ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit.


Procurorii militari care au întocmit Rechizitoriul prin care 14 persoane au fost trimise în judecată pentru crime împotriva umanității în Dosarul Mineriadei arată că, în luna mai 1990, inculpatul Adrian Sârbu, mogulul uns cu alifiile tuturor regimurilor, pe atunci șeful de cabinet al premierului FSN Petre Roman, a gândit un atac terorist asupra manifestanților din Piața Universității și a cerut ministrului Apărării să-i pună la dispoziție 20 de kilograme de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari, transmitea chiar Digi24 pe 13 iunie 2017, când a început ultima tentativă de a se face dreptate în Justiție victimelor rănite și ucise atunci. Din păcate, după trei ani de circ într-o Cameră Preliminară a ICCJ, dosarul s-a întors la Parchet. În prezent, libarca de lux, trecută doar fugitiv prin spatele gratiilor cu cătușele pe care le merită la mâini, face din nou pe mogulul onorabil de presă deși ar trebui să dea socoteală de planurile criminale din timpul Pieții Universității 1990 și nu numai.

Adrian Sârbu, cameramanul preferat al lui Silviu Brucan în decembrie 1989 și după, a conceput acțiunea teroristă cu Ilie Drăgoi, supranumit „generalul roșu”, pentru afinitățile sale răsăritene, au dezvăluit surse din serviciile românești de informații, pe care le reproducem pe larg și mai jos. Potrivit acestora, generalul Dan Gheorghe, primul șef al Brigăzii Antitero a SRI, împreună cu Mihai Stan, fost prim-adjunct al directorului SRI, sunt cei care s-au împotrivit scenariului macabru ajuns până la Ion Iliescu. Trotilul urma să fie amplasat într-o mașină abandonată care se afla deja dispusă sub Balconul Universității în care vorbea liderul studenților, Marian Munteanu, și urma să fie detonată în timpul manifestației. Deflagrația ar fi fost apoi considerată o explozie accidentală a dispozitivelor improvizate de organizatorii Fenomenului Piața Universității care ar fi plănuit atentate teroriste la adresa lui Ion Iliescu. Explozia ar fi determinat desigur intervenția în forță a autorităților și acuzarea studenților anticomuniști de terorism. Dacă ar mai fi scăpat vreunul.

O parte din scenariu a fost însă realizată, pe 13 iunie 1990, când chiar forțele speciale au dat foc la autobuzele Poliției și ulterior, au aruncat în aer mașini din curtea Poliției Capitalei, unde au incendiat și mai multe încăperi în care se afla depozitată Arhiva operativă a ofițerilor de Securitate cu activitățile înregistrate în Decembrie 1989. Atentatele din 13 iunie, după cum se știe, au fost mediatizate de presa fesenistă și puse apoi în cârca manifestanților pentru a se justifica venirea minerilor, urmată de zeci și zeci de crime, violuri, mutilări.

„Era evident faptul că demonstrațiile din Piață iritau puterea politică instituită în decembrie 1989 și, în special, Partidul Frontul Salvării Naționale, cu atât mai mult cu cât, în perioada respectivă, toate partidele se aflau în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare și prezidențiale a căror dată fusese stabilită la 20 mai 1990. Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gândească atacuri teroriste asupra manifestanților din Piața Universității, solicitând ministrului Apărării să-i pună la dispoziție 20 de kilograme de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari.”, au scris procurorii militari.

Procurorii mai arătau că Adrian Sârbu a participat la organizarea atacului asupra populației civile din București, facilitând transportul la București al unor grupuri de muncitori din Galați și ocupându-se din ordinul inculpatului Roman Petre, de cazarea și hrănirea minerilor, a transmis și Ziua News.

„Caracterul politic al acțiunilor inculpatului rezultă din faptul că, așa cum afirmă martorul (...), acesta a fost cel care a redactat un comunicat transmis la postul de televiziune ca fiind din partea Guvernului, iar în comunicat se preciza, în esență, că ceea ce se întâmplă în ziua de 13 iunie 1990 este rezultatul acțiunilor unei mișcări legionare. Aceasta în condițiile în care, potrivit martorului (...), informările făcute de către Serviciul Român de Informații și de Direcția de Informații a Armatei, informări care reflectau starea de fapt reală și care erau transmise președintelui și prim-ministrului, erau gestionate de inculpatul Sârbu Adrian, acesta cunoscând conținutul lor și fiind la fel de bine informat ca și președintele și primul-ministru”, se mai arată în Rechizitoriu.

