia care vine la pachet, adică dacă refuzi "progresul". Ortodoxia "integrală", o știm bine, riscă să te arunce în brațele Moscovei. Să refuzi catafalcul ideologic LGBT venit din UE este văzut efectiv ca o trădare a euro-atlantismului.

Dar să circumscriem contextul: nu mai departe de acum câteva zile, Ursula von der Leyen, Președintele Comisiei Europene, a amenințat statele "homofobe" (mai puțin permeabile la ideologia sexo-marxistă și care nu permit căsătoriile unisex) că le va tăia fondurile și va aduce guvernele acestor țări în fața justiției europene. Conform Agerpres, aceasta a "a amintit că în prezent Comisia Europeană lucrează la o 'strategie LGBTI' a Uniunii Europene pe care o va prezenta curând".

De ce s-a executat Baconschi cu un articol în care veștejește, la rândul său, "homofobii" ortodocși? Ursula este nu numai un lider european, ci și un lider al creștin-democrației germane (CDU), partid care a sponsorizat, prin fundația aferentă (Konrad Adenauer Stiftung), Fundația Creștin-Democrată, al cărei lider a fost T. Baconschi - un proiect cvasi-politic eșuat.

Deci există o limpede afinitate și urgență ideologică între îndemnurile liderului CDU și dorința de aggiornare a ortodoxiei a fostului ambasador la Vatican.

Puneți totuși un semn între "creștin" și îndemnurile belicoase ale politicienei germane, de retorsiune în cazul în care guvernele (real) conservatoare din Polonia și Ungaria, țările vizate, nu se execută în deschiderile către ideologia sexo-marxistă.

Nu e cam greu să pui semnul egal?

De altfel creștin-democrația, concept politic mult ventilat de intelectualii ce s-au aflat în siajul președintelui Băsescu (al cărui demers radical, de renunțare totală la suveranitatea statală și topire în Statele Unite Europene, și l-au asumat integral), este un concept politic al societății occidentale laicizate, prin urmare nu recurge la adevărurile creștine fundamentale decât în subtext. Creștin-democrația nu intră niciodată în conflict cu direcția modernizării lumii occidentale (secularizării), în care e cuprinsă implicit, prin relaxare dogmatică, și căsătoria homosexuală.

Asistăm, în mod evident, la o încercare de a crea o breșă în cadrul teologiei ortodoxe care să schimbe inițial limbajul în abordarea problemei homosexualității, iar apoi, prin relativism dogmatic, să influențeze viața cetății.

Rămâne de văzut dacă ierarhia BOR - presată din exterior de puterea imperială a UE, de noua orientare politică progresistă din politica românească (USR- Plus, dar și aripi din PNL și PSD), precum și din interior, de propriile scandaluri de homosexualitate (tratate cu mare indulgență) și de teologia liberală, care are în T. Baconschi un lider - va reuși să rămână pe poziții ferme.

Nu avem de ales între Scila și Caribda, ci între Hristos și Mamona. Iar pentru aceasta nu trebuie să facem speculații, ci să observăm ce se întâmplă în statele mai avansate din lumea post-creștină.