Anul trecut, premierul Bavariei, Markus Söder, șeful partidului CSU (Uniunea Creștin-Socială), care se descrie ca fiind creștin și conservator, a anunțat ordine stricte ca bavarezii să „stea acasă” și „să iasă afară doar în cazuri excepționale”, însemnând că cetățenii puteau ieși din case doar pentru „motive esențiale”, definite potrivit nevoilor de muncă și de subzistență.

Potrivit „Ordonanței bavareze privind măsurile de protecție împotriva bolilor infecțioase ca răspuns la pandemia Corona”, poliția a fost obligată „să verifice respectarea restricțiilor de a rămâne acasă”, cetățenii fiind obligați să prezinte un „motiv credibil” de a fi afară atunci când erau controlați de poliție.

Ordinul temporar cerea ca „fiecare individ... să reducă toate contactele fizice și sociale cu alte persoane, cu excepția membrilor familiei care locuiesc în aceeași gospodărie, până la minimul absolut posibil”, introducând, totodată, o cerință obligatorie de distanțare fizică de 1,5 metri.

O hotărâre a unui tribunal administrativ din Ansbach a declarat acum că restricțiile, impuse între 1 și 19 aprilie 2020, au fost „ineficiente” și au încălcat „interdicția de exces din dreptul de rang superior”, potrivit unei relatări a ziarului german Die Welt.

În esență, restricțiile au constituit o încălcare a principiilor din legislația germană care interzic introducerea oricărei legi care, indiferent de intențiile sale, îi dezavantajează în mod disproporționat pe cei pe care îi afectează. S-a stabilit că guvernul lui Söder „a definit motivele valide care îți dau dreptul de a-ți părăsi propria locuință într-un mod atât de restrictiv” încât acest principiu a fost încălcat. O faptă care a dus la abuz de putere.

Astfel, instanța a declarat că restricția de circulație a lui Söder, impusă sub pretextul limitării răspândirii coronavirusului, nu a fost „o măsură necesară”. În plus, judecătorii au scris că guvernul nu a fost atent să „aleagă cel mai puțin împovărător dintre drepturile fundamentale... atunci când a ales măsuri dintr-o serie de instrumente la fel de potrivite”.

Instanța a precizat că presupunerea guvernului că „măsura cea mai restrictivă este întotdeauna cea mai potrivită... este incorectă la acest nivel de generalitate”.

Acesta este motivul pentru care instanța „nu poate să recunoască necesitatea restricției de ieșire care prevede părăsirea apartamentului pentru a sta singur sau în compania membrilor gospodăriei în public”, au adăugat judecătorii.

În hotărârea de 31 de pagini, judecătorii au criticat, de asemenea, aprecierea naturii umane de către guvernul bavarez, având în vedere că statul a propus ca „rămânerea în public să fie văzută ca un pericol pentru formarea de mulțimi, deoarece în jurul celor care zăbovesc se pot forma adunări de oameni ca punct de cristalizare”. Potrivit instanței, „această viziune presupune un comportament ilegal din partea cetățenilor și chiar prezumă acest lucru”.

Judecătorii au concluzionat că ar fi legitim un recurs la Curtea Administrativă Federală, „deoarece chestiunea juridică este de o importanță fundamentală”, deschizând posibilitatea ca cea mai înaltă instanță din Germania să ia o decizie finală în această privință.