Procurorii vorbesc în același rechizitoriu despre o inițiativă personală a lui Sârbu înainte de evacuarea Pieței Universității.

„În luna mai 1990, înainte de se decide evacuarea Pieței Universității, inculpatul Sârbu Adrian a avut chiar o inițiativă personală pentru o acțiune mult mai radicală decât evacuarea forțată a manifestanților din Piața Universității. Astfel, acesta i-a cerut ministrului Apărării Naționale să-i pună la dispoziție o cantitate de trotil cu care să realizeze un autoturism capcană pe care să-l detoneze în mijlocul manifestanților”, se mai arată în documentul procurorilor.

Parchetul Înaltei Curte de Casație și Justiție a anunțat acum trei ani că procurorii militari au finalizat cercetările în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 și au trimis în judecată, pentru crime împotriva umanității, 14 persoane, între care fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman și purtătorul lui de serviete Adrian Sârbu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, fostul șef al SRI Virgil Măgureanu și fostul lider al minerilor Miron Cozma.

Potrivit procurorilor, în zilele de 11 și 12 iunie 1990, autoritățile statului au hotărât să declanșeze un atac violent împotriva manifestanților aflați în Piața Universității din București, în acest atac fiind implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zeci de mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării, transmitea și EVZ.

20 de garnituri de tren și 11 autocare pentru mineri și muncitori

Conform marturiilor din Dosarul Mineriade din 1990, Adrian Sarbu, pe atunci seful de cabinet al primului-ministru Petre Roman, a pus minerilor la dispozitie 20 de garnituri de tren si 11 autocare pentru a veni in Capitala, potrivit surselor judiciare. In cursul diminetii de 11 iunie 1990, Bogdan Patrascu, deputat FSN de Dambovita, secretarul Camerei deputatilor si secretar general FSN, a fost informat de Adrian Sarbu ca la Guvern s-a luat hotararea de evacuare a Pietii Universitatii si a fost solicitat pentru a-si acorda tot sprijinul necesar. Pe 11 iunie avusese loc, sub conducerea lui Ion Iliescu, o sedinta secreta cu sefii structurilor de forta in vederea "curatirii” Pietei Universitatii, in care se mai aflau protestatari in greva foamei si manifestanti anti-comunisti. La intrunirea desfasurata la Palatul Scrovistea au participat primvice-premierul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de Interne, generalul Mihai Chitac, seful Inspectoratului General al Politiei, generalul Corneliu Diamandescu, generalul Vasile Ionel, consilier al lui Ion Iliescu, suspectat de apartenenta la GRU, seful SRI, Virgil Magureanu, ministrul Apararii , generalul Victor Atanasie Stanculescu, (care ulterior a decolat spre Geneva, preferand sa nu fie in tara la momentul operatiunii), s.a.

In urma acestei sedinte, conform unui Raport asupra Dosarului, vazut si citat de BBC, Adrian Sarbu i-a telefonat ministrului de atunci al Transporturilor, Corneliu Burada, pentru a-i cere sa asigure transportul minerilor cat si al unor "colective ale oamenilor muncii” trimise de FSN Galati. Ministrul i-a raspuns ca e nevoie de o comanda speciala, care in cele din urma a fost facuta.

Atrocitatile comise de mineri in iunie 1990 s-au soldat cu sase morti, oficial, in realitate cateva zeci, si sute de raniti si arestati ilegal, maltratati bestial. Insa pe langa faptul ca Sarbu a fost un organizator al represiunii din iunie 1990, el ar trebui cercetat si pentru propria-i tentativa de asasinare in masa printr-un act terorist, respectiv aruncarea in aer a balconului Universitatii prin plasarea unei masini-capcana incarcata cu exploziv.

In parte, repetam, planul sau a fost realizat, ancheta dovedind ulterior ca autobuzele Ministerului de Interne au fost incendiate, in timpul interventiei din Piata Universitatii din 13 iunie 1990, dinspre partea ocupata de fortele de politie, alte distrugeri similare din centrul orasului si de la TVR justificand apoi pentru FSN chemarea minerilor.

Ideea lui Sarbu urma sa fie pusa in practica de un cadru militar reactivat in decembrie 1989 de agentul GRU Nicolae Militaru, un anume Ilie Dragoi, supranumit "generalul rosu”, care ulterior a devenit consilier parlamentar.

Portalul Ziaristi Online a publicat in premiera o informare pe aceasta tema facuta de doi generali SRI (r), Adrian Barbulescu si interlocutorul său, Aurel Rogojan, in cadrul unui interviu aparut si in revista "Vitralii”, a veteranilor serviciilor secrete romanesti. Prezentam un extras relevant:

Tentativa de atentat terorist din Piața Universității

13 iunie 1990 pe Calea Victoriei in fata Politiei Capitalei - Foto Emanuel Parvu

  • "Circula si versiunea unei tentative de atentat terorist in Piata Universitatii…

In primul rand, cei aflati acolo trebuia sa fie aparati de un asemenea pericol, fiindca riscul exista. Era real, perceptibil, deci manifest. Prevenirea unui atentat terorist preocupa in cel mai inalt grad Brigada Antiterorista. Cu atat mai mult cu cat unii agenti provocatori  ai G.R.U.,  numiti de generalul Militaru la comanda unitatilor fostului Departament al Securitatii Statului si chiar unii dintre colaboratorii de sorginte militara, de aceeasi factura filosovietica, atat ai presedintelui, cat si ai primului ministru, nu s-au ferit sa cocheteze cu  amenintarea terorista…

In al doilea rand,  trimisul presedintelui la conducerea unui serviciu de informatii spunea, in dupa amiaza  zilei de 18 mai 1990, referindu-se la fenomenul "Piata Universitatii”  si adresandu-se "activului de baza al serviciului", compus  in exclusivitate de oamenii generalilor Militaru si Stanculescu:  " (…) domnilor, daca  pegra sociala, lumpenproletariatul, care  jinduie sa se catere in fotoliile puterii , va si reusi sa ajunga acolo, nu va vad prea bine (…) . Teoreticienii puterii politice spun ca o societate ca sa functioneze optim, din cand  in cand, are nevoie sa-i fie administrate electrosocuri… teroriste”. Fara comentarii !

In al treilea rand,  foarte putina lume a dat atentie unei provocari terorist-diversioniste lansate atunci, pe care presa a preluat-o cu usurinta intr-o varianta inexacta si a lasat-o asa, "in aer”, ca probabilitate, si anume ca cineva a dorit sa sperie manifestantii si a pus in circulatie zvonul ca se va detona o bomba in Piata Universitatii. Intre releele de transmitere a zvonului au fost mentionati Adrian Sarbu (pe atunci sef de cabinet al lui Petre Roman – n.r.) si secretarul general al Guvernului Paul Jerbas…

Eu, insa, am aflat altceva. Zvonul a avut la baza un fapt real. A existat o asemenea idee, dar cineva s-a opus foarte vehement…

  • Cine a avut ideea si cine s-a opus ?

S-a opus primul adjunct al directorului S.R.I., generalul Mihai Stan.

  • Dar ideea actului criminal de la cine a venit ?

Nu stiu, banuiesc ceva, dar cel dispus sa organizeze amorsarea bombei, un autoturism care sa fie detonat, era un  general M.Ap.N, reactivat si numit de generalul Militaru sa preia comanda unei foste unitati speciale a Departamentului Securitatii  Statului, ramase intacte si in organigrama S.R.I., fiindca altfel nu se putea. I se spunea "generalul rosu”, datorita notorietatii simpatiilor sale, pentru care fusese scos din randul cadrelor active ale  Directiei de Informatii Militare. Autoturismul urma sa fie din dotarea unei unitati a S.R.I.. Explozibilul se angajase sa-l procure un colonel M.Ap.N.,  care detinea si el o functie de conducere  in S.R.I.. Atentatul urma sa fie atribuit  "extremistilor din randul manifestantilor”. Reteta este atat de cunoscuta, incat originea ei este oricui evidenta.

Generalul Mihai Stan mi-a spus ca,  daca nu ar fi avut posibilitatea sa se opuna, atentatul ar fi fost pus pe seama "elementelor fanatice  (….)”  si a preferat sa nu-si duca vorba la sfarsit. Am inteles. L-am intrebat, daca cel ce a venit cu propunerea se gandise sa faca imposibila identificarea proprietarului autoturismului. Nici vorba!

  • Cum au putut sa se gandeasca la asa ceva ?

Cu mult, cu foarte mult sange rece. La cate crime aveau deja pe constiiinta, cateva in plus nu le-o incarca prea mult.”

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews