ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Cunoscutul om de televiziune Dan Negru a ținut să-și aducă omagiul său la plecarea la Ceruri a fiicei Poetului Închisorilor, Radu Gyr, doamna Simona Popa - Gyr, trecută la cele veșnice vineri, 25 iunie 2021. Anul acesta, pe 10 octombrie, fiica poetului-martir ar fi împlinit 90 de ani.

Dan Negru: „Îmi place Radu Gyr...

Fiica lui, Simona, a trăit discret așa cum trăiește fiica lui Lucian Blaga, Dorli.
Viața publică nu le-a luat in seamă deși au fost surse de inspirație pentru tații lor.
Țin minte că-n 2012 , de 8 Martie, am propus un proiect tv ( încă mai am oferta) care să la adune împreună pe Mitzura Arghezi, Dorli Blaga și Simona Gyr, fetele lui Arghezi, Blaga și Radu Gyr.
N-am avut succes cu ideea mea de atunci.
N-a vrut-o nimeni.
Acu' nu se mai poate face...
Mitzura, fiica lui Arghezi s-a dus.

Ieri s-a dus si Simona Gyr, fiica lui Radu Gyr. Ieri s-a dus si Simona Gyr, fiica lui Radu Gyr.” Ieri s-a dus si Simona Gyr, fiica lui Radu Gyr. Ieri s-a dus si Simona Gyr, fiica lui Radu Gyr.”

Mănăstirea Paltin-Petru Vodă a scris, de asemenea:

MONICA POPA GYR, FIICA POETULUI ȘI MĂRTURISITORULUI ANTICOMUNIST, RADU GYR, A TRECUT LA DOMNUL

A iubit și a suferit mult... pentru familie, pentru țară și pentru Dumnezeu. Un crez pentru care astăzi prea puțini mai luptă...

Cu o copilărie și tinereți înlăcrimate, din care i s-a furat bucuria de a fi alături de tatăl ei, surghiunit pentru vina de a crede în Dumnezeu și Neamul său, dar niciodată îngenunchiată, Monica Luminița Gyr a luptat până la capăt, în numele unei sfinte libertăți, împotriva opresiunii comuniste și a biruit!  
 
Luminița de la capătul tunelului a biruit întunericul cenzurii și a luminat cu putere și mai mare, după căderea cortinei roșii. Datorită acestei doamne nobile a pământului românesc, manuscrisele cu poemele geniului literar, Radu Gyr, au dăinuit și au putut vedea lumina tiparului.
 
Numai Dumnezeu știe prin câte traume și suferințe o fi trecut fiica poetului temnițelor comuniste, căreia, din închisoare, Radu Gyr avea să îi dedice o frumoasă poezie, ce se afla pe buzele și în inimile tuturor înlănțuiților tătici...
 
Are tata o fetiță
Luminiță.
Pași de vis și mânușiță
de crăiță.
Când prind umbrele să cadă
în livadă,
păunițe de zăpadă
vin s'o vadă.
Sună merii'n cinstea ei
clopoței,
și albine-aduc cercei
de scântei.
Cântă crinii pe vioare
de ninsoare,
melcii spun istorioare
mici cu soare.
Dar în casa argintie
de hârtie,
doar tăticul prost mai scrie
și nu știe
că de dragul luminiții
licuricii
au aprins la geam aglicii,
iar piticii
au cărat o lună mare
în spinare,
și-au proptit-o'n casa noastră
de fereastră.
 
Cu un suflet delicat ca poezia românească, a străbătut cu tărie o societate reeducată, insensibilă, surdă la suferințele martirilor ei.
 
Prin desele comemorări, conferințe, cenacluri, unde recita și pe de rost pagini întregi din poeziile monumentale ale ilustrului poet, Monica Luminița Gyr, alături de soțul dânsei, Dinu Popa, au reabilitat memoria marelui Poet al temnițelor comuniste.
 
Astăzi, cu siguranță, la cei 89 de ani rânduiți pe pământ, a plecat ca o steluță luminoasă spre Lumina cea Veșnică, alături de cei pentru care a luptat toată viața: familie, patrie și Dumnezeu!
 
Veșnică să-i fie pomenirea și Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să o așeze cu drepții și mărturisitorii Neamului Românesc, întru Împărăția Sa!”
 
Înmormântarea a avut loc Duminică, 27 iunie, în Timișoara, localitatea Ghiroda.
 
 
SIMONA POPA GYR DESPRE TATĂL SĂU, RADU GYR:
 
„Perioada de detenție era pentru tatăl meu un capitol închis. Nu-i plăcea să vorbească despre ea. Rareori, ne înfățișa câte o scenă de groază, aceasta la insistențele noastre, toată suferința prin care trecuse păstrând-o în inima sa. Credința puternică si mai ales cultul pe care îl avea pentru Maica Domnului, l-au ținut în viață, cea care îi promisese în închisoare că va fi eliberat spre a-și pune pe hârtie toată opera”. Fiica poetului își amintește astfel această perioadă a lui Gyr: „Anii detenției l-au lipsit, ca pe mulți alții, de căldura căminului familial. Poate că această absență îndelungată, timp în care a trăit în altă lume, l-a făcut ca, în scurta perioadă care s-a scurs de la eliberarea sa, în 1963, și până la moarte (1975) să trăiască într-o desăvârșită dăruire familiei, pe care a iubit-o mai presus de orice. Părinte, șot si bunic deopotrivă de iubitor și de tandru, dorea să fie sprijinul lor, al acelora pe care îi lăsase singuri și neajutorați.
 
Lucra intens, așezându-se la masa de scris de la ora opt dimineața până seara târziu, cu mici intermitente, vrând parcă să cuprindă într-un timp scurt tot ceea ce nu putuse realiza în cei douăzeci de ani de lipsă. Mare parte a operei sale, creată mental, în închisoare, cu toate finisările cele mai subtile, trebuia așternută pe hârtie, în speranța că volumele sale vor vedea lumina tiparului. Și și-a așternut-o. Redactându-și în același timp și memoriile literare , care îl pasionau, dar pe care, din păcate, nu a reușit să le termine, lucra la traducerea baladei populare germane, lucrare care a fost publicată sub alt nume (...) și care a constituit, de altfel, si ultima sa înfăptuire artistică. …De când îl știu și mi-l amintesc, tatăl meu nu-și schimbase prea mult felul de a fi. Poate devenise doar mai meditativ, mai iertător, și, cum îi plăcea lui să spună, mai înțelept”.
 
(PRELUAT DIN REVISTA ATITUDINI NR. 18)