ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


De 107 ani, de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, românii de pretutindeni se strâng la Alba Iulia pentru a sărbători cel mai important eveniment al patriei noastre, însuși înființarea ei.
 
Deși evenimentul propriu zis este impresionant, cu festivități de o însemnătate deosebită și personalități din toată lumea cu ochii ațintiți pe capitala noastră de suflet, această zi nu ar fi fost posibilă fără mâinile aproape sfinte ale oamenilor care au ajutat la înfăptuirea sa.
 
Printre aceste nume, provenite din toate colțurile țării și din toate stările sociale, se află și cel al lui Ioan Arion, „Stegarul Unirii”. Soarta acestuia, pecetluită prematur și tragic, chiar înainte să ajungă cu trenul în orașul Marii Unirii de 1 Decembrie 1918, a întristat mii de suflete care s-au aflat prezente pentru acel eveniment, dar a reamintit altor câteva mii ce înseamnă cu adevărat să mori în numele unui vis împlinit.
 
Veronica Luminița Cibu, directorul Centrului Național de Informare Turistică din Teiuș, a povestit pentru Ziarul Unirea care au fost originile eroului necunoscut de mulți și care au fost ultimele clipe din viața martirului Marii Uniri.

,,Ioan Arion, născut în 3 iunie 1894, în satul Agriș, comuna Iara, județul Cluj, tânăr înflăcărat, stegarul Unirii, a decedat în 30 noiembrie 1918, în gara CFR Teiuș, fiind împușcat de mai multe ori în zona pieptului. La 20 de ani, tânărul, cu o statură impresionantă, veteran din Primul Război Mondial, a fost ales port-drapel. Steagul, care urma să fie purtat spre Marea Unire, a fost cusut de fetele din sat și sfințit în biserica din Agriș. Înspre ziua Marii Uniri, în fața sătenilor, în carele legate de boi, au plecat spre Câmpia Turzii, de unde au luat trenul spre Alba Iulia. În gara CFR Teiuș, delegații au coborât din tren și au intrat într-o horă. La plecarea din gară, trenul, pus ușor în mișcare, a fost oprit de focurile de armă. În același tren, unde eroul care flutura la început steagul, s-a stins din viață pe drumul spre Alba Iulia. A fost declarat primul erou martir al Marii Uniri și îngropat în 2 Decembrie 1918 în Cimitirul Maieri din Alba Iulia.

Din anul 1994, pe peronul gării din Teiuș, a fost pusă prima placă omagială pentru comemorarea eroului martir. Din 2013, primăria orașului Teiuș comemorează anual moartea eroului martir prin depunerea de coroane pe peronul gării din oraș. În 2018, anul Centenarului, în cadrul simpozionului „Ioan Arion, patriot înflăcărat și martir al neamului românesc”, pe Aleea Personalităților din Teiuș, a fost dezvelit primul bust al eroului martir.
 
Istoricul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia, Tudor Roșu, a comentat la rândul său evenimentele care s-au petrecut în acea zi sumbră și grea pentru delegația română din acel traseu.

„Stegarul Ioan Arion, din localitatea Agriș, de lângă Turda, a venit împreună cu delegația din satul său spre Alba Iulia, în data de 30 noiembrie 1918. În timp ce trenul în care se afla s-a oprit în gara din Teiuș, iar delegații au coborât pe peron pentru a încinge o horă a Unirii, Ioan Arion a coborât pentru ultima dată pe peron. Imediat ce trenul s-a pus în mișcare, gestul acesta a românilor în gara din Teiuș a deranjat probabil soldații husari și soldații germani care se aflau în zonă și în momentul în care trenul s-a pus în mișcare spre Alba Iulia s-a pornit foc încrucișat de la etajul gării din Teiuș, unde se aflau după cele mai probabile indicii pe care le avem, niște soldați maghiari.

De asemenea, dintr-un tren de husari, care era staționat pe liniile inferioare din Teiuș și, tot așa, dintr-un tren blindat german care se afla acolo, trupele germane erau în retragere în momentul respectiv, s-a pornit foc încrucișat.

Unul dintre gloanțe l-a nimerit pe Ioan Arion în dreptul inimii, el murind pe loc. A devenit Martir al Unirii, ăsta este supranumele sub care a fost cunoscut ulterior și i s-a oficiat o înmormântare eroică, o înmormântare încărcată de simboluri, în data de 2 decembrie 1918, în prezența unei asistențe uriașe, în cimitirul Marieri din Alba Iulia.”
 
Alba Iulia 1 Decembrie 1918

Vezi galeria Alba Iulia 1 Decembrie 1918