ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


În România denunțurilor, ajunse subiect la Olimpiadă, o profesoară de limba română care se vrea non-conformistă se autodenunță. Pe Facebook, că așa se poartă acum, provocând un val de comentarii pro și contra.  
 
 Tânăra profesoară crede că Eminescu și Slavici sunt prea prăfuiți. Vetuste i se par doamnei profesoare de limba română și baladele populare sau „Amintirile” lui Ion Creangă, pe care a decis să le înlocuiască cu Micul Prinț sau Cartea Junglei, mult mai trendy.

Cristina Tunegaru nu vrea să respecte programa școlară, premeditat, după cum ea însăși recunoaște, pentru că Eminescu, Slavici, basmele populare românești sau pastelurile cad greu elevilor. Așa că îi  menajează, citindu-le texte din literatura universală ca „Micul Prinț ”sau „Cartea junglei” , texte pline de filosofie, desigur, din care cei cărora le predă, au ce învăța! Așa cum susține în autodenunț.  Că doamna profesoară non-conformistă lecturează, stabilind propriile criterii, pasaje din literatura universală cu elevii ei, pentru a le stârni curiozitatea,  poate, fi, scuzabil. Dar că profa de română exclude cu bună știință din programa școlară obligatorie clasici ai literaturii române ca Eminescu, Slavici și Creangă nu poate fi pardonabil pentru un  cadru didactic. Care, probabil, dacă ar trăi și ar preda în Italia, i-ar pune la index pe Boccaccio și pe Dante, iar dacă ar fi profesoară în Franța i-ar tratata cu același dispreț pe Villon și Rabelais. Greoi și la fel de vetuști.
 
Acesta este autodenunțul postat de Cristina Tunegaru

Subsemnata, profesoară de română, declar că nu respect, în mod premeditat, programa școlară de limba română, asemenea unui element dușmănos: nu citesc cu elevii mei poeziile de Eminescu, „Amintirile" lui Creangă, baladele populare, pastelurile de 150 de ani, nuvelele lui Slavici; nu dictez comentarii, nu arunc în brațe interpretări și nu le cer să învețe pe dinafară teorie literară despre genuri și specii. Declar de asemenea că, în schimb, citesc cu elevii mei poezii frumoase de Magda Isanos sau Tudor Arghezi, texte din literatura universală ca „Micul Prinț" sau „Cartea junglei", fragmente din marii autori ai literaturii universale ca Cervantes sau Shakespeare, exersăm lectura activă, ne exprimăm opiniile, le motivăm, învățăm să fim sinceri, asertivi.
Recunosc că lucrez cu elevii mei mai ales exerciții de gramatică normativă pentru învățarea scrierii corecte, că sar peste noțiuni de gramatică teoretică pentru care elevii mei nu sunt pregătiți la un moment dat.

Pentru că eu cred că educația se face prin motivare pozitivă, bucurie, joc, stârnirea curiozității, prin colaborare și comunicare vie între profesor și elev într-o limbă actuală și pornind de la ceea ce-i este cunoscut și drag copilului, prin deschiderea spre cultura națională și universală.”. 

După ce autodenunțul ei a dat naștere unor comentarii extrem de dure la adresa sa, profesoara a revenit,  precizând că elevii ei sunt de gimnaziu, iar la vârsta de 11 – 15 ani, nu pot înțelege textele lui Eminescu la adevărata lor valoare. „Eminescu e fascinant, dar nu e pentru copiii de 11 ani”. „Elevii mei sunt sunt prea tineri și prea puțin experimentați să înțeleagă texte de o asemenea dificultate, despre moarte și trecerea timpului, despre tinerețe, puritate și durere; sunt toate emoții pe care ei nu le-au trăit. Sunt copii”, precizează ea.

Doamna profesoară nu aplică același taler, din câte se pare, când evaluează înțelegerea unor opere de către elevii săi. Este  mai accesibil unor copii de peste 11 ani  un pasaj din dramaturgia lui Shakespeare decât ”Moara cu noroc” a lui Slavici sau decât „Ce te legeni” a lui Eminescu?