Acum un an era impusă asupra noastră criza medicală, o criză din care încă nu am ieșit. O eventuală reamintire a celor prin care am trecut în ultimul an ar putea fi semnificativă pentru fiecare dintre noi, poate că ar fi cazul să recapitulăm ce ni s-a întâmplat în ultimul an. 

La fel de importante precum cele ce s-au întâmplat sunt și chestiunile care nu s-au întâmplat datorită izbucnirii crizei legate de virusul chinezesc. Acum un an începuserăm să discutăm – în sfârșit – despre importul de imigranți asiatici în România, dezbaterea fiind pricinuită de cazul Ditrău începuserăm să vorbim despre rolul banilor veniți de la UE în destructurarea comunităților noastre. În cazul în care nu ne mai amintim despre ce este vorba chestiunea este simplă: în Ditrău – Ditró – o comună din Harghita un patron al unei brutării construite cu bani primiți de la UE s-a gândit să importe trei muncitori din Sri Lanka. Comunitatea locală – în exclusivitate sau în mare parte formată din secui (este vorba de 5480 de oameni, 98,87% dintre aceștia fiind secui) a reacționat manifestând și trimițând petiții către primărie în vederea renunțării la angajații veniți din Sri Lanka. 

Oamenii din Ditrău au înțeles că cei trei tineri muncitori din Sri Lanka sunt veniți nu pentru a face procesoare sau vreo altă muncă calificată ci pentru a le face pâine, au înțeles că cei trei vor fi începutul sfârșitului pentru comunitatea în care trăiesc. Și-au dat seama că imigranții care vin să frământe pâine în Ditrău nu vor face niciodată competiție – din cauza ecartului de limbă, de educație etc – propagandiștilor abonați la fonduri UE, arhitecților, avocaților, farmaciștilor, inginerilor sau medicilor, toți cei dinainte având meserii protejate de licențe ocupaționale sau de anii de studiu. Nu, cei veniți din Sri Lanka sunt acolo pentru a le scădea salariile celor mai săraci dintre noi, sunt acolo pentru a face imposibil ca o familie normală să trăiască din muncă cinstită, inclusiv din frământatul pâinii, imigranții veniți tocmai din Sri Lanka sunt aici tocmai pentru ca noi cei cu meserii protejate să ne putem permite servitori mai ieftini ai căror copii să nu poată spera vreodată să facă competiție pe piața muncii copiilor noștri. Oamenii din Ditrău s-au uitat la televizor sau au fost în Apus și au văzut modul în care s-au transformat - practic peste noapte – orașele curate și ordonate de altă dată. Au văzut modul în care s-au transformat școlile publice acolo unde au ajuns copiii imigranților căci de ce fel de performanță școlară poate fi vorba atunci când copii care nu au repere lingvistice și de civilizație comune ajung să împartă aceeași clasă?  Oamenii din Ditrău au văzut că în Occident, mai precis în zonele afectate de imigrație, femeile nu pot umbla singure noaptea fără a risca să fie violate sau capturate ca sclave sexuale. Au înțeles mai presus de toate că cei trei oameni veniți din Sri Lanka sunt acolo pentru a pune presiune pe salariile localnicilor, nu trebuie să avem un doctorat în economie pentru a înțelege că dacă oferta de forță de muncă crește, prețul acesteia – ceteris paribus – va scădea. Au înțeles că așa zisele fonduri UE sunt menite să destructureze afacerile locale căci având costuri subvenționate astfel de afaceri pot pune pe piață bunuri și servicii ieftinite artificial. În timp ce afacerile care chiar trăiesc oferind bunuri și servicii consumatorilor trebuie să subvenționeze prin taxe și inflație banii pe care-i primesc competitorii corecți politic, aceștia din urmă pot impune agenda multiculturală a UE oferind bunuri și servicii mai ieftine la pachet cu corectitudine politică. Practic consumatorul este pus în situația de a alege să plătească un preț mai mare într-o afacere tradițională – căci taxele și impozitele menite subvenției antreprenorilor politici ca și inflația scumpesc produsele firmelor tradiționale sau un preț mai mic la pachet cu ideologie într-o firmă a unui antreprenor politic beneficiar de fonduri UE. Banii proaspăt tipăriți îi fac pe așa zișii oameni de afaceri beneficiari ai fondurilor europene – anume pe antreprenorii politici - independenți de dorințele consumatorilor, beneficiarii banilor veniți de la UE depind mai mult de bunăvoința birocraților de la Bruxelles decât de bunăvoința potențialilor clienți, astfel de afaceri  sunt doar instrumente politice fără nici un fel de raționalitate economică. 

Din păcate nu există dezbatere în chestiunea imigrării ceea ce este cu totul nedemocratic, este cu totul nefiresc într-o democrație. Interesul oamenilor bogați și al celor săraci în chestiunea imigranților este cu totul diferit. Imigrația aduce pe piața muncii oameni slab calificați care fac competiție celor mai săraci dintre noi. Imigranții nu-mi vor face mie niciodată competiție, meseria mea este protejată de ani de facultate, de licență ocupațională etc. La fel este pentru arhitecți, medici, avocați, ingineri etc etc. Dar imigranții fac competiție unui muncitor necalificat scăzându-i salariul sub nivelul de subzistență. Imigranții fac competiție pe piața muncii scăzându-le salariul bonelor, grădinarilor, muncitorilor în construcții necalificați etc etc. În timp ce copiii mei merg la școli private copiii oamenilor săraci sunt țintuiți în școala publică a cărei nivel se prăbușește ori de câte ori un copil fără repere lingvistice și culturale comune cu ale majorității este integrat pe considerente exclusiv politice. 

Unii dintre noi suntem de partea bună a baricadei, ne vom putea angaja oameni necalificați mai ieftin dacă se dă drumul la imigrare. Un medic își va angaja mai ieftin o bonă, un patron își va putea angaja mai ieftin muncitorii. Cei deveniți peste noapte mai ieftini pe piața muncii sunt oamenii săraci, sunt tocmai cei cărora nu li se aude vocea atunci când vorbim despre imigranți. Cred că este corect și democratic să înțeleagă ce li se va întâmpla.   

Cazul Ditrău conține in nuce toate elementele importante  pentru un conservator, știu că reluarea acestei dezbateri nu mai este posibilă la un an după ce a fost întreruptă de nebunia virusului chinezesc. Totuși, sunt nenumărate ocazii de a reînnoda temele importante pentru noi toți, pentru a le readuce în actualitate. Agenda stângii bruxelleze nu este agenda imensei majorități a oamenilor, cred că este mai important să discutăm despre taxe decât despre homosexualitate sau schimbări de sex, este mai important să discutăm despre gustul lemnos al roșiilor subvenționate decât despre schimbări climatice, pentru fiecare dintre noi este mai important să discutăm despre accizele plătite la energie decât despre democrație în Belarus sau Myanmar, este important să discutăm despre cum putem face mai bine cu mâinile noastre pâinea copiilor noștri căci altminteri vom ajunge să discutăm despre meniuri halal în școlile publice. Dar desigur, nu trebuie să ne facem prea multe griji, copiii noștri, copiii oamenilor bogați nu vor avea de-a face cu meniurile halal, nu se va pune această problemă acolo unde vor învăța copiii noștri. Până la urmă este o chestiune firească în secolul XXI, plebeii și copiii lor vor trebui să se obișnuiască cu diversitatea.