Alexandru Florian, omul din spatele legii care în numele condamnării legionarilor răstignește marii oameni de cultură ai României, proțăpit în fruntea Institutului „Elie Wiesel”, are un trecut glorios. În epoca de tristă amintire.  Într-un articol postat pe site-ul său, Mircea Stănescu prezintă „faptele de glorie” ale lui  Alexandru Florian, modul în care acesta făcea apologia comunismului, într-una dintre cărțile sale: „Procesul integrării sociale”. Lucrare apărută la Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983, în Colecția „Știința pentru toți”.

Articolul lui Mircea Stănescu este bine documentat și arată cum cel care în ultima perioadă taie și spânzură, cerând imperativ interzicerea unor mari intelectuali români, ștergerea numelor lor din denumirea unor străzi sau instituții, precum și dărîmarea unor statui ce-i reprezintă, nu a fost decât un ideolog al comunismului, scrie cotidianul.ro.

În articolul menționat, Mircea Stănescu reproduce mai multe pagini din cartea lui Alexandru Florian, care ridică în slăvi ideologia PCR, citînd la greu din Nicolae Ceaușescu și Programul PCR. Chiar în „Cuvîntul înainte”, Florian își precizează orientarea politică prin citate din „Raportul de la al XII-lea Congres al PCR”.

Democrația socialistă” este una dintre valorile teoretizate de Alexandru Florian, ca și „proprietatea socialistă a întregului popor”, așa cum erau prezentate de Programul PCR: „… oamenii muncii să poată beneficia cu adevărat de roadele muncii lor, de cuceririle progresului și civilizației și totodată să se poată manifesta liber în interesul lor și al societății, să se bucure de libertăți și drepturi garantate material. Democrația socialistă asigură în fapt posibilitățile poporului de a participa la conducerea societății, de a-și hotărî în mod suveran destinele, de a-și făuri viitorul așa cum dorește”.
 
Alături din citatul din Programul PCR,  Florian scrie despre sindicate, care trebuiau să se transforme din„simple curele de transmisie” în organisme politice, să fie „un exemplu al politicii partidului de redefinire a rolului organizațiilor sociale și politice și eliminarea elementelor care frînează reproducerea societății socialiste”! 

Mircea Stănescu scoate la iveală nenumărate cacofonii și dezacorduri folosite de Alexandru Florian în cartea sa, adăugînd: „Omul a scris o hârțoagă de propagandă în care face apologia «reeducării permanente»: forțe de producție, relații de producție, baza determină suprastructura, acumulări cantitative și salt calitativ, unitatea contrariilor, integrare socială, democrație socialistă, obiectiv/subiectiv, conștiință socialistă, umanism socialist, rolul conducător al clasei muncitoare și al partidului – pauză de respirație! – și alte psihoze maniaco-represive, cu citate din Primul Integrator al Țării și Programul PCR de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism”.