Introducere

În studio, alături de noi este IPS Nicolae Mitropolit al Mediteranei și Lavriotikis, Îi mulțumim mult că a acceptat invitația

– Eu vă mulțumesc mult…

– Ne-a spus el însuși pentru că noi am uitat data…

– Cum să vă amintiți datele fiecăruia…

– Întâlnirea trecută a fost exact cu un an în urmă, pe 10/10/2016

– Să o facem obicei…

Schimbarea de gen: proiectul de lege

-Deci, IPS voastră, una din temele de bază în aceste zile, este acest proiect de lege care o să fie votat nominal în curând în Parlament, despre schimbarea de gen.

Biserica de ce nu este de acord?

– Întâi de toate, Biserica și-a depus poziția ei în dezbatere publică, după studiul proiectului de lege respectiv din motivele cunoscute și pentru că pragul de vârstă a fost coborât DUPĂ proiectul inițial de la 17 la 15 ani(!) și pentru că nu există un aviz medical sau al unui psiholog ci, uite așa, fiecare își schimbă sexul.

Se înlocuiește problema obiectivă cu toanele și o simplă declarație.

– Nu e așa, însă, pentru că dl. Kodonis s-a corectat… Acum cum vedeți tema cu aceste corecturi?

– Și cu aceste corecturi, e sensibil ce e pentru adulți și ce nu…

Toate „corecturile”, cred, merg într-o direcție care, în esență jignește bunul simț al societății, și susține un mic procent al oamenilor, nu, însă, cu iubire și dragoste.

Eu o să vă spun cum o simt:

Simt că în acest proiect de lege nu există obiectivitate.

Există viclenie.

– De ce? Ce înțelegeți prin asta?

– Nu știu!

– Nu știu de ce! Și nu știu care este interesul politic.

Vedeți tot acest zgomot care se produce: ceva… undeva se îndreaptă:

Tema s-a ideologizat!

– Nu e datoria societății să protejeze…

– Bineînțeles!

– …și un grup mic de oameni care…

– și chiar și un om…

– …care are problema asta?

Există alte lucruri mai importante decât schimbarea de gen și de un impact mult mai mare

– Bineînțeles! Există cadru legal în care, oarecum, se gestionează astfel de teme și care s-ar putea foarte bine să se înbunătățească.

Însă vedeți că toată tema a ajuns să capete dimensiunile acestea, și să acopere alte probleme.

– Înainte am vorbit de pensii… astea interesează o masă mult mai mare…

– …Interesează pe toți!

– Bineînțeles! Am vorbit de taxe… evaziunea fiscală… există un cumul imens de probleme… …Demografia!

– Sunt de acord…

– E imensă! A fost discutată…

– Și n-am făcut nimic…

– Chemați-mă să vorbesc!

– Desigur!

– Ne dezintegrăm ca neam!!

– O să vă chemăm peste un an…

Nu există o metodologie pentru schimbarea de gen

– IPS voastră, aici există o problemă obiectivă: la copii, în familie; E o problemă foarte serioasă cu schimbarea de gen căci un copil care nu se simte bine cu trupul său, mai ales, geneticieni pe care i-am auzit dimineață la radio, dl Pagkalos din Berlin a spus că asta se dovedește până la 5 ani. Nu trebuie să gestionăm schimbarea de gen?

– E, cum se dovedește?? Cu exemple. Fiți atenți! „Genetic” ce înseamnă? Înseamnă că există un test care se face cuiva și de aici se dovedește că e nevoie de schimbarea de gen. Absolut de înțeles.

Nu e așa!

Toată gama acestor tipuri de patologii e foarte dificilă în definirea lor genetică, fiziologică, medicală.

În afara a puține cazuri și după trecerea timpului.

