Patriarhul Daniel a transmis marți, 15 decembrie, un mesaj de condoleanțe cu prilejul slujbei de înmormântare a academicianului Alexandru Surdu, care a trecut vineri la cele veșnice, fiind în vârstă de 82 de ani. 

„Am primit cu adâncă tristețe vestea trecerii din această viață, la venerabila vârstă de 82 ani, a academicianului Alexandru Surdu, pre­ședintele Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Române.

Academicianul Alexandru Surdu s-a născut la data de 24 februarie 1938, în orașul Brașov. Între anii 1952 și 1955, a fost elev al Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov, continuând apoi studiile, între anii 1956 și 1957, la Facultatea de Construcții Civile și Industriale a Institutului de Construcții din București. În anul 1958, este admis la Facultatea de Filosofie a Univer­sității București, pe care o absolvă în anul 1963. Teza de licență pe care a prezentat-o, Dialectica abstracției, a fost foarte apreciată, primind nota zece, și hotărâtoare pentru repartiția sa la Institutul de Filosofie al Academiei Române.

În anul 1964 devine cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, înființat și condus de academicianul Athanase Joja. În anul 1971, Alexandru Surdu publică lucrarea de doctorat Logică clasică și logică matematică, pe care reu­șește să o susțină, în anul 1976, cu profesorul Ion Didilescu, din cauza trecerii la cele veșnice, în anul 1972, a coordonatorului științific inițial, academicianul Athanase Joja.

În anul 1975, regimul comunist a desființat Centrul de Logică al Academiei de Științe Sociale și Politice, condus în ultima perioadă de academicianul Tudor Bugnariu. În acest context, Alexandru Surdu a fost repartizat cercetător la Biblioteca Centrală Universitară din București, în cadrul căreia a elaborat lucrări informative de filosofie contemporană, sociologie, istorie și literatură. Ulterior, prin inter­ven­ția lui Constantin Noica, Alexandru Surdu obține transferul la Institutul de Cercetări Pedagogice și Psihologice al Ministerului Învăță­mântului, alcătuind lucrări despre psihologia gândirii creative și pedagogie, ocupându-se cu inițierea elevilor și studenților în cercetarea științifică.

În anul 1982, din cauza desfiin­țării Institutului de Cercetări Pedagogice și Psihologice, Alexandru Surdu este transferat ca bibliotecar la Biblioteca Facultății de Medicină Veterinară a Institutului Agronomic din București. Și de această dată, prin intervenția lui Constantin Noica, Alexandru Surdu obține, în anul 1984, transferul la Muzeul Literaturii Române din București, unde întocmește ediții critice ale operelor lui Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Lucian Blaga și Ștefan Odobleja.

Între anii 1990 și 2000, Alexandru Surdu lucrează ca redactor-șef al „Revistei de filosofie” și „Revue roumaine de philosophie”. În anul 1992, Alexandru Surdu este ales membru corespondent al Academiei Române și devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Brașov.

Din anul 1992 până în anul 2007 a fost profesor la Catedra de Filosofie a Universității București; a predat și la Facultatea de Psihologie a Universității „Titu Maiorescu” din București, activitatea sa știin­țifică fiind concretizată în peste 650 de lucrări, studii și articole publicate în domeniul logicii și istoriei logicii, epistemologiei și filosofiei generale, continuând linia de cercetare academică a marelui filosof Constantin Noica.

În anul 1993, este ales membru titular al Academiei Române și președinte al Secției de Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie a Academiei Române. În perioada 1997-2020, conduce, în calitate de director, Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române.

A fost distins cu Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române (1975), cu Premiul „Octav Șuluțiu” al Uniunii Scriitorilor (1996), cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2004), Crucea Voievozilor Maramureșeni (2015) și Crucea Șaguniană (2015).

Apreciem, în mod deosebit, respectul pe care domnul academician Alexandru Surdu l-a arătat pentru Biserica Ortodoxă Română și mai ales strădania de a sublinia rolul benefic al credinței în formarea și păstrarea valorilor poporului român.

În aceste momente triste pentru toți cei care l-au cunoscut și prețuit, adresăm tuturor cuvânt părintesc de mângâiere sufletească și îi în­credințăm de întreaga noastră compasiune.

Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel Ce este „Învierea și Viața”  (Ioan 11, 25), să odihnească sufletul robului Său Alexandru împreună cu drepții, în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi, să mângâie ucenicii îndoliați și pe toți cei care, astăzi, sunt întristați de plecarea dintre noi a domnului academician Alexandru Surdu.

Veșnica lui pomenire din neam în neam!”, a transmis Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, citat de Ziarul Lumina

Născut la 24 februarie 1938 în Brașov, absolvent în 1955 al Liceului „Andrei Șaguna” din municipiu și, în 1963, al Facultății de Filosofie din Capitală, gânditorul și scriitorul Alexandru Surdu a plecat la cele veșnice vineri, 11 decembrie 2020, la vârsta de 82 de ani. După o bogată carieră de cercetător național, cu recunoaștere internațională încă din timpul regimului comunist, în epoca postdecembristă logicianul a devenit membru titular al Academiei Române și președinte al Secției de filosofie, teologie, psihologie și pedagogie a prestigioasei instituții, precum și director, din 1997, al Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul acesteia. A fost distins în 1996 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (U.S.R.) pentru critică, istorie literară și eseu „Octav Șuluțiu”, iar în 2004, cu Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler.