Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.

Comentarii (1)

• dttw 08.04.2020 00:55

  • http://www.justitiarul.ro/in-istorie-ca-si-astazi-guvernele-liberale-au-tras-in-popor/
  •  
  • În istorie, ca și astăzi, guvernele liberale au tras în popor
  •  
  • Ce-au făcut Iohannis și liberalii lui, căzuți din pom, în criza care zguduie nația română? Emit și semnează în serie legi și ordonanțe de cameră, cu siguranță, nefaste în procesul redresării noastre. Ce-a făcut bun Iohannis ca să primească încrederea noastră, precum Max Brod, valiza cu manuscrise a lui Frantz Kafka? De unde totalul meu dezacord față Iohannis și de „ferma animalelor” sale? Potrivit aproximării mele deductive, e izvorît din lungul șir de vicii instruite, de fapte cu caracter penal, comise în calitate de primar al burgului transilvănean, de bulibașă al F.D.G.R., de chiriaș la Cotroceni, de marionetă a marilor puteri și din lungul șir de greșeli. Asta mi-aduce aminte de poezia lui Prevert, „Plângere asupra unei greșeli de ortografie”.
  •  
  • Cu privire la noua ordine mondială, citată tot mai des, fac apel la cartea lui Régis Debray, „Le Bel âge”, care încearcă să identifice mijloace de rezistență și de combatere a unei noi și periculoase orientări socio-psihologice, numită „jeunism”, mișcare care condamnă, combate și periclitează locul bătrînilor în societatea modernă, adică, le cere celor trecuți de prima tinerețe să supraviețuiască în condiții modeste, să accepte prezentul deformator drept model, să se abandoneze lui și transmutărilor decadente și superficiale. Jeunismul și noua ordine mondială au devenit inamicul nr. 1 în sortarea valorilor umane și trebuie combătute cu aceeași energie cu care trebuie tratați L.G.B.T.-iștii, distribuitorii și consumatorii de droguri, violența, proxenetismul, satanismul, libertinajul. Să nu ne lăsam dresați de mașinăriile globaliste de sub zodia manipulării și periclității! Să apelăm la valori creștine consacrate milenar, care au modelat spațiul și timpul cu învățăturile creștine binefăcătoare omului! Să apelăm la valorile noastre tradiționale, la natură, la produsele naționale, la ogoarele care ne-au hrănit în mod sănătos sute de ani!
  •  
  • Dacă mergem pe urmele academicianului Serres (prima evidență la îndemînă în minte) vom afla că, la 1900, 70% dintre francezi lucrau pămîntul. După un secol, prin similitudine și la noi, abia dacă o mai fac 1% dintre români. Spațiul vital pentru om s-a schimbat și, odată cu el, modul de viață al ființei în lume, ființă pe care filosoful german Heidegger o socotea, greșit, ca fiind imuabilă. Astăzi, oamenii merg la țară, nu pentru muncă. Mai mult pentru evadare din spațiul urban, pentru „natura arcadiană”, ca loc de relaxare și de odihnă. Trecerea de la starea de țăran (țărînă, țarnă, țară) la aceea de fermier (termen de origine engleză), e un proces asociat mecanizării și industrializării, desfășurate cu ritmuri diferite de la continent la continent, de la țară la țară. A fi fermier! Ce mîndră, profitabilă și bravă denumire, zic economiștii! Dar nu e adevărat. Fermierul e una dintre victimele victoriei nimicitoare a industrializării dependentă de sistemul bancar. Țăranul nu depinde de oraș, de bănci, de cămătari, precum fermierul și asta e durerea mondialiaștilor! Țăranii au fost nimiciți și desconsiderați în istorie, ca și astăzi. Și apoi, fără jertfele țăranilor români nu existau nici Plevna, nici Mărășeștiul, nici eliberarea Basarabiei și Ardealului.
  •  
  • Eșecul comunismului s-a datorat faptului că țăranul român a rămas țăran chiar și în salopeta din fabrici și uzine. Puținele ferme din țară sînt un indiciu asupra căruia merită să medităm. Nu noi, ci suficiența născocitorilor de false antinomii, paradoxuri, contradicții, (auto)numiții intelectuali, savanți, eventual cărturari în ale economiei.
  •  
  • În ograda României sînt mulți șacali și hiene străine, care au pus stăpînire pe pămînturi. „Marele” Ion Brătianu, șef de guvern la vremea aceea, a dăruit coroanei regale 300.000 ha de pămînt arabil și păduri, declarîndu-l pe rege „primul țăran român”, ca răsplată a victoriei asupra turcilor. Cine a obținut această victorie aflăm de la poetul Vasile Alecsandri: „Din câmp, de-acasă, de la plug/ Plecat-am astă vară/ Ca să scăpăm de turci, de jug/ Sărmana noastră țară”. Nu Carol I, ci țăranii români au scăpat țara de turci. Apoi George Coșbuc scrie celebrele versuri: „Flămânzi și goi/ Făr-de-adăpost/ Ne-ați pus pe umeri cât ați vrut/ Și ne-ați scuipat și ne-ați bătut/ Și câine noi v-am fost”. Acesta era statutul țăranului român la 1888, pe vremea regelui Carol I. Nu oarece invadatori au tras în țăranii asupriți de arendașii alogeni în 1907, ci guvernele liberalo-țărăniste. Prost dotate, în izmene și desculțe, regimentele de țărani români au contraatacat cu hîrlețe și baionete trupele germane la Mărășești, fugărindu-le cît erau ele de înarmate!
  •  
  • Aceiași țărani români în haină militară au pierit în Ungaria și Cehoslovacia, în Al Doilea Război Mondial, împinși din spate de comisarii sovietici. Țara, țărîna și țăranii au căzut sub cizma trupelor sovietice „eliberatoare” și a trădătorilor români, iar elita țărănească intelectuală și militară a Țării a fost zvîrlită în lagăre și pușcării. Din 1949 pînă în 1962 a avut loc „colectivizarea” forțată cu pistolul, confiscările, bărăgănizarea și dobrogenizarea „chiaburilor” din miile de sate românești. A urmat rapida industrializare socialistă din anii ’60-’75, care a golit satele de tineret, calificat în mare grabă să ridice și să lucreze în cele cîteva zeci de CUG-uri.
  •  
  • Psihosociologia ne spune că abia la a treia generație mentalitatea și comportamentul de natură rurală devin urbane. Prin urmare, urbanitatea – mentală și comportamentală – a prins contur, în România, în jurul anilor 2000 cînd, de altfel, se amplifică exodul forței de muncă, chiar și de la sate, pe alte meleaguri. Aș putea continua analiza cu exerciții comparativiste, referindu-mă la fenomenele sociale din Africa de Nord, din Asia sud-vestică și din America Centrală, din ultimii cincizeci de ani. Și nu numai! Să tragem o ocheadă la istoria țărănească, din sec. XX, a francezilor, portughezilor, turcilor, italienilor și vom constata lucruri foarte interesante în sensul acesta.
  •  
  • Au fost mulți țărani în România, puțini mai sînt astăzi, și trăiesc în sărăcie cruntă și completă derută ideologică. La sate nu mai sînt prea multe familii tinere, deci nici copii. Țăranii din România nu au de gînd să devină fermieri, nici chiar microfermieri din pricina vîrstei. În așteptarea morții își arendează ogoarele și satele oricui – italian, francez, austriac, evreu, german. Prințului Charles, care are vise erotice cu Transilvania noastră, a cumpărat cîteva sate românești.
  •  
  • România e teribil de bogată în inteligențe, în resurse ale solului și subsolului. E ispititor de bogată. Ceva lipsește, ceva esențial. Mă gîndesc că imnul național povestește despre un așa-zis sînge de roman care curge după 106 e.n. în venele și arterele noastre. Roman? Ce înseamnă sînge roman? La fel ca și sîngele albastru. Povestea e falsă și o resping vehement. Cum vehement resping politica de circ a liberalilor din gașca iohannistă, care trag cu tunurile în popor. Să nu uităm inconștiența guvernelor Boc 1 și 2, care au facilitat, vreme 10 ani, exodul de medici și asistente, din cauza salariilor inuman de mici, în favoarea „partenerilor” europeni. Un sfert din personalul medical românesc lucrează în străinătate. Decît să plătească medicii, să construiască spitale moderne, Băsescu și Iohannis au făcut stadioane, patinoare, parcuri la țară, au ales să dea pensii speciale magistraților, parlamentarilor, „doctorilor” din servicii speciale, „doctorilor” în finanțat regimurile cleptocratice bancare anti-romanești, bancherilor străini și altor clientele.
  •  
  • Țara e plină ochi de „doctori” în științe politice, științe de șantaj, științele trădării, manipulării, hoției, „doctori” în simpozioane, în tăiat păduri, în vîndut terenuri arabile și în studii de fezabilitate. Elitele medicinii românești au fost ținute la limita subzistenței, luate cu cătușele, desființate. Prin incompetență și sfidare, un doctor de-al lor a infectat o sută de medici, care ar fi putut vindeca mii de pacienți. Deși trebuia deferit justiției și condamnat după gravitatea fărădelegii sale, s-a auto-demis, fiindcă e de-al lor. Să ne vindece de pandemie Băsescu, Boc, Iohannis, Orban și Cîțu! Să le fie confiscate averile prin ordonanță militară și apoi, donate spitalelor și sănătății românești. Ăstora trebuie să li se impute toată drama actuală a României! Să fie judecați și încarcerați pentru subminarea sistemului de sănătate, a învățămîntului, industriei, agriculturii, economiei naționale, pentru înaltă trădare.
  •  
  • Maria Diana POPESCU, revista Art-Emis

  Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.