„ÎNVIEREA DOMNULUI - REALITATEA ULTIMĂ A EXISTENȚEI NOASTRE” se intitulează Pastorală la Învierea Domnului a Preasfințitului Ambrozie, Episcopul Giurgiului, care a sărbătorit noapte de Înviere alături de sute de credincioși la Sfânta Mănăstire Comana.

Credincioșii prezenți au avut posibilitatea să se închine la părticele din moaștele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina, păstrate în biserica mănăstirii, la Icoana Sf. Ierarh Nicolae cu ferecătură argintată, precum și la sfânta icoană "Călăuzitoarea" sau "Odighitria", adusă din Mănăstirea Vatopedu a muntelui Sfânt Athos, icoană ce a fost oferită obștei mănăstirii de către Preasfințitul Părinte Ambrozie.

Ierarhul l-a felicitat pe părintele Arhim. Mihail Muscariu, exarhul mănăstirilor din eparhia Giurgiului și stareț al Mănăstirii Comana, pentru activitatea pastoral-misionară desfășurată. La rândul său, părintele stareț Arhim. Mihai Muscariu a mulțumit pentru dragostea cu care Chiriarhul înconjoară Sfânta și Voievodala Mănăstire Comana din județul Giurgiu.

La finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul a transmis credincioșilor să prăznuiască aceste zile ale Sfintelor Paști cu pace și alese bucurii, potrivit datinii străbune, oferindu-le, în semn de prețuire, icoane cu scena Învierii Domnului și Pastorala Preasfinției Sale la Sfintele Paști  „ÎNVIEREA DOMNULUI – REALITATEA ULTIMĂ A EXISTENȚEI NOASTRE” - (PDF AICI) - din care redăm câteva extrase:

„Iubiți credincioși,

Iarăși și iarăși vom vorbi despre Taina Învierii, iar insistența noastră este cu totul potrivită pentru vremurile acestea în care adevărul și dreptatea sunt puse la îndoială.

Mulți, lipsiți de adevărata înțelepciune, lăsându‑se ispitiți de o cunoaștere părelnică, au socotit de cuviință să privească dumnezeirea și lucrarea cea minunată a Învierii prin ochii rațiunii neluminate de Duhul Sfânt.

Și‑au ridicat cu mândrie glasurile, uitând că Taina se sădește în inimă și că smerenia este adevăratul tălmaci al acesteia. Să ia aminte cei ce cugetă astfel că smerenia nu este totuna cu întunecarea minții, ci luminarea ei duhovnicească, semn al înțelepciunii statornice și putere de neclintit în mărturisirea Adevărului. (...)

Preaiubiți frați în Hristos Domnul,

Sunt tulburi vremurile pe care le trăim. Războiul dintre frați se duce la granițele țării, greutățile și neînțelegerile de tot felul se adâncesc, adevărul și buna cuviință au fost înlocuite cu impostura.

Normalitatea este forțată, într‑un fel sau altul, să se supună anormalității, curajul este obligat să lase locul compromisului laș, valorile sunt puse la zid și socotite ca fiind învechite și cu totul nepotrivite pentru omul nou. Se vorbește cu ușurință despre o epocă  „post‑adevăr”, ca și cum adevărul ar fi un simplu cuvânt, supus bunului plac al societății.

În asemenea împrejurări, Învierea doare, deranjează pe toți cei ce‑și strigă necredincioșia și încearcă să o impună ca singura cale de urmat.

Lor le spunem că nu credința înrobește, ci îngustimea minții așezată pe postamentul virtuții. Este firesc să avem îndoieli și întrebări, însă este greșit și distructiv să nu recunoaștem firescul lucrurilor.

Biserica se străduiește să răspundă tuturor acestor provocări, urmând calea de veacuri a Sfinților Părinți. Este adevărat că marile figuri duhovnicești sunt regăsite, de regulă, în filele Patericului, ale Vieților Sfinților sau în Filocalie, însă nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că tradiția Bisericii este dinamică, astfel că putem vorbi despre modele contemporane, ce actualizează și îmbogățesc mesajul filocalic.

Așadar, în fața urii și a dezbinării, ea va răspunde mereu cu înțelepciune, nedreptatea o va preîntâmpina cu dreptate și cu bună rânduială, reamintind tuturor că nu este o simplă societate, supusă dezbinării și stricăciunii, ci trup tainic al lui Hristos.

Harul Învierii vindecă rana păcatului și a stricăciunii, însă urmele rămân. Cu fiecare generație, chipul lumii acesteia se schimbă, apar noi și noi răni, ceea ce cunoșteam cândva, astăzi ni se pare necunoscut și ceea ce prețuiam cândva, astăzi ni se înfățișează ca lipsit de valoare.

În fața crizei morale și spirituale, ne revine misiunea de a ne împotrivi lucrării dezastruoase de negare a valorilor identității noastre ortodoxe și naționale, vestindu‑L pe Hristos Cel viu, dătător de viață veșnică.”

Integral AICI.