Să vă spun un exemplu simplu:

„Johns Hopkins” și schimbarea de gen

Au început la centrul „Johns Hopkins” – care este al 4-lea pe plan mondial în psihologie comportamentală – au început să facă schimbări chirurgicale de gen, oarecum, impuse și numai aceștia să fie recunoscuți. Au părăsit, însă, direcția pentru că exista o problemă: un substrat psihologic foarte intens.

Au început, deci să cerceteze să vadă dacă aceasta este o patologie care se tratează, sau e altceva ce necesită o altă abordare ca să revină echilibrul dintre psihic și trup.

– Unele lucruri nu se tratează…

– E dificil! Este ca tema autismului. Spectrul autismului nu este cunoscut. Nici un domn Pagkalos și nici un Mitropolit al Mediteranei nu o să vă spună că știm exact ce se întâmplă. Psihologia infantilă le pune sub semnul întrebării.

– Da,da…

– Există, deci, un spectru mare. Ajunge să vă spun că 47 de țări au criterii diferite ca să judece această problemă.

– Suntem de acord… însă o aprobă!

– Bineînțeles! Dacă un om are această sfâșiere nu trebuie societatea să-l ajute?

– Deci Biserica ripostează numai la problema vârstei? 15 ani?

– NO!

– Dacă era după 18 ani suntem ok?

Biserica ripostează la modul de abordare pentru schimbarea de gen

– Nu; ripostează la toată această logică și politică cu care se gestionează tema. Ar fi trebuit să…

– Să discutăm asta ce spuneți: e mai mult gestionarea politică și se face pentru interese de promovare și e adevărat că și noi reporterii am „mușcat” foarte mult în această temă.

– Posibil să fi „mușcat” și noi, preoții!

– Posibil… adevărat!

– Nu știu…

– Să discutăm… să ne întoarcem: Biserica, ce spune în acestă temă, cu un procent foarte mic în Grecia, chiar și un singur om care suferă de asta, acest om poate să se definească?

– Nu să se definească! Asta este marea problemă!

– Să-și aleagă sexul!

– Trebuie să vedem ce trebuie să facă! Nu este atât de obiectivă problema.

– Din cauza asta există aviz științific!

– NU EXISTĂ aviz științific! Nu fiți așa de siguri! ..că sunteți reporteri?

– V-am mai spus: Arătați-mi un test! Dacă eu am o astfel de problemă, să fiu testat, și să-mi spună că…

– Este o echipă științifică, după cum zicea dl. ministru al justiției, care e formată din psiholog, endocrinolog – nu știu specialitățile.. să hotărască…

Nu există criteriu obiectiv pentru schimbarea de gen

– Pot să întreb?? Există astăzi criteriu obiectiv??

– NU!

– NU. Nu sunt ușoare lucrurile acestea! Schizofrenia… să vă spun ceva:

– Există criteriu obiectiv…

– Nu există…

– Există…

– NU există!

– Există, dacă cineva nu se simte bine cu trupul său.

– Obiectivitatea „mă simnt / nu mă simt” trebuie să intre într-un anumit cadru! Lăsați-mă puțin să vă spun! …cum se întâmplă acest proces:

Atacuri la adresa Bisericii

Apare societatea, politicul cu idea unei simpatii către acest mic procent de oameni. Simultan, însă, nu se gândesc că astfel se încalcă mii de drepturi în societate, și osândesc Biserica – cum? – ca aspră; ca ipocrită.

Lucrul acesta este înfiorător!

Ei spun că Biserica este neîndurătoare.

Nu e așa! Voi m-ați întrebat mai înainte dacă există vreo rugăciune…

– Vreau să dau ce-i a Cezarului, Cezarului pentru că tocmai am citit-o pe o pagină de internet americană, unde există o Carte de Rugăciuni în care există o rugăciune pentru schimbarea sexului.

V-am întrebat înafara emisiunii și ați confirmat-o.

-Da. Există așa ceva. Aceasta este înțelegerea Bisericii pentru cei sfâșiați existențial care nu știu ce sunt.

La aceștia ce să facă Biserica fără date obiective legate de problema lor?

