V.R.: Domnule profesor, aș vrea în dialogul nostru de astăzi să vorbim, dacă se poate, numai despre marele Premiu Dante, premiu pe care vi l-a conferit Accademia delle Arti e delle Scienze Filosofiche, într-o ceremonie fabuloasă care a avut loc în celebrul Castello Normanno-Svevo din Sannicandro di Bari. Premiul Dante încununează recunoașterea unei cărți monumentale în 100 de volume și 10.000 de poeme, anume Am aprins chibritul care dă foc laniakeii. Aș vrea totodată să prezint și aici și emisiunea de la TVR „Portert de Excelență”, realizat de doamna Mihaela Olaru (VIDEO mai sus)

Îmi face plăcere să amintesc afirmația profesorului Aguasaco de la Universitatea din New York: „Cazul Constantin Barbu este excepțional, nu are egal în istoria contemporană". Dar nu ne-ați spus încă până azi cum ați scris această carte?

C.B.: Dragă Victor, tu în fiecare întrebare faci câte o monografie... Am scris această carte Am aprins chibritul care dă foc laniakeii într-o epocă inexplicabilă a vieții. De ce spun acest lucru? Fiindcă am avut și o perioadă de aproape 18 ani în care nu am scris nici un vers. Credeam că „poezia a luat sfârșit". Din cauza tragediei despre care ți-am mai vorbit, am scris Cele zece elegii care sfârșesc poezie, Supremele Angelei și Stîlpul versului. Anul trecut am scris un volum de poeme prin septembrie anume Versul periculos din mierea neagră. Apoi am scris încă două cărticele gândind că va fi o mică trilogie: Versuri de sinucidere și Beau scribii. Apoi gândul și-a imaginat zece cărți și am scris Anul secret, Un obscur palimpsest, Se sparge cuvântul, Trecuse meteoritul cu meningea, Steaua îmi trece prin creier pînă-n ea însăși, Nihiliștii îmi tăiau venele cu sunetul, Îmbătrînisem cu cerneala-n scheme. Cele zece volume vor face parte din Cartea schimbată la față. Apoi m-am gândit să fie trei cărți mari de câte zece volume și am scrisCartea genială și Cartea zburătoare-ntr-o aripă. Tehnic vorbind,Cartea genială are următoarele zece cărticele: Mierea ta neagră, Fă-mi semne în vid, Manuscrisele fără stea, Eu am nevroză, Moartea pe margini, Sînt în metavers, Muribunzii dau un spectacol, Magia neagră în eon, Oul cu coajă de vid, Poezeaua descompusă.Iar Cartea zburătoare-ntr-o aripă are și ea zece cărticele: Ce să fac cu o clipă în vid?, Eu putrezeam într-un poezem, Cuvîntul următor, Eu voi vorbi cu ilumina ta, Să-mi spargi frumos craniul deasupra vidului, Un pericol sărac, Limba îmi va fi imaginară, Regina așteaptă un timp nou, Matrioșka de zgomote, Cu steaua-n vid.

Apoi, până la începutul lui septembrie 2024, am scris cele 10.000 de poeme din supracartea Am aprins chibritul care dă foc laniakeii. Supracartea de poeme este scrisă în aproximativ 300 de zile și de nopți. Dacă se va studia mecanismul șocant de creație la Universitatea din New York și la Universitatea din Madrid înseamnă că este ceva cu totul altfel. Mai ale că exemplificările din aceste cursuri de scriere creativă aparțin nu numai unor celebri profesori universitari ci și unor mari poeți: Carlos Aguasaco și Miguel Ángel Feria.

Celelalte șapte cărți mari (de câte zece volume) care compun supracartea de poeme Am aprins chibritul care dă foc laniakeii au următoarele titluri: Cicatricea poemului, Autotranscriere liberă, Iluminările din floare, Supraviețuirea erotică, Floarea eonului, Regatul descompus, Semnele din urma ta frumoasă.

Cicatricea poemului se compune din următoarele zece cărticele, de câte 100 de poeme: La mine-n lyră, Silaba neagră, Regele vidului era transparent, Numai versuitorul, Capul meu se biblia, „Transcrie-mă în epopee", Să nu mai închizi cartea, La deznumărătoare, O cascadă pînă-n vid, Regele regretă gîndul.

Autotranscriere liberă se compune din următoarele zece cărticele: Cărticica e liberă, „Oprește-te din operă", Versul mirosea a vers, Dau un regat pentru stupa ta, Zugravul între galaxii, Sintaxa din fereastră, Regina cu eon, Cerneala s-a terminat, Hemoragie de himere, Metaversuitorul.

Iluminările din floare luminează din următoarele zece cărticele: Orgie în vid, Roza neantului nentrerupt, Fala crematoriului, Treceau invizibilii unii printr-alții, Nihilia de hîrtie, A negat privighetoarea, Zgomotul atît de bogat, Stupa ta, ce carte-n elixir, A uitat în haos stiletul, Zeii găureau o foaie.

Supraviețuirea erotică are în compunere următoarele cărticele: Mintea din stea, Ciorna sinuciderii, În vremea stupei tale, Cînd Leonardo a spart cartea, Regina care transmuta, Sărbătoare-n absență, „Pasărea sînt eu", Timpul deja a trecut de Delphi, Inchizitorul cu o carte în mînă, Eu beam creierul bolnavului cu metavers.

