ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


† 4 ianuarie 1963 – sfârșitul mucenicesc al Părintelui Martir Florea Mureșanu în temnița Aiudului

Părintele Florea Mureșanu a fost un vrednic luptător anticomunist. Profesor de teologie și protopop al Clujului, Părintele știa bine că a fi anticomunist este un act de apologie creștină.

Florea Mureșanu s-a născut la 8 iulie 1907, în satul Ciubanca, județul Someș (Cluj), dintr-o familie de țărani. Școala primară a făcut-o în satul natal (1913-1919), iar Liceul „Andrei Mureșanu” la Dej. Între anii 1926-1930 a urmat studiile la Academia Teologică Ortodoxă din Cluj și la Facultatea de Litere și Filosofie. Din noiembrie 1930 până în iulie 1931 a urmat studii de specializare la Strasbourg și Berlin, ca bursier al Patriarhiei. În anul 1948 a obținut titlul de Doctor în Teologie la Facultatea de Teologie din București. Teza sa de doctorat a fost despre răspândirea Cazaniei lui Varlaam în Ardeal între 1643-1943.

Hirotonit preot la 8 iulie 1932, Părintele Florea Mureșanu a fost numit în anul 1946 la conducerea Protopopiatului Ortodox din Cluj, fiind instalat de Episcopul Nicolae Colan.

Din 1 septembrie 1939 până la 30 iunie 1946 a fost profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj, secția Practică.

A fost un mare apărător al românității Transilvaniei. A dovedit cu prisosință aceasta, cu cuvântul și cu fapta. În timpul ocupației maghiare de după Dictatul de la Viena (1940), Părintele Florea Mureșanu, care a refuzat să părăsească Clujul, a fost căutat de unguri pentru a fi omorât. A scris pentru cauza românilor ocupați în revistele "Renașterea”, „Viața ilustrată" și „Tribuna Ardealului”.

A susținut cu toate puterile greva anticomunistă și antirevizionistă a studenților clujeni (1946). „Problema națională era prioritară, mai ales în mai-iunie 1946, când studenții au dat dovadă de un patriotism matur și demn", după cum a a scris conducătorul studenților greviști, studentul medicinist și călugărul Valeriu Anania.

Părintele Protopop Florea Mureșanu a sprijinit cenaclul literar condus de doctorul Victor Papilian (fost ateu în tinerețe, devenit creștin), oferind casa parohială pentru găzduirea ședințelor la care participau Lucian Blaga, Părintele Valeriu Anania, Zorica Lațcu, Valentin Raus, Victor Ilieșiu și alte personalități clujene. A fost un preot cărturar, scriind lucrări importante de învățătură ortodoxă, manuale școlare, lucrări monografice despre Biserica din Deal, Catedrala din Cluj, depre Mitropolitul Andrei Șaguna și Viețile Sfinților Antonie cel Mare, Macarie Egipteanul și Efrem Sirul. Lucrarea sa fundamentală, Grai și suflet românesc, a deschis, în anul 1997, Colecția „Mărturisitorii de după gratii”, Editura Arhidiecezana Cluj, fiind îngrijită de Pr. Lect. Dr. Dorel Man.

Atitudinea sa fermă, creștinească și românească, pe care n-a vrut s-o tranzacționeze, i-au adus ostracizarea de către regimul comunist de ocupație și, în cele din urmă, prima arestare din anul 1952. A fost trimis la Canal, timp de un an și jumătate. Acolo Părintele Florea i-a promis lui Dumnezeu că, dacă scapă din lagăr înainte de termen, va ridica o mănăstire.

Eliberat înainte de termen, nu a avut voie să se întoarcă la Cluj, primind o parohie în satul maramureșean Suciu de Sus. Aici avea să-și împlinească legământul, ridicând pe locul numit Breaza un schit cu hramul „Sfânta Treime”. Deși era un loc retras, mulțimi de credincioși îl urmau pe Părintele Florea.

După arestare, Schitul ctitorit de Părintele Florea Mureșanu a fost transformat în grajd pentru oi, iar apoi comuniștii l-au incendiat. La 30 de ani de la arestarea fostului ei ctitor, Părintele Protosinghel Gavriil Burzo, fost ucenic al Părintelui Florea Mureșanu, a îndemnat pe enoriașul Pop Nicolae să ridice o troiță pe locul fostei mănăstiri. Troița a fost sfințită de Rusaliile din anul 1989. În anul 1990, PS Justinian a sfințit locul și piatra de temelie pentru ridicarea unei noi mănăstiri. Dumnezeu a făcut ca în anul 2000 să se încheie lucrările pentru construcția mănăstirii și să fie sfințită.

Predicile Părintelui Florea Mureșanu nu scuteau pe prigonitorii credinței. Nu era pe placul bolșevicilor. Mai mult, fostul său student, Părintele Ioan Iovan, duhovnicul Mănăstirii Vladimirești, l-a căutat și l-a invitat să vadă mănăstirea devenită o citadelă a ortodoxiei.

Părintele Florea Mureșanu s-a atașat de cinul monahal de la Vladimirești, în mod special de Maica Mihaela Iordache și de Maica Teodosia Zorica Lațcu (pe care o cunoștea de la Cluj). Aceasta îi aduce o a doua condamnare, de 25 de ani muncă silnică, pronunțată în anul 1958. Oficial, a fost învinuit pentru subminarea autorității de stat și sabotarea procesului de colectivizare.

În momentul arestării, securiștii i-au percheziționat biblioteca și i-au confiscat mai multe cărți, pe care le-au pus într-un sac. Părintele Florea a fost obligat să ducă sacul în spinare. A trecut un deal, securiștii neavând curaj să-l treacă prin sat. Povestea Părintele Ioan Iovan că, „obligându-l să ducă în spate aceste cărți, «corp delict», trecând prin Târgu Lăpuș prin fața unei bătrâne evlavioase, aceasta, văzându-l, a strigat tare: Sărut-mâna, dom’ părinte! Mergi cu adevărul în spate!”.

În 6 mai 1959, bolșevicii l-au dus ca martor al acuzării împotriva Sfântului Preot Mucenic Liviu Galaction și a Părintelui Profesor Ioan Bunea. Nu a făcut jocul vrăjmașilor. A refuzat să-și acuze colegii, chiar dacă i s-a promis eliberarea. Va suporta consecințele actului său de curaj, fiind supus unor chinuri inimaginabile.

Părintele Florea Mureșanu avea să reziste până în ziua de 4 ianuarie 1963, când s-a împlinit cuvântul său, rostit înainte de arestare: „Cea mai înaltă știință e să știi ca să trăiești, sau e să știi să mori? Dacă soarta te aruncă printre oamenii mișei, mai bine să te ucidă, decât să trăiești ca ei".

Îndemnul Părintelui Florea Mureșanu către confrații săi de suferință din temnița Aiudului, valabil și pentru noi, cei de astăzi, este: „Când ți se pare că nu mai ai nici un rost, iubește-L pe Dumnezeu, iubește-ți neamul și fă numai ceea ce îți poruncește această iubire. Pentru rest nu te tulbura. Istoria stătătoare numai pe această temelie se zidește”.

Fie să avem parte de rugăciunile fericitului mucenic din temnița Aiudului!

Despre viața și jertfa Părintelui Florea Mureșanu mai puteți citi și la Fericiți Cei Prigoniți