– Am auzit anumiți mitropoliți spunând:

„Să nu calce în Biserică vreodată!”

– Întrebații pe mitropoliți. Pe mine m-ați întrebat dacă e în Cartea de Rugăciuni o astfel de rugăciune, eu vă vorbesc cu o logică, socotesc, simplă…

– Da,da…

– …despre problema acestor oameni care nu știu cât de fluizi se simt pe cât îi consideră „fluiditatea de gen” – schimbarea de gen

Și această dramă se va întâmpla cu votarea acestei legi.

Asta nu o știu parlamentarii. Apelează la pozițiile științifice selectiv. Nu iubesc atât omul care suferă, mult mai mult îl iubește Biserica.

Și asta este diferența.

Eu cunosc astfel de cazuri.

– O să ni le spuneți imediat după reclame!

———–

Contemporaneitatea, progresismul Bisericii

– Ne-am întors și continuăm!

Credeți că Biserica este contemporană, adică înțelege că suntem în 2017…

– NU!

– …sau este blocată în trecut? mai clar: Biserica ortodoxă din Grecia.

– Nu. Nu. Avem distanță până la a înțelege însă asta nu înseamnă ABSOLUT DELOC că guvernul și lumea politică înțeleg pulsul oamenilor astăzi.

– Nu.

– Nu. Asta n-o zic ca să osândesc guvernul și nici ca să îndreptățesc Biserica pentru că Biserica este neîndreptățită.

Doresc să descriu, însă, o realitate.

E nevoie să se spună anumite lucruri.

Cu toate astea, cred că Biserica are în sânul ei, mult mai mult duh progresist decât au toate celelalte entități.

Eu asta trăiesc, asta simt.

Altcineva poate să simtă diferit. Există un duh progresist foarte mare.

Tot mesajul Bisericii nu are legătură cu „conservatorismul”. Acesta înseamnă „mi-e frică să fac un pas nou”. Astfel o prezintă cei care doresc să o momească să facă un pas greșit.

NU! Biserica, inclusiv în tema de față, datorită iubirii care trebuie să o arate fiecărui om, este datoare să facă un pas. Acesta este rolul ei.

Denigrări la adresa Bisericii

Să vă dau un exemplu… însă vă rog să nu ne puneți în continuu piedici! Chiar și tema asta, au târât-o către homosexualitate, care e ALT subiect; asta au făcut destui. Și după aceea când osândesc Biserica, NU zic că suntem „mitropoliți homosexuali” ci că suntem „ipocriți”!

Deci, iau Biserica pe care poporul o cinstește și în care nădăjduiește și o osândesc ca „ipocrită”! Și când zice Biserica „Numiți-i cine sunt!”, ei răspund „Ne agresați verbal!” Măi să fie! Ia să puneți puțină frână!

– Mda…

– …și începe să se creeze un curent subteran conform căruia Biserica e de vină pentru toate!

Toate astea sunt manipulări ale imaginii Bisericii.

Biserica este progresistă! În nucleul învățăturii sale… …un sfânt ce este?

Să nu-mi spuneți acum că Sf. Paisie este… un „înapoiat”!?! Nu a înțeles epoca?? Ăsta a înțeles… și epoca viitoare!

– Mda, îhîm…

– Asta e Biserica!

Acum, sistemul bisericesc, în general cultivă frici, un spirit conservator, nesiguranță, patimi uneori…

– Ura față de alte religii…

– Ura față de alte religii. Însă nu este aceasta identitatea ei!

De ce intervine Biserica, inclusiv în schimbarea de gen

– Mda. Mulți judecă Biserica zicând că se teme, este fricoasă și are tendințe conservatoare, cu aluzie la separarea Biserică-stat, averea Bisericii și asta înfrică Biserica, și intervine cu orice pretext…

– Asta-i o politică…

– …Și de ce intervine?

– În tema pe care o discutăm??

– În general.

– Și în tema pe care o discutăm: De ce trebuie să intervină?

– Un minuțel! Nu au cerut dezbatere publică?? Poate să intervină oricine. Numai SYRIZA [partidul de extremă stângă] să intervină??

– Ăăăă… proiectul de lege e din mai…

– Bine! A ieșit pentru dezbatere publică și noi am zis: și ca Sf. Sinod, comisia de bioetică, departamentul juridic și am zis: noi credem asta și asta. Ați zis că unele au fost retrase etc. Pentru că Biserica socotește că pentru orice om, genul este o moștenire sfântă, este un lucru prețios; să înțeleagă o femeie ce este feminitatea, să înțeleagă bărbatul ce este masculinitatea.

Biserica dialoghează cu oamenii cu astfel de probleme

– Biserica este atât de progresistă încât să dialogeze cu oamenii care au astfel de probleme?

– Voi știți câți mă asaltează?

Însă toți acești oameni cu care eu dialoghez, care nu sunt toți, au o nădejde ascusă în Biserică, dincolo de nesiguranța legată de genul lor.

Eu am mii de semnături. Așa erau – fără nume – pe un text care spunea: „Ajutați-ne! Noi nu nădăjduim de la politicieni nimic!” Nu mă așteptam la asta! …pentru că imaginea e că Biserica „vânează” această lume.

Biserica ripostează la politicizarea, ideologizarea și distrugerea omului…

– Îi duceți pe la biserici?

– Eu??

– Dumneavoastră!

– Am colaboratori. Nu mă întrebați lucruri „foarte dificile”!

– Am oameni care sunt de valoare.

Biserica primește pe toți

– Vă întrebăm pentru că se consideră că Biserica nu-i dorește.

– De ce să nu-l dorească dacă are probleme?

– Acesta este rolul Bisericii!

– Chiar ieri am auzi un mitropolit spunând „Să nu calce în biserică!”.

– Vă certați între voi, împăcați-vă după emisiune – să vă spun de Biserică de care m-ați întrebat.

Bineînțeles că Biserica perimește un om care are dificultatea lui.

Primește psihopați; cu autism; cu sindrom Down; care sunt la sfârșitul vieții; cu Alzheimer; pe toți! Cu atât mai mult, și în mod special, astfel de oameni, în care, dintr-un anumit motiv, există o sfâșiere între sufletesc și trupesc, trebuie să-l îmbrățișeze. E adevărat că am făcut greșeli. Dar nu suntem singurii. Greșeala, însă, nu este ceea ce definește Biserica.

Noi ripostăm la faptul că: pentru o temă foarte serioasă (schimbarea de gen) s-a lucrat grosier. Și de unde se vede asta?

Că spun că dacă îți schimbi genul, după aceea poți să revii. Fără să ai nevoie de absolut nimic… …e, asta e grosier. Nu se poate asta!

Cei ce au făcut acest proiect de lege, au făcut bine că le-au retras, însă au dovedit că nu sunt de încredere.

– S-a îndreptat proiectul de multe ori…

– Ce să mai îndrepți acum? Acum s-a creat toată această temă și această tensiune.

Declarația Ragousis (fost ministru socialist)

– Asta ce a spus dl. Ragousis, am înțeles că va deranjat…

– Pe mine? Doar logica mea!

– De ce? Există problema sau nu e? …și dl. Ragousis a greșit?

– Problema este că dl. Ragousis a spus că eu cunosc, din experiență, mitropoliți, clerici de rang înalt etc. etc. etc. care sunt homosexuali și ei o ASCUND.

– Asta!!

– Asta de ce a spus-o? Evident ca să spună că Biserica e desfrânată în culisele ei și ascunde astfel de oameni, chiar îi îngrozește, în timp ce, public, lovește în homexuali etc. etc.

– Da…

– Deci vine Biserica: „Domnule, spui asta? Mă judeci de ipocrizie. Te rog mult: Să dai date!

– O să ajungeți până la judecătorie??

– Adică dărâmă Biserica în inimile oamenilor… ce trebuia să facă Biserica? „Mulțumim mult, aveți dreptate, dl-e Ragousi!” (ironic)

– Deci homosexualitatea este inexistentă în sânul Bisericii?

– De unde să știu eu ce face fiecare? Ca să-l vezi, trebuie să ai cheia și să-l prinzi în fapt. Eu nu am văzut așa ceva! Să bănuiesc că unul, altul are o viață mai neatentă care să dea apă la moară, …posibil. Asta, însă, e altceva.

Declarația Ragousi a fost o mare greșeală! …și cei care l-au acoperit nu respectă inteligența oamenilor. Lucrul evident și necesar care l-a făcut Sf. Sinod era: „Domnule, spune numele!”

– Spune numele…

– Dacă nu poți să le descoperi, pentru că se ascund și le e frică, să nu fi făcut declarația! Cum o să ne conduci mâine, după cum vrei? De ce ai fost ministru? Care-i seriozitatea ta? Care-i responsabilitatea ta? Foarte bine i-a făcut Biserica! Nu din duritate! Ci din nevoia protecției imaginii Acesteia!

Acuzele de înapoiere a Bisericii

– Trăim într-o epocă a luminii sau într-o epocă a întunericului?

– Ăăăă… un minuțel: Eu în Biserică trăiesc numai lumină! În societate trăiesc numai întuneric. Dacă înțelegeți ce vreau să spun…

– Înțelegem…

– E mult întunericul! Mult întunericul! Și toate astea sunt lucruri ce întunecă și distorsionează adevărul. Eu aș dori ca oamenii politici să colaboreze și să nu lupte Biserica să facă ce vrea.

Biserica a adus civilizația în acest neam, e în rădăcinile acestuia. Până și zilele nelucrătoare sunt bisericești.

Mergi și vezi peste tot paraclise, de pe care acum le scot crucile, că-i deranjează. Biserica are cultură, civilizație, are viață, are istorie, ridică pe om! – de asta am devenit preot.

– Cineva ar putea să spună că exact astea duc la înapoiere, la întunecare…

– De ce?

– Adică toate simboalele, sărbătorile bisericești… că duc înapoi societatea și nu spre progresism…

– De ce, însă?

Politicienii se autodefinesc. Spun ce vor.

– Progres… Politicienii, mă iertați..

– Lasă-i…!

– …ei înțeleg mult mai bine oamenii decât Biserica.

– Evident, glumiți!

– Asta, spun politicienii…

– Bine, fiecare nu se definește după cum ii se pare… știți pe un om politic astăzi care recunoaște public că face greșeli? Toți sunt infailibili!

Nu ascultă politicienii! Dacă ar fi ascultat politicienii, suspinele societății, situația ar fi fost foarte diferită astăzi – din păcate!

– Chiar ieri, primul ministru a spus în parlament: „Atingem o temă [schimbarea de gen] pe care nimeni nu a îndrăznit să o atingă!”. Avansăm. Ducem țara înainte.

– Nu mergi înainte numai că o atingi! Trebuie să oferi ceva ce este într-adevăr corect, bun, profetic pentru toată viața oamenilor. Nu e destul că ai expus-o. Au expus-o cu toate aceste nedesăvârșiri care au indignat lumea.

Pentru că au pulverizat logica și au distorsionat simțul etic al oamenilor.

Biserica trebuie să intervină în toate? Despre averea Bisericii

– Însă, spun ei, că Biserica intervine și în tema educației, schimbarea de gen, a economiei – în toate trebuie să intervină Biserica?

– NU!

– Zic unii…

– Nu! În temele economice, nu trebuie să intervină Biserica. Însă atunci când ii se cere să plătească dări nebunești – câteva milioane de €, fără a fi companie care are câștig și trebuie să dea taxe, ci e o instituție ce primește danii și oferte, și statul nu dă nici una, atunci trebuie, într-adevăr, Biserica să-și ridice glasul.

– Riposta e: „la fel ca toți cetățenii care nu pot să-și plătească taxele…”

– Natural! Biserica are un dulap cu bani din care dă?? Când dvs. strigați și ziceți „Să plătească Biserica taxe!!”- Să plătească… 30%. Asta știți ce înseamnă? Din banii ce-i dați la Biserică, în care credeți, ca să vă rezolve problemele care statul nu le rezolvă, 30% să ia, iarăși, statul.

Eu am o fundație care e pentru bolnavii de cancer în fază terminală. Care e singura din Grecia. Nu am NICI O subvenție. Și am un buget de 1.100.000 €. Merg, deci, și-mi dă cutare și cutare ca să adun banii aceștia să-i îngrijesc pe oameni. Bam! Poate să vină statul să mi-o ia. Și săracul popor să zică: „Bine le face popilor!”

– Riposta e că statul plătește salariile.

– Riposta la asta este că statul ne-a luat toată averea!

– Știu, știu asta…

– E, atunci… [râde]

Biserica nu a atras pe tineri. De ce?

– Eu cred că e o discuție care… ăăă… credeți că… dvs. trăiți în societate… Credeți că Biserica s-a depărtat, sau a atras pe tineri?

– Nu, nu! NU a atras pe tineri. E de vină și ea, e de vină și întunericul societății. Oamenii s-au învățat cu întunericul și nu doresc lumina. Asta e din evanghelie.

– Mda… Însă cred că greșește undeva…

– Bineînțeles!

– Nu poate să arate…

– NuNuNuNu! Nu greșește pentru că nu poate să arate. Greșește pentru că nu e foarte consecventă cu mesajul ei. Eu nu pot să fac predici despre sfințenie când nu trăiesc sfințenia.

Cred că noi, ca Biserică, ne-am depărtat. Suntem mai degrabă o credință decât Biserica ce transformă oamenii. Asta-i Biserica!

Hristos n-a făcut altceva cu puterea lumească. Ce a făcut este faptul că „prindea” oameni, le dădea puterea lui Dumnezeu și-i transforma.

Le schimba viața. (Re)năștea sfinți. Biserica ce nu naște sfinți ci adepți nu e bună.

Trebuie regândită aproprierea de tineri

– Trebuie să regândiți cum să vă apropiați de tineri?

– Eu nu fac altceva – mă gândesc la asta, pentru mine. Ce trebuie să fac eu? Și cred că e o temă esențială. Însă e și un fenomen mondial.

– Da, asta e adevărat…

– Pe plan mondial e o criză; toți tinerii sunt ghidați prin sistemul de învățământ și formare către o dimensiune total mioapă și plată și nu înțeleg cea de-a 3-a dimenisiune.

– Există însă unele cazuri, de exemplu Papa Francisc vrea să deschidă discuția. Cu scrisori, cu comunitatea homosexuală, cu scuze față de tot ce s-a întâmplat… cu scandalurile din trecut… încearcă să deschidă discuția.

– Bine face. Și bine am face să deschidem și noi, – nu discuția -, ci inima noastră. …însă depinde ce și de ce a făcut-o. Dacă, a spus un cuvânt de dragoste față de acești oameni, a făcut foarte bine. Pentru că sunt vânați de toți. Dacă, însă, a spus un cuvânt să-i îndreptățească, rău face. Pentru că îi menține în robie. Dependență carnală. Sufletul lor nu se poate ridica. Să facă Papa lupta lui și noi să vedem ce trebuie să facem.

Eu asta fac în viața mea: De dimineața până seara stau și mă gândesc ce pot să fac. …Și nu numai pentru tineri. Pentru tot omul: și pentru cel îndurerat, și pentru tânăr -care e amețit. Am contacte cu tinerii din școli: sunt amețiți. Trebuie să-i ajut să fugă oarecum mintea din cele lumești. Și să le dau simțirea unui alt Adevăr. A unei alte viziuni a vieții. O astfel de Biserică doresc!

– La politicieni puteți face asta?

– Pfff… nu știu. La reporteri, evident că nu! [râsete]

– Într-adevăr! De vreme ce nu puteți…

Separarea Biserică-Stat

– Referitor la separarea Biserică-Stat, am citit anunțul Sf. Sinod cu atenție.

– E un mare capitol; eu am avut de a face cu politicieni care sunt habotnici pe tema separării Biserică-Stat. Și le-am zis: „Ce înseamnă aceasta – știți?” …E ceva foarte înalt… și mi-au zis „Nu…” și asta este o altă caramea pe care o periați. Ce înseamnă separarea Bisericii de stat? Nici dvs. nu știți, nici eu.

– Eu îndrăznesc să zic: neintervenția Bisericii în acțiunea legislativă statală.

– Dar, nu intervine… își ridică glasul. Nu scoate legi Biserica. Însă are voce.

– Să nu existe această intervenție!

– Mba!

– Să nu existe!

– Frumoasă democrație aveți!

– Nu, nu zic de democrație…

– De ce Biserica să nu-și spună părerea?!

– Adică desigur…

– Bravo, frumos sunteți!

– Poate să și-o spună…

– Asta face!

– Însă să nu intervină!

– Avansuri politice are Biserica…

– Un minuțel…

Predarea religiei în școli

– Cu învățământul, anul trecut, a fost contra dintre Ieronim [arhiepiscopul] și Filis [ministrul] și a câștigat Ieronim; aici am fost!

– NU a fost cu învățământul! …ci cu predarea religiei!

– Da, cu predarea religiei…

– Religia e lucrul Bisericii! Nu poate statul să-i pună piedici.

– De ce e lucrul Bisericii?

– Adică ce o să vorbim despre credință???

– E tema ministerului învățământului.. zic eu cel rău…

– Ce o să ziceți în biserici, nu în școli!

– Bine că ați zis că sunteți rău!

– Da, fac pe răul! Pe avocatul diavolului.

– RĂU ați vorbit astfel.

Luptă Evanghelia cei ce nu o știu

– Un exemplu simplu: m-am dus la un ministru care îmi zicea diverse… și i-am zis: „Auzi, vreau să-mi spui: Voi pe Evanghelie nu jurați. Ideologic, nu ca om, ci ca ideologie politică. Vreau să întreb: Asta o faceți pentru că spune Evanghelia să nu jurăm, sau, cumva o faceți pentru că sunteți contra cu conținutul Evangheliei, după cum v-o imaginați, pentru că niciodată nu ați deschis-o!”  mișca din cap săracul…

– Nu avea ce să răspundă…

– Am continuat: „Vreau să vă întreb, la religia care o să predați, vă gândiți să predați Evanghelia? Dacă NU, să spuneți poporului că „Noi o să predăm religia fără Evanghelie!” …și să explicați de ce. Dacă DA, atunci vă întreb: Cine e mai potrivit să spună cum să se predea Evanghelia? Voi, care nu o deschideți, nu o credeți, nu o doriți sau eu care o am ca viața mea.

– Mda…

– Am terminat!

– Eh, răspunsul e…

– De ce? Răspunsul nu e… clar?

– Nu, da, zic, răspunsul e categoric.

– Bineînțeles!

– Pe politicieni…

– Deci dvs. care sunteți „rău”, trebuie să recunoașteți competența Bisericii să vorbească în această temă!

Biserica și știința

– Însă aici o să fie contra cu comunitatea științifică: sunt istorici,

– Da…

– Oameni care urmăresc drumul Bisericii prin veacuri…

– Da?? Sunteți foarte „rău” acum! nu sunteți puțin „rău”!

– De ce sunt foarte „rău”??

– Continuați…

– Deci, da, Biserica să tâlcuiască modul învățării religiei….

– Da…

– Cu aportul și a științei…

– A spus cineva să nu existe știință??

– Nu-i așa? Că o să cădem în cursa dogmatismului…

– A SPUS CINEVA…

– …Și Biserica este osâdită foarte des de dogmatism.

– Posibil să fie osândită, întrebarea e într-adevăr dogmatizează sau nu, așa cum spuneți dvs. Dacă este antiștiințifică sau nu. Nu îmi vorbiți mie despre știință…

– NU!!

– Om bun nu sunt, însă cunoștiințe științifice am câteva!!

– Hehehe… mda, puțin așa. Da, e adevărat asta.

– Asta ce doresc să spun e că în toate aceste teme, într-adevăr, Biserica trebuie să respecte adevărul științific. Și o face, cred. Însă când un om, o grupare, o ideologie judecă Evanghelia, fără să o deschidă… CE știință e asta??

– Păi nu e…

– Păi cum să fie???

Politicienii atei care merg la Biserică

– Pe politicienii care se declară atei și după aceea își fac cruci și merg la procesiuni – cum îi vedeți?

– Eu??

– Da!

– Cu simpatie!

– Cu simpatie???

[râzând pe sub mustață]

– …și înțelegere??

– De ce vă agățați de politicieni și nu vă certați puțin și cu reporterii?

– DA, sigur! Bineînțeles! Noi…

– Voi cu preoții…

– Am spus la început, că și noi am mușcat manipularea guvernului legată de fluiditatea de gen.

– E, ați exagerat…

– …și am ajuns și la separarea Stat-Biserică, și la rolul preoților – toate.

– Separarea, așa cum ar trebui să se facă, ar fi FOARTE eliberatoare pentru Biserică.

Pozițiile Bisericii și a Sf. Munte relativ la schimbarea de gen

– Nu vă impresionează că din prima zi, declarația Sf. Sinod și a Sf. Chinotite a Sf. Munte erau în concordanță deplină? Nu se întâmplă des…

– Nu, acum există mici dezacorduri! Nu s-a lucrat prin spate.

– Erau, totuși, în deplin acord.

– Să vă spun ce s-a întâmplat: Și Biserica exprimă conștiința poporului credincios, care așteaptă să spunem ceva, și Sf. Munte e la fel, pentru că

Athosul intră în cotidian, cum intră peninsula în mare.

– E, o să fiu iarăși „rău” acum! Sf. Munte, (Sf. Chinotită) poate să fie în linie dreaptă cu societatea? Ei care sunt izolați?

– Ma… ce vorbiți acuma??? AaaaPaPaPa… ăsta trebuie catehizat!

– Anul trecut am fost în Sf. Munte!

– Ai nevoie de catehizare!! Să-ți spun un lucru: – o să o zic în greaca veche – „Monahul este de toți separat și cu toți unit” …o Înțelegeți?? Este cel ce lasă lumea și are o privire mult mai curată despre lume. Și din cauza asta Sf. Munte… de ce îl iubește lumea?? Pentru că este o îmbrățișare deschisă care oferă și iubire și înțelepciune lumii care nu-i dă societatea. Din păcate.

Sf. Munte este mai mult în cunoștiință decât Biserica Greciei (!). Să o știți!

– Da, am reținut-o. Acuma cu proiectul de lege al fluidității de gen, e posibil să cadă și avatonul.

– Asta o să le găsiți dvs. cu politicienii [râsete]

– Ce alceva o să mai auzim de la ei…

– Eu încerc să înțeleg acestea pe care le citesc…

– Vă mulțumim foarte mult!

– Și eu vă mulțumesc foarte mult!

– Din mesajele pe care le avem, vedem că ați atras un interes foarte mare…

– Important este să spunem adevărul!

– Reînoim interviul pentru la anul!

Traducerea: ChilieAthonita.ro