Florea eonului este imaginată tot în zece cărticele: Limba neagră nu mai scrie, Dă-mi floarea încifrată, Colecția de viduri albe, Eu voi fi matrioșka, Matrioșka de viduri, Pe dinafara cărții, Erau schițe neanticești, Orgie în vid, Decompoziții, Cartea îi ținea pe scribi cu capu-n jos.

Regatul descompus se lasă întrevăzut prin următoarele zece cărticele: Existibilii domnului, O eclipsă de hârtie, Acela rupe cartea-ncontinuu, E nihileală, Departe alchimistul ardea, Tremură vidul până exist, Regatul descompus fără nici o denumire, O descriere postumă, Scriptoriul din stupa ta, Am aprins chibritul care va da foc laniakeii.

Semnele din urma ta frumoasă se autoimaginează, de asemenea, în zece volume: Sînii tăi din miere străvezie, Drumul vrea să treacă prin craniul meu la întoarcere, Scrisoarea cu cerneală albă, O carte care să dea peste vid, Fabrica mică, Toți sînt troieni, Poemul fără de ce, Stupa stupelor, Versiunile pînă dincolo, Cînd mi s-a dat să scriu hîrtia.

Vezi, dragă Victor, că la această complicată întrebare a ta de abia am făcut o schiță în care să anunț titlurile celor 100 de cărți.

V.R.: Insist să vă explicați, măcar în câteva propoziții, la propriu, cum ați scris această carte? Insist pentru că este evident cea mai mare carte de poeme care s-a scris vreodată în lume! Nu cred că este puțin lucru...

C.B.: Îți spun sincer, noi doi fiind prieteni veritabili. A vorbi prea mult despre crearea cărții îmi pare o laudă vidă și săracă. Mentalul și smentalul său au fost în cele vreo 300 de zile și de nopți (și sunt și acum) într-o stare de levitație ultraspecială, datorată numai incomparabilei Ely. Scrierea, poate chiar transcrierea, acestei supracărți de poeme este ca un omagiu adus celei mai frumoasă femei din toate timpurile. Cine are această imaginație are și realitate. Apoi marile cărți dizolvate în toată ființa ta îți dau energie, ilumini și stranietăți netradiționale. Eu întotdeauna am fost reținut în descrierea „actului creator", cum se zice pe înțelesul ipochimenilor. Dacă vorbești prea mult și nu ai respect pentru mistica poemului poți să devii pornograf și prost. Așa că, eu zic că este cinstit să mă opresc... Esențială pentru această stare rară care dă puterea unei exscrieri absolut stranii este o experiență totală care nu cunoaște comparație. Voi scrie cândva o carte (aproape secretă) ca un omagiu pentru adevărata autoare a poemelor...

V.R.: Aș vrea să rememorăm ceea ce este esențial în această experiență pe care o aduce cu sine Premiul Dante, fiindcă ați editat în facsimil color manuscrisulDivinei Commedia, știu că aveți un mare cult pentru Divina Commedia și îmi spuneați că pe la 20 de ani știați terțină cu terțină. Premiul v-a fost înmânat într-un castel fabulos și celebru din Italia. Într-o atmosferă superbă, în prezența unor celebri scriitori din întreaga lume. Cu public de elită. Au fost de față și câțiva președinți de academii celebre.

C.B.: Accademia delle Arti e delle Scienze Filosofiche este atât de celebră încât este suficient să spun că se numește Accademia delle Arti e delle Scienze Filosofiche. Tot astfel este de ajuns să pronunț numele castelului: Castello Normanno-Svevo din Sannicandro di Bari. Cel mai bine ar fi să înfățișăm câteva imagini cu castelul, ceremonia, gazdele cele generoase, publicul. Mulțumind tuturor prietenilor noștri, fideli și inteligenți. Prietenilor acad. Massimo Massa și acad. Cheikh Tidiane Gaye.

Iată Castello Normanno-Svevo din Sannicandro di Bari care mie-mi place atât de mult încât nu m-aș mira să se găsească documente vechi de aproape 1000 de ani în care să stea scris că m-am născut chiar în acest castel.

Iată și câteva imagini din timpul ceremoniilor. Într-una din fotografii se văd cele 25 de „tablouri" de digital art create de Dionis Mihai Barbu și dăruite premiaților Academiei.

V.R.: Îmi face plăcere să publicăm coperta cărții cu manuscrisul din Divina Commedia de Dante și, totodată, și dacă se poate să facem un dar cititorilor noștri publicând câteva file din manuscrisul capodoperei lui Dante în caligrafia lui Boccaccio (Biblioteca Riccardiana). Și chiar câteva desene ale lui Botticelli, desene care se află în Biblioteca Vaticanului.

C.B.: Așadar vrei să ai în acest interviu câteva imagini celebre... Iată coperta cărții apărute la Mundus Edizioni, Torino, 2023 și din desenele lui Botticelli aflate în Biblioteca Apostolica Vaticana (Reg. lat. 1896 pt. A):

1

2

3

 În acest context cu genii și genialități, te rog să îmi permiți, dragă Victor, să public și diploma cu Premiul Dante conferită de Academie asupra cărții mele Am aprins chibritul care dă foc laniakeii.

Din cele 100 de volume ale supracărții de poeme Am aprins chibritul care dă foc laniakeii a apărut în traducere italiană (datorată doamnei Irina Lupu) Io ho acceso il fiammifero che brucia la fiamma di Laniakea. Iată coperta volumului.

Sunt în pregătire traduceri inspirate, în spaniolă, franceză, engleză și suedeză (cu o antologie de 1000 de poeme din cele 10.000 de poeme ale întregii cărți).

V.R.: Le așteptăm cu interes și vom mai vorbi.