Anul 2025 a fost proclamat miercuri, la Catedrala Patriarhală, drept Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al 20-lea.

În vederea promovării Centenarului, Patriarhia Română a stabilit o identitate vizuală specială a evenimentului istoric, cu o simbolistică profundă. FOTO:

Părintele Patriarh spune că această aniversare „nu este doar o celebrare a trecutului, ci și o chemare la recunoștință față de înaintașii noștri și reflecție asupra rolului Bisericii noastre în viața poporului român”, transmite Basilica.ro, care oferă textul integral, din care redăm:

„Această aniversare nu este doar o celebrare a trecutului, ci și o chemare la recunoștință față de înaintașii noștri și reflecție asupra rolului Bisericii noastre în viața poporului român. Patriarhia Română a fost, de-a lungul celor 100 de ani de existență, o făclie nestinsă a credinței și a unității naționale, iar duhovnicii și mărturisitorii ortodocși români din secolul al XX-lea au fost adevărați apărători ai credinței ortodoxe în fața încercărilor și prigoanelor. 

A APĂRUT! Calendarul Mărturisitorilor 2025, pentru cititorii ActiveNews - Familia Ortodoxă și prietenii lor. Unde îl puteți găsi - FOTO

Duhovnicii și mărturisitorii ortodocși români din secolul al XX-lea

Cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române, Sfântul Sinod a hotărât proclamarea oficială a unor sfinți duhovnici și mărturisitori ortodocși români din timpul regimului comunist. Acești sfinți au fost canonizați pentru modul lor de a-și păstra credința și demnitatea creștină în fața opresiunii. Biserica îi cinstește pentru că au rezistat cu demnitate persecuțiilor și au mărturisit adevărul lui Hristos, chiar și în condiții de tortură și moarte, oferind astfel exemplu viu de trăire creștină autentică.

Canonizarea lor este un act de recunoaștere a sfințirii vieții și jertfei lor, care transcende orice context politic, subliniind faptul că adevărata mărturisire creștină nu susține ideologii lumești trecătoare, ci valorile eterne ale credinței și iubirii de Dumnezeu.

Chiar dacă unii dintre noii sfinți mărturisitori ai Bisericii Ortodoxe Române au avut, la un moment dat, anumite simpatii politice sau au fost influențați de contextul istoric și social în care au trăit, canonizarea lor nu este legată de aceste aspecte, deoarece, prin pocăință profundă și sfințirea propriei vieți, acești mărturisitori s-au dezis de acele simpatii și au lucrat necontenit pentru creșterea spirituală a semenilor lor și pentru binele Bisericii.

În acest fel, ei au devenit exemple vii de pocăință, de răbdare, de jertfă și de iubire pentru Hristos, arătând că adevărata credință transcende orice ideologie politică și se manifestă prin iubirea smerită și milostivă a aproapelui și prin trăirea vieții sfinte în Hristos. Sfinții au înțeles că desăvârșirea constă nu în lipsa de păcat, ci, mai ales, în strădania constantă de a rămâne uniți cu Dumnezeu Cel sfânt, prin pocăință, rugăciune și iubire darnică sau milostivă (cf. Evrei 12, 14).

Dascăli ai credinței și rugători în cer

Duhovnicii și mărturisitorii români din secolul al XX-lea, canonizați de Biserică, sunt înțelepți dascăli ai credinței ortodoxe și ai vieții creștine. Prin viața lor, ei ne învață că nicio putere lumească trecătoare nu poate învinge credința adevărată. Fiind mari rugători, pașnici și răbdători, ei au păstorit pe credincioși pe calea mântuirii și au ajutat astfel Biserica Ortodoxă Română să desfășoare o activitate pastorală și duhovnicească permanentă în viața poporului român.

Moștenirea lor spirituală ne inspiră astăzi să păstrăm credința ortodoxă și să apărăm virtuțile și valorile vieții creștine în fața provocărilor actuale. Acești sfinți mărturisitori sunt icoane vii ale Bisericii noastre, care ne învață că iubirea jertfelnică pentru Hristos este cea mai înaltă chemare a fiecărui creștin.”

IMNUL CENTENAR

Totodată, Patriarhul Daniel a adus zâmbete pe fețele credincioșilor în prima zi a anului 2025, în timpul ceremoniei de proclamare a Anului Omagial și Comemorativ, desfășurată la Catedrala Patriarhală, scrie Alexandru Popescu de la Știripesurse. Cu un simț al umorului apreciat de cei prezenți, Patriarhul a făcut o glumă despre localitatea Afumați din județul Ilfov.

”Felicitări pentru noua cântare, noul imn, al Anului Omagial 2025, pentru părintele acesta, Alexandru (n.r. Cristian Alexandru) de la Parohia ”Parfumați” (n.r. Afumați), de aici, de lângă București. A compus, în fiecare an, câte un imn, iar anul acesta a făcut unul și mai frumos.”, a spus Patriarhul Daniel la finalul ceremoniei de proclamare a Anului omagial și comemorativ 2025, la Catedrala Patriarhală.

Gluma Patriarhului Daniel, care a numit ”Parfumați” localitatea Afumați din Ilfov, a fost savurată de toți cei prezenți la slujbă.

Grupul Psaltic Tronos al Patriarhiei Române, fondat și dirijat de către arhidiaconul Mihail Bucă, a intonat un imn special dedicat Centenarului Patriarhiei Române. Compus de preotul Cristian Alexandru, de la Biserica „Sfântul Dumitru” din localitatea Afumați, jud. Ilfov, imnul a fost îndreptat și aprobat de Patriarhul României.

Basilica transmite că la finalul slujbei de Sf. Vasile și a ceremoniei de proclamare a Anului omagial și comemorativ 2025, Grupul psaltic Tronos a intonat un imn special dedicat Centenarului Patriarhiei Române.

Textul vorbește despre istoria și credința poporului român aflat în paza Domnului nostru Iisus Hristos de veacuri și binecuvântat cu demnă Patriarhie și cu stâlpi preatari care au păzit Ortodoxia, preasfânt odor.

Anul 2025 a fost proclamat miercuri, la Catedrala Patriarhală, drept Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al 20-lea.

Imnul Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române

versuri de Pr. Cristian Alexandru

Împărate Sfinte, păzește-Ortodoxia,
Credința țării noastre, frumoasa România.
Când prin veacuri grele și-a pus nădejdea-n Tine,
Zdrobit-a vrăjmășia prin jertfă și iubire!

Deci Ortodoxia e preasfânt odorul,
Iar Hristos păzește țara și poporul!

Mică-i țara noastră, dar mare în credință,
Și Domnul i-a dat harul și multă biruință,
Peste neamuri multe cu ură păgânească,
Ce au pus robie pe glia strămoșească.

Doamne, România ajut-o ca să crească,
Să păstreze pururi credința creștinească!

Cu înțelepciune ai rânduit să fie,
Biserica străbună demnă Patriarhie.
Stâlpi preatari zidit-ai ca via să-Ți păzească,
Cu dragoste smerită și turma Ta s-o pască.

Deci Ortodoxia e preasfânt odorul,
Iar Hristos păzește țara și poporul!

În noaptea dintre ani, Patriarhul României a transmis un cuvânt în care amintește că creștinul este chemat să sfințească locul și timpul pe pământ, pentru a intra în Împărăția cerurilor. 

Cuvântul Patriarhului a fost citit de Episcopul vicar Timotei Prahoveanul, la slujba oficiată marți noapte în Catedrala Patriarhală, transmite Basilica.

În cuvânt, Părintele Patriarh spune că trebuie „să privim cu încredere și speranță, dar și cu responsabilitate și gravitate, fiecare clipă a vieții prezente”. Patriarhul se gândește și la românii din afara României pe care cere să îi pomenim în rugăciuni. De asemenea, Patriarhul Daniel îndeamnă să cultivăm pacea inimii noastre și să ne rugăm pentru pacea între popoare.

Textul integral:

Creștinul este chemat să sfințească locul și timpul pe pământ, pentru a intra în Împărăția cerurilor

Am trecut din anul 2024 în anul 2025 aducând mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El și ne-am rugat să binecuvinteze cununa Anului Nou cu bunătatea Sa. Cununa anului înseamnă coroana anului, iar anul se încununează dacă este trăit ca dar primit de la Dumnezeu și făcut roditor prin rugăciune și fapte bune. De aceea, se cuvine ca, acum, la cumpăna dintre ani, să ne gândim mai mult la ceea ce înseamnă darul timpului vieții pământești prezente, ca timp de pregătire pentru viața eternă din Împărăția cerurilor.

Conform hotărârii Sfântului Sinod nr. 630 din 17 februarie 2011, la Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani se citește Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, deoarece la 1 ianuarie sărbătorim Tăierea împrejur și punerea numelui Pruncului Iisus, care înseamnă „Dumnezeu mântuiește” sau „Dumnezeu este mântuitor”. Hristos Domnul a primit numele de Iisus la opt zile după naștere (cf. Luca 2, 21), iar cifra opt simbolizează veșnicia. Deci, în Iisus Hristos fiecare an este un an al mântuirii, îndreptat spre viața veșnică (cf. 2 Corinteni 6, 2).

Prin chemarea stăruitoare a numelui mântuitor al Domnului nostru Iisus Hristos, Creatorul lumii și Împăratul veacurilor (cf. Fapte 1, 7; Evrei 1, 2), se sfințește viața celor ce se roagă, dar și spațiul și timpul în care se roagă oamenii. Domnul Iisus Hristos, ca Dumnezeu și om, trăiește deodată eternitatea și timpul: „Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este Același” (Evrei 13, 8). În Iisus Hristos, timpul oferă creștinului posibilitatea participării la viața veșnică. Iar acest timp al mântuirii sau al unirii omului cu Dumnezeu ni se oferă în Biserica lui Hristos, ca timp transfigurat, sfințit și împlinit.

Biserica mărturisește, se roagă și preamărește pe Domnul Iisus Hristos ca fiind „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6), Calea sigură, Adevărul deplin și Viața veșnică. De aceea, timpul mântuirii este îndreptat spre viața veșnică din Împărăția cerurilor, iar toate vârstele omului sunt timp binecuvântat. Din acest motiv, în Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care tocmai l-am citit, se spune:

„(…) Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereților mele;
Iisuse, lauda bătrâneților mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viața mea de după moarte;
Iisuse, liniștea mea la judecata Ta (…)”.

Îl aflăm pe Mântuitorul Iisus Hristos prin împlinirea poruncilor Sale în viața noastră, dar mai ales în Biserică, în Sfintele Tainele, care sfințesc viața omului în toate etapele vieții.

Ne naștem din nou pentru Împărăția lui Dumnezeu prin Taina Sfântului Botez, când ne unim cu Hristos Cel răstignit și înviat (cf. Romani 6, 3-5), spre o viață nouă în harul Duhului Sfânt, primit prin Taina Mirungerii, iar în Sfânta Euharistie primim pe Hristos Care Se dăruiește oamenilor „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”; în Taina Cununiei primim binecuvântarea lui Hristos Cel prezent la nunta din Cana Galileii, Care Își iubește Biserica Sa precum mirele iubește mireasa sa; în Taina Spovedaniei ne întâlnim cu Hristos Care iartă păcatele noastre; în Taina Hirotoniei este prezent și lucrător Hristos, Învățătorul și Arhiereul veșnic, Care trimite pe Apostoli să propovăduiască Evanghelia Sa, să boteze popoarele și să le conducă sau păstorească pe calea poruncilor Sale mântuitoare; în Taina Sfântului Maslu este prezent și lucrător Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor, Care vindecă neputințele noastre.

Toți cei care nu I-au fost contemporani Domnului Hristos în timpul vieții Sale pământești pot să Îi devină apropiați prin viața sfințitoare, duhovnicească a Bisericii, prin lucrarea Duhului Sfânt. Astfel, toate Sfintele Taine ale Bisericii sunt dăruire de Sine a lui Hristos Însuși, pentru ca viața noastră pământească să se înnoiască prin viața Sa cerească veșnică. Sfântul Leon cel Mare spune în acest sens: „Toate cele ce erau în Hristos trec acum în Sfintele Taine” [1].

Sfânta Scriptură ne spune că Hristos Domnul „stăpânește și peste morți și peste vii” (Romani 14, 9), iar „cel ce crede în El, chiar dacă va muri, va trăi" (Ioan 11, 25). Prin urmare, Iisus este nădejdea cea de la moartea noastră, deoarece viața pământească a adevăratului creștin este un paște sau o „trecere” de la viața pământească la viața cerească, este „ca o școală și ca un loc de învățătură a sufletelor omenești”[2] pentru a dobândi fericirea veșnică. Creștinul rugător nu se teme de moartea trupească, deoarece aceasta este doar o trecere sau o mutare, iar Iisus este viața noastră de după moarte.

De aceea, Biserica ne îndeamnă să privim cu încredere și speranță, dar și cu responsabilitate și gravitate, fiecare clipă a vieții prezente, prețuind-o ca pe o șansă divină a răscumpărării timpului pierdut când n-am săvârșit nicio faptă bună sau ca timp al ridicării din păcat prin pocăință, dar mai ales ca timp de rodire și înmulțire a darurilor primite de la Dumnezeu. Astfel, Iisus este liniștea noastă la judecata Sa cu fiecare dintre noi.

,,Când vezi că s-a încheiat anul” – spune Sfântul Ioan Gură de Aur – „mulțumește Domnului că te-a adus la acest sfârșit de an! Zdrobește-ți (smerește-ți) inima, numără anii vieții tale și spune-ți în sinea ta: «Zilele se duc și trec, anii se adaugă, am străbătut o lungă cale a vieții. Ce lucru bun am făcut? Nu voi pleca oare din viața aceasta gol și pustiu de orice faptă bună? Judecata e la ușă! Viața mea se grăbește spre bătrânețe». La acestea cugetă în ziua întâi a anului! De acestea adu-ți aminte la sfârșitul anului! Să ne gândim la ziua ce va să fie, ca nu cumva să ni se spună și nouă ceea ce s-a spus iudeilor de către proroc: «S-au stins întru deșertăciune zilele lor și anii lor cu grabă» (Psalmul 77, 37)” [3].

Așadar, timpul pe care îl avem la dispoziție poate fi timpul rodirii, sau poate fi timpul risipirii darurilor primite prin nașterea după trup: sănătate, inteligență, frumusețe, forță fizică, sau darurile primite de la Botez ca daruri ale Duhului Sfânt, le putem înmulți sau le putem risipi. Totul depinde dacă sfințim timpul prin credință, pocăință și fapte bune, sau risipim timpul vieții noastre, prin lipsa de iubire față de Dumnezeu și de semeni.

Să cerem lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt să ne ajute să simțim bucuria sfințirii timpului și să simțim bucuria rodirii în timp!

Anul 2024, pe care l-am încheiat, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți, și ne-am străduit să sfințim clipele timpului nostru prin intensificarea îngrijirii celor aflați în suferință sufletească și trupească.

Anul acesta, 2025, a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române și Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea. Această aniversare nu este doar o celebrare a trecutului, ci și o chemare la recunoștință față de înaintașii noștri și reflecție asupra rolului Bisericii noastre în viața poporului român.

Să pomenim în rugăciunile noastre și pe toți românii din afara României, ca să păstrăm, cu multă iubire frățească, unitatea de credință și de neam!

Să cultivăm pacea inimii noastre primită de la Hristos, prin rugăciune și fapte bune, și să ne rugăm pentru pacea între popoare!

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Împăratul veacurilor, să binecuvinteze anul în care am intrat, să ne dăruiască credință statornică și timp de pocăință, viețuire sfântă, cu fapte bune, precum și îmbelșugarea roadelor pământului, spre slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire!

La mulți și binecuvântați ani!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Note:

[1] Leon le Grand, Sermo, 74, 2; P.L. 54, 398.

[2] Sfântul Vasile cel Mare, Omilia I: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul”, în Omilii la Hexaemeron, în col. Părinții și Scriitori Bisericești, vol. 17, traducere, introducere, note și indici de Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1986, p. 76.

[3] Sfântul Ioan Gură de Aur, „Cuvânt la calende”, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență. Despre rugăciune. Despre viețuirea după Dumnezeu și alte omilii, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005, p. 11.

VIDEO: