Demonizarea tot mai frecventă a Bisericii, prin atacurile la adresa instituției și a slujitorilor ei, scandalul de la Muzeul Național al  Țăranului Român și ofensiva activiștilor LGBT au fost câteva dintre temele abordate în cadrul emisiunii „Biserica Azi”, difuzată sâmbătă seara de Trinitas TV și ai cărei invitați au fost părintele profesor Constantin Necula și purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu.

 

„Ce câștigă o Românie din bălăcărirea permanentă, cu false informații de cele mai multe ori, a lucrului pe care îl face Biserica? Dar mi-am dat seama că, oricât de răi și de păcătoși am fi, tot Hristos e Biserica”, spune una dintre cele mai ascultate voci ale Bisericii Ortodoxe Române, părintele profesor Constantin Necula, comentând avalanșa de acuzații pornită, mai ales după momentul Colectiv asupra Bisericii și a a slujitorilor ei. Referindu-se la scandalul recent de la MNȚR, părintele profesor Constantin Necula a apreciat că, în mod clar, difuzarea unui film cu tematică gay în una dintre sălile muzeului a avut un scop clar: enervarea și scoaterea din inerția bunului simț a președintelui Coaliției pentru Familie.

 

Publicăm pasaje din interviul difuzat de Trinitas TV:

 

„L-am auzit astăzi pe unul dintre marii lideri ai umanismului secular spunând că Biserica trebuie să fie mai virulentă împotriva hoților. Dar când a fost Biserica protectoarea hoților? A hoției în niciun caz. Poate pe hoți i-am mai iertat, că e slujba noastră să iertăm. Oamenii ăștia nu au înțeles absolut nimic. Să acuzi Biserica că e promotor al corupției... Oare la ce Biserică se uită oamenii ăștia? Sunt de acord la maximum cu transparentizarea finanțelor Bisericii. Dar, în aceeași măsură, și a ONG-urilor. Vreau și eu să văd unde se cheltuie trei sferturi din fiecare proiect social care intră în salariile unora.

Recapitulam zilele acestea împreună cu editorul unei cărți cum vedeau românii peste 100 de ani România. N-au greșit un centimetru. Știau clar că vom fi înhățați, știau foarte sincer că ne vom trăda, unii aveau conștiința foarte clară a pericolului care venea dinspre Răsărit și a prăpastiei care se sapă spre Apus.Oamenii ăștia erau extrem de realiști. Ceea ce ni se întâmplă nouă astăzi este să rupi mecanismul de gândire socială, tot timpul în favoarea ta. Ce câștigă o Românie din bălăcărirea permanentă, cu false informații de cele mai multe ori, a lucrului pe care îl face Biserica? Dar mi-am dat seama că, or cât de răi și de păcătoși am fi, tot Hristos e Biserica.

Avem o Românie euharistică. Duminică de duminică sunt sute, mii de oameni la potir. Avem un popor care se împărtășește cu trupul și sângele lui Iisus Hristos.

Scandalul MNȚR și asaltul ideologic asupra normalității

„Mi-a atras atenția discursului unui regizor român, multi-premiat, care, întâmplător era și distribuitorul filmului în România și care ne aducea ca argument multele premii pe care le-a luat filmul respectiv. Biserica ia premiu în fiecare duminică și în fiecare zi. Dacă vrea cineva să vadă premianții României, poate să-i vadă: amărâții de profesori de la catedră, medicii care numai ei știu cum mai pot opera, polițiștii pe care îi înjură. Mi-am dat seama că atacul e la premiu, e la persoană, nu e la România. Vizibil acolo s-a ales muzeul, și s-a repetat difuzarea altui film, din punctul meu de vedere chiar mai slab decât primul, atât de vădit, în încercarea de a enerva și de a scoate din inerția bunului simț, a unei persoane de-acolo, care nu întâmplător e și președintele Coaliției pentru Familie.

 

Nu e decât o manipulare ordinară a unui conflict născut din nimic. Mi-a plăcut foarte mult în perioada aceea un articol scris de un tânăr care spunea „culmea ironiei, activiștii sunt deranjați de activismul unor oameni la un film despre activism”. Dubla unitate de măsură nu e de ieri, de azi. România este marcată de această dublă unitate de măsură.

În ce se lovește acum este Icoana deplinei pudori de care avem nevoie ca oameni în social.

„Știu foarte bine Sibiul, suntem și noi acum amenințați cu întrunirea întregii asociații, că vor face o evaluare a stării de fapt. S-a creat o „cultură olandeză” asupra înființării a câte-unui club de gay în fiecare oraș. Adică avem normă.  Morala la normă distruge norma morală, or asta este boala lor. Mi-a spus cineva că sunt „homofob”. Asta cu homofobia mă distrează, pentru că mă duce cu gândul la laborator. Numai în laborator poți să naști vietăți care să aibă fobii. Cred că avem o problemă majoră de laborator moral.

O chestiune asupra căreia cred că ar fi trebuit să reacționeze CNCD. Cum poți să spui că familia tradițională, mama, tata și copilul, sunt o porcărie, în timp ce modelul este cu totul altul. Sau cum poți să rănești într-atât de mult femeia care naște? Sau tatăl care-și crește singur copiii? Am auzit atâtea libațiuni la zeul prostiei, cum n-a  avut niciodată poporul român raportat la familie. De Crăciun, dintr-odată, toți au constat că familia este miezul, că Hristos e miezul, că lumea vine să fie mântuită de un bebeluș. Nu de un zmeu, nu de un lider politic.”