Zilele aceastea, când propaganda agresivă pro-vaccinare invadează la ordin până și televiziuni unde te aștepți ca frica de Dumnezeu să lase tresele de pe umeri la poartă, socotim necesar să redăm cuvântul unui preot neoarecare și necăzut chiar din vârf de munte: Părintele Dan Bădulescu. E vorba de predica rostită de cunoscutul Părinte la Odovania praznicului Botezului Domnului (video mai jos și aici), pe 14 ianuarie, transcrisă de Cuvântul Ortodox. Un preot cu o minte lucidă care nu pare nici apocaliptic, nici fals apocaliptic, credem noi. Ci mai curând înzestrat cu ceea ce alții nu au (pentru că unde nu-i minte nici Dumnezeu nu cere): har divin. Cu harul său, Părintele Dan Bădulescu explică pe înțelesul tuturor ce se întâmplă în acest moment pe pământul și în instituțiile României și nu numai. Îl așteptăm, desigur, să-l vedem și la Trinitas TV! Ascultați-l mai sus și citiți-l cu luare aminte.

„Iubiți credincioși,

Marile praznice împărătești din timpul anului sunt, desigur, legate de ziua prăznuirii, dar noi avem o așa-numită înainte-prăznuire, după-prăznuire și, la sfârșit, odovania lor. Odovania este un cuvânt bisericesc de origine slavonă care înseamnă încheiere. A făcut cineva o analogie care mi se pare destul de potrivită, legând de momentele soarelui, de răsărit și de apus. Înainte să răsară soarele propriu-zis există zorii zilei, această perioadă in care nu este nici noapte și nici zi, se anunță răsărirea soarelui, apoi el răsare, este lumină și, spre sfârșit, spre înserat, avem amurgul. Deci, dacă facem această analogie, ziua este praznicul, zorii sunt înainte-prăznuirea, iar amurgul, după ce a apus soarele există o perioadă de timp în care încă mai este puțină lumină și, la sfârșit, avem odovania, care se sărbătorește, în cazul de față, în a opta zi de la Bobotează, deci pe 14 ianuarie avem odovania praznicului și Sfinții Mucenici din Rait.

La Sfânta Evanghelie s-a citit un cuvânt al Domnului: Fericirile. Aceste Fericiri noi le cântăm într-o anumită ordine, iar la Evanghelia de la Luca a avut un enunț ușor diferit, dar esența este aceeași, bineînțeles, și e bine să ne amintim și de unele dintre ele. Sigur, noi știm Fericirile, știm Crezul, dar nu numai că le știm și le recităm, ci trebuie să le și trăim. Și anume: „Fericiți veți fi când vă vor ocărî pe voi și vor zice tot cuvântul rău, mințind pentru Mine…”. „…când vă vor prigoni…” Acum plângeți, dar vă veți veseli. Cât de actuale devin aceste cuvinte vedem de la o zi la alta.

Iată, noi ne aflăm acum în anul 2021, după un an ce s-a încheiat, un an care a însemnat o bulversare completă nu numai în România, ci aproape pe tot globul. Ea s-a numit pandemie, știți cu toții numele pe care i l-au pus, SARS-Cov, Covid-19, i s-au dat tot felul de denumiri de acestea care, de fapt, desemnau o viroză cu efectele pe care le are. În urma acestei viroze provocate de acel virus s-au luat niște măsuri venite de la centru, de la OMS, un for care se pretinde a fi medical, dar este, de fapt, politic, și nu este nicidecum o organizație mondială, ci a devenit oficina particulară a lui Bill Gates, deoarece el este finanțatorul ei și de acolo se transmit fel de fel de ordine către guvernele care aplică, prin Ministerul Sănătății, prin diverse alte organizații ale căror nume diferă de la țară la țară, comandamente, care dau ordonanțe: de urgență, de alertă, lockdown, carantine.

Știți că ni se spunea înainte, întâi de către masonii iluminiști, apoi de către comuniști, că în Biserică s-a aplica „Crede și nu cerceta!”. Adică noi am porunci – asta e o poruncă, nu? nu e o recomandare – poruncim credincioșilor să ne creadă pe cuvânt, să creadă dogmele, să nu cerceteze, ci să o ia așa cum s-a spus. Or, iată că ei aplică acest cuvânt pe care l-au pus pe seama Bisericii, cerându-ne nouă să credem pe cuvânt, pe cuvântul specialiștilor și al autorităților informațiile care ni se dau, iar dacă, totuși, e cazul să le cercetăm – că, până la urmă, oameni suntem și acum nu există analfabeți decât foarte puțini, imensa majoritate știe carte, are 8 clase, dar nu numai că are 8 clase, dar majoritatea și de la țară și poate chiar din creierii munților au internet și, având internet, pe acest canal, prin orice sursă, Google, Facebook, WhatsApp, sunt multe, atât de multe lucruri la care milioane de oameni au acces dând un click și se pot interesa, practic, de orice: și de teologie și de medicină și de orice vreți dvs., absolut orice există acum pe net – e, în cazul acesta în care numai merge doar cu Crede și nu cerceta, ei zic: Bine, cercetează, dar cercetează ce spunem noi. Îti spunem ce să crezi și ce să cercetezi!

În cazul concret, s-a dat Bisericii o broșurică și s-a zis: „Uite, această broșură este elaborată de guvernul nostru, de Ministerul Sănătății, și în ea sunt conținute informațiile necesare și suficiente despre vaccin.” Nu-i așa? Nu știu cât de la curent sunteți dvs., însă această broșură este dată doar preoților, nu se împarte în biserici, nu e chiar așa de împărțit la pangare, deși ea există deja pe net, circulă pe WhatsApp, nu e un document secret. Și s-a împărțit aceasta cu gândul ca broșura să se constituie într-o propagandă de convingere a credincioșilor, a preoților și extins, a populației de a se vaccina cu acest celebru vaccin anti-covid. Dar este doar acest izvor de informație. „Altceva să nu cercetați! Asta e singura autorizată!”

Ni se mai spunea nouă că suntem dogmatici. Și când spuneau ei „dogmatici” avea sens peiorativ, este negativ să fii dogmatic, adică ai ochelari de cal și dogmele nu sunt negociabile, nu se adaugă, nu se scad, ci sunt bătute în cuie și ceilalți trebuie să le creadă, iar cine nu crede dogmele se numește eretic în limbajul nostru bisericesc. Ei nu mai folosesc cuvintele legate de dogmă, Ortodoxie, erezie, ci folosesc noțiunea de corectitudine politică – aia e echivalentul Ortodoxiei și cine se abate de la această corectitudine politică este declarat negaționist. Vorbind de cruce, în care verticala este diacronică și orizontala sincronă, din punct de vedere diacronic, noi, care am pune la îndoială acele „dogme”, adică corectitudinea politică, suntem plasați în Evul Mediu, adică într-un trecut, 1000 de ani de întuneric, în care între anii 500 și 1500 masonii iluminiști au considerat că acela este un mileniu al întunericului după care vin luminile rațiunii și pozitivismului, iar din punct de vedere spațial suntem plasați în Rusia, în răsăritul cel înapoiat, fanatic religios ș.a.m.d., dacă pui la îndoială corectitudinea politică. Și se spune și se aplică învățătura marxistă, ea este aplicată de neomarxiști.

Cine sunt neomarxiștii? Bunicii lor sunt cei care au instaurat în țara noastră și în tot răsăritul Europei socialismul sau comunismul, cum ați vrea să-l numim, introducând o lume nouă, bulversând lumea veche, și o nouă ordine, nu mondială, ci a Răsăritului. A durat patru ani acea tranziție. Acum, aceia au avut copiii lor. Copiilor lor, fiind școliți prin străinătăți, având contact cu Occidentul, a început să le cam pută înapoierea aceasta și să-și dorească un model, o țară ca afară. „Afară” însemnând Occident și America, unde era și acolo o mișcare puternică de stânga, neomarxistă, mai ales în universități. Au venit înapoi și acești părinți ai celor de azi au răsturnat acest regim socialist pe care tot ei l-au pus pe picioare în 1990 – altă răsturnare, altă resetare. Ei, acum, nepoții vin și instalează o nouă ordine mondială, de data asta – nu numai în România, nu numai în Răsărit, ci această nouă ordine mondială este dorită peste tot de acești neomarxiști, care sunt nepoții celor de atunci și care aplică, evident, învățătura „Nu știi, te învățăm…” – iată, te învățăm, îți dăm broșura și informații despre acest vaccin – „…Nu poți, te ajutăm…” – mai facem niște centre de vaccinare, ne ocupăm.

Ei, în stadiul acesta noi observăm, după un an de zile, cum se plasează față de noi autoritățile. Aceste autorități, începând de la centrele lor mondiale văzute și nevăzute și până la centrele noastre locale, ne sunt dușmani de-a dreptul! Cum? Asupra noastră aplică mijloace politice, mijloace militare, mijloace de propagandă și mijloace tehnologice. Au tot felul de arme tehnologice. Virusul acesta este vădit o armă este dovedit, declarat, mărturisit că s-a făcut în laboratoare. Fiind făcut în laboratoare, ce poate să fie mai mult decât o armă? Acum nu este 100% dacă el a fost scăpat dintr-o neglijență sau declanșat intenționat. Aici nu este lămurit, dar că este de acolo și nu din natură, de la vreun liliac, este foarte clar. Fiind o armă, înseamnă că vorbim de război. Este investită o mare tehnologie ca să creezi un virus, chiar dacă nu-l creezi din nimic, ci te bazezi pe niște lucruri naturale, evident; nu există creație din nimic la om. Iarăși, vaccinul și el poate deveni o armă, la rândul lui. Combaterea unei arme se face cu o altă armă.

Și acum, dacă noi suntem angrenați într-un război, noi, creștinii, ce arme avem în acest război? Trupește, lumește, noi războiul l-am pierdut. L-am pierdut definitiv. Nu-l vom mai câștiga niciodată pe lumea asta. Suntem învinși. Numai că acum se dă război pentru cucerirea sufletului, nu a trupului – trup neînsemnând corp, atenție! Prin trup noi înțelegem mai mult decât simplul corp. Deci în planul sufletesc se dă acest război și, bineînțeles, și trupește. Adică nu e vorba numai de a fi îmbolnăviți sau omorâți, ci se urmărește, dacă nu să fim exterminați, să fim nimiciți sufletește.

Ce arme avem noi? Armele Duhului: credința noastră – cu ea trebuie să începi, să fii un om credincios, – să ai discernământ, să ai curaj, să ai nădejde! Nădejdea în cine să ne-o punem? Nu în rezolvarea situației pământești. Ni se spune, ca speranță – am mai vorbit de diferența dintre speranță și nădejde – speranța e că, dacă se vor vaccina 70% din populație, se va termina cu această pandemie și se va reveni la normal, acceptându-se că noi acum nu suntem într-o perioadă normală, deja de un an suntem anormali. Și se vântură iluzia asta că hai, să dăm buluc la vaccin și ne vom reveni. Nu ne vom reveni! Nu se vor vaccina nici 70% și, chiar dacă ar fi așa, nicidecum nu se va termina cu această pacoste pe capul nostru. Pentru că, uitați, înainte spunea: „Vine valul întâi, valul doi, valul trei, nu știu cât val…!”; acuma zice: „Vine altă tulpină!”. Ai scăpat de Sars-Cov19 vine -20…, -21…, -22…, -25…; deci asta nu se termină, pentru că, fiind o chestie în mâinile unora, e o armă pe care ei o dau când vor ei; în momentul ăsta nu este nicio șansă să se revină la vechea normalitate, ci toate armele și toate eforturile sunt îndreptate spre noua normalitate și marea resetare, deci acolo mergem.

În ce măsură propaganda asta trebuie să o facem noi, Biserica? S-a spus: este rolul nostru a convinge lumea despre vaccin? Asta este rostul nostru? Evident, nu este, dar, tot atât de evident este, iubiți credincioși, și ca nu putem face abstracție ca și cum noi am fi îngeri si Biserica se ocupă doar cu cele cerești. Asta e o mare înșelare, pentru că noi spunem Tatăl nostru, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Deci cerul și pământul – Biserica se ocupă și de Cer și de pământ, și de lumea asta, nu numai de lumea de dincolo. Noi trăim în lumea asta și avem de a face cu situațiile de acum, nu putem să fim străini de ele. Și atunci, uitați cum cei de astăzi au duhul nu numai al marxiștilor, ca Marx e din secolul nouăsprezece, dimpotrivă, este un duh de două mii de ani, duhul fariseilor care încercau să-L prindă în cuvânt pe Domnul. Vă dau imediat exemplul concret cum. O știți pe aceea cu Dați Cezarului ce e al Cezarului? Da, sigur, o știu și ateii! Dar pe urma a zis: Dați Lui Dumnezeu cele ce sunt ale Lui Dumnezeu! Dar cum s-a ajuns acolo? Pentru că nu este o pildă, este un dialog care a avut loc real!

Uitați cum a fost: fariseii și cărturarii căutau să-L prindă pe Domnul în cuvânt punând întrebări-capcană. Și anume: la întrebarea care s-a pus era vorba de dajdie sau bir sau taxe. Pe vremea aceea Țara Sfântă era o provincie din Imperiul Roman si Imperiul Roman punea impozit, taxe și impozite asupra celor din imperiu, chiar dacă nu erau cetățeni, puteau să nu fie cetățeni romani, dar tot trebuiau să plătească. Și atunci existau vameșii si acei care colectau aceste taxe și impozite, care erau odioși, erau urâți de catre popor pentru că ei asupreau, își luau și ei pe lângă ce lua stăpânirea romană – cunoașteți [episodul] cu Zaheu vameșul. Astfel exista o stare de nemulțumire, de revoltă contra acestor impozite, și ce ziceau: „Învățătorul – adică Domnul Iisus – este influencer!” – hai sa folosim limba, căci suntem siliți ca în Biserică să folosim și pe limba de azi – deci un om influent, deja devenise vestit și lumea venea să-L asculte și atunci El avea influență în popor. Și deci: „Ia spune, Învățătorule, se cuvine să plătim dajdie Cezarului?” La răspunsul: „Nu, nu se cuvine!” – să zicem că ar fi fost ecoul nemulțumirii populare – ar fi zis carturarii si fariseii: „Aha! Nu se cuvine? Iată-L, El este Cel Care răzvrătește poporul împotriva stăpânirii!”. Și locale și romane. Dar dacă ar fi zis: „Da, sigur, se cuvine să plătim!”. „Aha! Deci ia uitați, popor, Acesta despre Care credeți că e al vostru este omul stăpânirii!”. Deci orice răspuns dădea Domnul, fie că zicea: „Da, să plătim dajdie”, se supăra poporul, fie că zicea „Să nu plătim” – se supăra stăpânirea și El cădea rău în orice situație. Ăsta este vicleșugul, ăsta este duhul! Cum a răspuns Domnul? A ieșit din această capcană, El fiind Dumnezeu, sigur, pe El nu-L puteau păcăli acești draci, și anume a zis: Al cui chip este pe ban? Al Cezarului. Bun, dați Cezarului ce este al Cezarului si Lui Dumnezeu ceea ce este al Lui Dumnezeu. Și aici au rămas aceia fără cuvânt, n-a mai mers nici cu răscoala, nici cu omul stăpânirii.

Cum ni se pune nouă întrebarea? Preotul, uite, eu am ajuns în fața dumneavoastră la amvon: „Se cuvine să ne vaccinăm sau nu? Ce spui, părinte?”. Spun două lucruri care mă vor doborî: „Da, se cuvine!”, strig eu, punându-mi în cap 40% din țara asta și din Biserică care nu vor să se vaccineze. Nu am stabilit eu, este un procentaj pe care l-au găsit sociologii, l-am auzit ca și dumneavoastră la televizor: 40% nu vor, 30% vor si 30% o scaldă – mai vedem, c-o fi, c-o păți. Dar 40% este cel mai mare grup care nu vrea să facă vaccinul, din te-miri-ce considerente, religioase sau de sănătate: efecte adverse, nu e testat, în sfârșit, din mai multe motive nu vor să facă. Bun, dacă eu zic: „Iubiți credincioși, e bun, cum a zis broșura, deci este gratuit, în sensul că nu costă nimic să te duci să-l faci, voluntar, (aha! Deci nu e obligatoriu, ai putea să zici: eu nu vreau) și sigur.”

Cum să fie așa ceva sigur? Ce minciună! Gratuit o fi. Sigur nu este! Deloc nu este sigur, nu este decât un experiment care se face pe noi. Suntem cobaii. Siguranță n-are și cine să promită siguranță? Nici acea instituție care l-a făcut nu își asumă, nu răspunde. Cum adică eu să recomand ceva de care ăia nu sunt siguri? Da’ ce-s nebun? Aha, atunci poate zic: „Iubiți credincioși, nu cumva să-l faceți!”. Ia uite-l! Nu cumva să-l faceți? Păi unde mă încadrează? Zădărnicirea combaterii pandemiei! Este un act la care eu m-aș încadra dacă propovăduiesc să nu luați vaccinul. Deci ca acei farisei, fariseii de azi mă pun pe mine într-o situație în care oricum o dau tot rău cad, fie că mâhnesc și tulbur credincioșii, nu mai vorbesc de conștiința mea, fie că mă pun cu stăpânirea și intru la dosar penal pentru că propovăduiesc și zădărnicesc. Ce să zădărnicesc? Apropo, combaterea bolii… Iubiți credincioși, așa, foarte pe scurt, dacă zic: „Mâna sus: vrea cineva să se îmbolnăvească?” – n-am văzut nicio mână. „Vrea cineva să zacă în spital și să fie intubat?”. Nu vrea nimeni. „Vrea cineva să moară de covid?” Nu! Vreau eu așa ceva? Nu vreți? Vreți cumva să fiți contagioși, să dați mai departe străinilor sau celor dragi virusul? Ia uite, dom’le că nu vrea nimeni! Extraordinar! Ce surpriză! Deci noi nu vrem așa. Dar ce nu vrem? Nu vrem măsuri și nu vrem vaccin. Păi nu-i totuna că nu vrem boala, nu vrem nici boală, nu vrem rău nimănui, că nu suntem demenți, ne protejăm și pe noi și pe ceilalți, dar vaccinul ăsta este foarte periculos, netestat și cu probleme și duhovnicești și medicale, pe toate fronturile. Și atunci răspunsul la „Ce facem, părinte, luăm sau nu luăm, cum o dăm? Că ne-ai spus că cele două variante te pun într-o situație de capcană!”. Răspunsul l-a dat, să zicem, și Înaltul Teodosie. Eu nu spun să-l luați, să nu-l luați, să așteptăm să vedem. Iar în timpul acesta cât se desfășoară această campanie există și cercetarea. Dar nu broșura aia! Se poate cerceta pe net din tot felul de surse și informați-vă dumneavoastră din ce surse credeți. Este liberă cercetarea!

Chipul Lui Dumnezeu în om înseamnă rațiune și libertate. Astea împreună ce fac, rațiunea și libertatea? Fac conștiință! Un om făcut după chipul Lui Dumnezeu are conștiința proprie care îi va spune să facă aia sau aia. Acesta e chipul Lui Dumnezeu. Și cel mai ticălos și păcătos îl are, cum spunem la înmormântare: Chipul Slavei Tale negrăite sunt, deși port rănile păcatelor. Cât de nenorocit și ticălos ai fi, slava lui Dumnezeu, chipul slavei este conștiința. Acum nouă ni se atacă conștiința, dar nu vor reuși, că Dumnezeu nu-l lasă pe diavol să se atingă de sufletul lui Iov, nici de sufletul nostru nu-i va lăsa pe aceștia să se atingă, decât dacă noi vrem. Dar fără voia noastră n-au putere să ne atace sufletul. Că s-au speriat unii că or să ne hipnotizeze, or să ne bage nu-știu-ce cip, se modifică nu stiu ce centru în creier responsabil pentru credința în Dumnezeu, vorbe din astea. Dar ce spuneți, măi oameni buni, dar e după ei? E după draci și după Bill Gates? Dacă ai credință, dacă ai curaj, dacă ai discernământ, dacă ai nădejde nu se poate atinge de suflet, doar de trup, atât, ăsta este mesajul. Ce propovăduim noi? Frica sau curajul? În Biserică, da, frica: Cu frică de Dumnezeu să vă apropiați. Dar nu cu frică de oameni, de boli, de amenzi. Nu asta! Cu curaj! Să avem curaj în fața lor, ăsta-i mesajul. Și Domnul Hristos și Apostolii și Mucenicii și Martirii, toți au avut curaj.

Iubiți credincioși, după anul ´90 în Biserică s-a introdus Vohodul. Știți ce înseamnă Vohodul? Când se iese cu Sfintele Daruri, pe la mijloc, ieșim cu Darurile și spunem niște cereri, niste ectenii. Una nouă, care s-a băgat după ´90 a fost cea cu ostașii români, cu eroii, cu martirii. Nu se spunea înainte. Păi de ce nu se spunea? Ia ghiciți! Pentru că s-a pus problema: eroii și martirii de care vorbim erau cei anticomuniști, care au pătimit în lagare și în închisori. În ce lagăre și în ce închisori? E, cum? Canal, Aiud, Pitești, Gherla, Periprava, cele pe care le știți. Cum era să zică pe vremea comuniștilor așa ceva? A zis după ´90. Și unul din cei care s-a implicat în redactarea acestui enunț a fost actualul Preafericit Daniel, care pe timpul ăla nu era patriarh, era Patriarhul Teoctist. Deci dânsul a fost în comisia care a zis care a zis: „Hai să spunem asta.” Și pentru ce s-au jertfit? Pentru libertatea și demnitatea noastră. Da? Așa spunem. E, haideți atunci să vedem: au murit degeaba, s-au jertfit degeaba? Libertatea și demnitatea noastră unde sunt? Ăsta este mesajul. Și, fără să fie îndemnul: nu luați vaccinul sau luați-l – așa hotărât și a fi prinși în cuvânt, avem libertate, avem conștiință și, până una-alta, ni se spune că este voluntar și nu obligatoriu. Încă se mai spune așa! „Nu știi – te învățăm; nu poți – te ajutăm…”. Când se va trece la „Nu vrei – te forțăm”, atunci o să vedem ce măsuri vom lua. Cele sufletești sunt armele pe care vi le-am spus, sunt ușor de reținut.

În încheierea cuvântului, am primit și eu o poezie pe care am adus-o să v-o citesc, scrisă de un preot român din Italia. Îl cheamă Sorin Croitoru și îmi pare că sintetizează în câteva strofe, treisprezece strofe, sintetizează foarte plastic și concret și corect situația de acuma. Fără broșură de șaptezeci de mii de pagini, fără limbaj nici teologic, nici duhovnicesc, nici medical, ci așa, de-a dreptul, cum făcea Sfântul Ioan Iacob Hozevitul:

Cea mai rea otravă

Vremea libertății noastre

Parc-a fost în altă eră

Drepturi absolut normale

Par o palidă himeră.

Păpușari ascunși în umbră

Agresează omenirea

Impunându-i reguli stranii

Care vor să-i schimbe firea.

Ideologii păgâne

Își impun treptat sclavia

Folosind sloganuri false

Ce privesc democrația.

Noua ordine a lumii

Se bazează pe minciună

Folosită-n mod strategic

Ca o armă foarte bună.

Vorniceii nedreptății

Sunt plătiți de sus să spună

Adevăruri îmbâcsite

Cu duhoare de minciună.

Înfrățite-n toată lumea

Parlamente si guverne

Fără nicio remușcare

Ne-au umplut de baliverne.

Crocodilii își arată

Mila compătimitoare

Și înlăcrimați ne calcă

Libertățile-n picioare.

Din pământ, din iarbă verde –

Cum a fost, doar Domnul știe -,

S-a ivit, așa, deodată,

Odioasa pandemie.

Oferind din plin pretextul

Unei dictaturi globale

Cu abuzuri de putere

Pe motive medicale.

Ni se pare că războiul

Nu e împotriva bolii,

Ci e împotriva Crucii

A Credinței și a școlii.

Și a tot ce înseamnă astăzi

Libertate de gândire,

Libertate de mișcare,

Libertate în vorbire.

Dumnezeu să ne ferească

De această boală gravă,

Însă plaga dictaturii

Este cea mai gravă plagă.

Căci pe om îl tâlhărește

De divina moștenire

Dăruită chiar de Tatăl

Când zidi a noastră fire.

Aceasta, iubiți credincioși, merită răspândită, fiindcă sintetizează în câteva cuvinte situația de astăzi.

Dar să nu uităm, în continuare, lăsați „speranța într-o lume mai bună” – praful s-a ales de aceasta – , într-o „luminiță”, într-o „revenire la normal”, că anul ăsta va fi mai bun. Nu, sigur va fi mai rău! Este un an de tranziție către noua ordine mondială, dar noi vom fi învingători dacă noi vom folosi aceste patru arme pe care ni le-a dat Dumnezeu, cu ajutorul neprecupețit al Sfintei Treimi, al Maicii Domnului și al tuturor Sfinților, Amin!