În prima duminică din noul an bisericesc, la înainteprăznuirea Nașterii Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Comana, alături de Părintele Stareț Arhimandritul Mihail Muscariu, împreună cu un sobor de preoți. În cuvântul de învățătură rostit la final, ierarhul BOR nu a ezitat să abordeze problemele grave ale zilei, cum sunt „lumea fluidă” care ni se impune, cu interzicerea simbolurilor religioase, inclusiv în școli, deși școala s-a clădit în pridvorul bisericii, cât și greva profesorilor, la care s-a ajuns din motive de proastă guvernare. Redăm câteva extrase:

„Ați văzut că astăzi simbolurile religioase, încet-încet, prin politicile globale, sunt scoase din spațiul public. Crucea pentru care a pledat poetul Ioan Alexandru în Parlamentul României a fost pusă acolo și, din fericire, cred că a rămas până astăzi. Dar din școli, încet-încet, obiectele și simbolurile religioase sunt îndepărtate.

Sub pretextul grevei profesorilor de astăzi, care este o atitudine provocată de deciziile proaste ale Ministerului Educației și ale Guvernului României, nu se mai face deschiderea școlară pentru copii.

Cum să anulezi o festivitate de deschidere școlară la care copiii, atât bobocii, cât și cei mai mari, se bucură, vin împreună cu părinții lor? Să spui că e grevă… dar oamenii aceia sunt în grevă pentru binecuvântate pricini, pentru drepturi care le sunt cu adevărat încălcate.

Ați văzut cum arată bursele copiilor astăzi? Ce poate să facă un copil, un copil premiant, cu 300 de lei? Ce poate să facă? Știm cu toții cum este viața, știm prețurile… Ce poate să facă un copil? Nici haine nu poate să-și cumpere, nici rechizite.

Și acum s-a dat decizia să nu se mai facă festivitatea... Dar mie mi se pare că astfel le este confiscat copiilor un moment unic, pe care îl ratează și care, fără să-și dea seama acum, va fi o traumă mai târziu. Pentru că deschiderea școlii însemna un moment de bucurie, o emoție de început.

Oricât de reticent în ale credinței ar fi fost un director sau o directoare, tot chema preotul să vină să facă o rugăciune, ca Dumnezeu să aducă înțelepciune peste copii, peste mintea lor. Vedeți că toate lucrurile acestea, încet-încet, nu se mai fac spre zidirea noastră, ci într-o societate globală, cum este și a noastră, încorporată într-o lume globalizată, toate atacă persoana și, mai ales, pe cei vulnerabili.”, a spus PS Ambrozie.

„Ați văzut că și cea mai săracă parohie are câteva icoane prețioase, are un clopot – și acela, de multe ori, abia dacă se mai poate bate, pentru că nu au bani să facă o clopotniță. Satele sunt îmbătrânite, părăsite, iar clopotele se fură și se topesc pentru a fi vândute.

Ce vremuri am ajuns să trăim noi!

Dar e bine să știți, să aveți această conștiință, că bisericile noastre – și în mod deosebit mănăstirile, cum este Mănăstirea Comana – păstrează nu doar un tezaur de obiecte de artă religioasă și sacră. Din cauza vremurilor grele - Comana a fost, între altele, și comandament german, și prefectură, și școală pentru copiii din sat - multe lucruri au dispărut. Iar bietul stareț, împreună cu călugării lui, se duce să cumpere, să cerșească, să facă o slujbă pe undeva, doar-doar mai primește un pomelnic, pentru că pictura s-a oprit. Uitați, au început să picteze aici și nimeni nu-i ajută. Doar credincioșii noștri, care vin. (...)

Încercăm să trăim într-o societate și într-o lume atât de fluidă - înțelegeți ce vreau să zic -, unde nimic nu mai este sigur. Alianțele nu mai sunt sigure, se schimbă după interes. Negocierile care promiteau reușite s-au întors împotriva negociatorilor. Societăți și popoare întregi sunt abandonate de hegemonia globală și de liderii lumii.

În acest context, ce siguranță mai avem? Școala copiilor tăi nu e sigură. Pilonul doi de pensii nu mai e sigur. Călugărilor li s-a luat sprijinul la asistență medicală dacă nu au fost angajați.

Toate acestea arată că tot ce ați agonisit dumneavoastră pentru copii, cu sacrificiu, nu mai este în siguranță. În ce bani să pui încrederea? Unde să-i îngropi? (...)

Se închid și căminele de bătrâni ca să facă economie la buget! S-au închis chiar și căminele de la Milonești! Și atunci, părinții neputincioși cer mila mănăstirilor, ca să fie luați bătrânii sub ocrotirea preoților și călugărilor.

Ce siguranță mai ai? Singurul lucru sigur pe lumea aceasta știți care este? Credința. Credința în Dumnezeu și în Maica Domnului. Cu această credință au supraviețuit generații și generații.

Crucea este cel mai mare teolog și ne învață, ce înseamnă suferința.

Cât de mult a iubit un Om, Care era și Dumnezeu, ca tu să te mântuiești! Și trebuie să înțelegi taina creștinătății. Cu adevărat mare este taina creștinătății: Dumnezeu S-a arătat în lume, spune Sfântul Apostol Pavel, S-a propovăduit între neamuri și S-a înălțat întru slavă.

Încercați să descoperiți taina Crucii și, indiferent că toate lucrurile sunt efemere, că n-au nicio finalitate și niciun sens la un moment dat, chiar dacă avem și dezamăgiri, și apatii, o să înțelegem jertfa. Și în jertfa lui Hristos te vei regăsi și tu, pentru copiii tăi, și te vei ruga ca atunci când copiii nu vor mai avea nimic – nu mă refer la cele materiale, căci vor avea bunăstare și vor găsi joburi, cum se numesc astăzi –, să nu le piară însă credința, să nu le piară apetitul pentru cele sfinte, pentru Biserică.

O altă Românie, cea din afară, dincolo de granițe, în Europa și dincolo de oceane, a înțeles că singurul lucru care îi unește este Biserica. Și românii vin de la mii de kilometri distanță ca să se vadă la biserică, ca să mai audă copiii lor vorbind românește. Totuși, cei care au emigrat – români, greci și alți ortodocși crescuți într-o tradiție sănătoasă – reușesc să încreștineze și în țările nordice, de pildă. Preasfințitul Părinte Macarie, acolo, convertește la Ortodoxie o mulțime de tineri care, ajunși la maturitate, au citit despre ce înseamnă Ortodoxia, despre înțelepciunea Sfinților Părinți și, după căutări prin neoprotestantism sau alte religii, și-au dat seama că singura credință adevărată este cea ortodoxă.

Iar noi, aici, mai avem Ortodoxia și credința noastră la un pas distanță – de biserică, de mănăstire, de casă – și totuși nu venim. Și ne întrebăm de ce se întâmplă în lume atâta răutate...”, a mai spus Prea Sfințitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului.

Filmarea integrală, aici: