ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Părintele Bogdan Florin Vlaicu din Belgia, care a realizat un întreg serial de discuții cu folos duhovnicesc pe teme actuale ale societății, ne oferă și o convorbire extrem de importantă, din pelerinajul său la Meteore, avută cu părintele arhimandrit Hrisostom, fost stareț al Mănăstirii meteoritice „Sfânta Treime”, mare duhovnic, la schitul său „Sfântul Antonie cel Mare” suspendat în peștera meteorei din Kalambaka, pe care l-a ctitorit și unde s-a retras, pentru a viețui ca sihastru, de 12 ani.

„Temele acestei convorbiri duhovnicești sunt de mare actualitate și vă vor interesa pe toți”, scrie Părintele Bogdan Florin Vlaicu. „În perioada de șapte ore cât sunt deschise zilnic, mănăstirile din Meteora sunt luate cu asalt de valuri de turiști, iar puținii viețuitori se ascund. De aceea, pentru accesul la spiritualitatea meteoritică, prin lucrarea providențială a lui Dumnezeu, am avut parte de călăuze din partea locului, prieteni întâlniți în Belgia, soții Eleni și Theodor, cel care mi-a tradus din greacă în franceză răspunsurile părintelui.”. Iată filmarea și transcrierea convorbirii care ar putea purta ca titlu un citat al Părintelui Hrisostom pentru vremurile actuale:

„Lumina Schimbării la față se află peste toți ortodocșii, dar unii sunt orbi și nu o văd.”

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Părinte Hrisostomos, iată, a fost această criză care a trecut, dar nu de tot, încă nu s-a încheiat, iar oamenii se întreabă ce e de făcut, cum trebuie procedat pentru a putea rezista în lumea aceasta atât de dificilă, în care crizele se suprapun.

Părintele Hrisostom: Cred că dacă ne uităm în istorie, vedem că toate crizele s-au repetat. Domnul îngăduie acest lucru, pentru a corecta răul. Dumnezeu Își face bine lucrarea Sa. Ce trebuie să facem noi? Să avem răbdare și să încercăm să nu realimentăm această criză. Rugăciune, răbdare și să încercăm să purtăm mereu lupta cea duhovnicească. De la venirea Sa în lume și până la a doua venire a Mântuitorului, tot apar crize, iar Dumnezeu îngăduie acest lucru. Problema este în altă parte: cum înfruntăm noi această criză? Trag oare eu învățăminte de pe urma acestei crize sau devin tot mai rău? În orice situație dificilă, de aceste lucruri este nevoie: de multă, multă răbdare și de multă, multă rugăciune.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: S-a folosit frica drept instrument de asuprire a oamenilor, pentru a face presiune asupra lor să se supună. Oamenii sunt înspăimântați, se tem. Ce putem face pentru a scăpa de frică?

Părintele Hrisostom: De fapt, ceea ce trebuie este să se întărească credința credincioșilor. Fiindcă, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, credința alungă frica. Dacă eu cred că sunt în mâna lui Dumnezeu, nimic nu mă poate înfricoșa. Frica e un lucru cât se poate de omenesc, dar ea este alimentată de puținătatea credinței. Oamenii care aveau flacăra iubirii de Dumnezeu lăsau frica deoparte și își dădeau și viața întreagă pentru dragostea de Dumnezeu. Nu se temeau. Ceea ce ne lipsește este credința. Apostolii spuneau: „Adaugă-ne credință!”

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Părinte, de la începutul crizei pandemice, ni s-a tot spus pe toate canalele de comunicare – televiziune, mass media – că trebuie să avem încredere în știință.

Părintele Hrisostom: Eu respect știința, deoarece noi credem că știința vine de la Dumnezeu. Însă dacă știința este schimbată de oameni pentru profit, pentru câștigul lor, asta e altceva. Nu se poate spune că știința este deasupra credinței. Mulți medici, după ce pun diagnosticul, când starea e foarte gravă, spun: noi am făcut tot ce am putut, de-acum e rândul lui Dumnezeu să lucreze. Adevărata știință nu contrazice credința, nu intră în conflict cu credința. Una este știința, alta este credința. Dacă un om de știință se amestecă în cele ale credinței sau dacă eu o fac pe omul de știință, alții se vor revolta. Cred că trebuie făcută această rugăciune: de vreme ce trecem prin zile foarte grele, să ne rugăm la Dumnezeu să nu ia Duhul Sfânt de la noi, ca Duhul Sfânt să ne acopere pururi.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Dar în ideea aceasta, că trebuie să credem în știință, s-a spus de asemeni că vaccinarea, de exemplu, este o chestiune care ține doar de medicină, de știință. Are ea și o latură spirituală? Această alegere pe care oamenii sunt puși să o facă în fața unei proceduri medicale?

Părintele Hrisostom: Eu nu m-am vaccinat. Părerea mea este următoarea: în baza libertății de conștiință, cine vrea să se vaccineze, poate să o facă. Iar dacă cineva nu vrea sa se vaccineze, nu există nimeni care sa aibă dreptul să îl oblige s-o facă.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Și totuși, Părinte, aici, în Grecia, știm că au fost episcopi și stareți, care au cerut ca cei aflați în ascultare față de ei – preoți, credincioși, călugări – să se vaccineze. Există limite în ascultare?

Părintele Hrisostom: A fost o greșeală. Nu trebuia, după mine. Nu are nimeni dreptul. De vreme ce Dumnezeu ne respectă libertatea noastră, alții nu au dreptul să ne impună.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Așadar, unde se oprește ascultarea?

Părintele Hrisostom: În primii ani ai creștinismului, aceasta era întrebarea: unde sunt limitele. Când puterea lumească vrea să îmi fure raiul, atunci trebuie să nu ascult. Fiindcă eu nu trăiesc pentru puterea lumească, pentru conducerea administrativă, pentru guvern, ci trăiesc pentru rai! Voi suferi, e drept, dar acesta este răsplata mea.

Eleni: În mânăstiri, călugării ce să facă?

Părintele Hrisostom: Nu știu ce fac egumenii. Eu cunosc câteva cazuri de călugări care au găsit cu cale să plece din acele mânăstiri.

Eleni: Dar dacă un călugăr în mânăstire, s-a vaccinat?

Părintele Hrisostom: Și-a primit salariul ascultarii. Sunt de părere, de vreme ce Dumnezeu respectă personalitatea fiecăruia dintre noi, că nimeni nu are dreptul să îl asuprească. Dacă un stareț ar zice: du-te să furi o găină din coteț, ce fac? Da, este adevărat că Biserica nu a hotărât bine, pentru a arăta care este poziția sa în această chestiune.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Deci, până la urmă, este o chestiune de discernământ. Cum să obținem discernământul? E o chestiune de mare actualitate acum.

Părintele Hrisostom: Dacă am credință, orice s-ar întâmpla, dacă un lucru îmi pune conștiința în conflict cu Hristos, nu trebuie să-l fac. Și dacă trebuie să sufăr, bine, sufăr.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Deci discernământul înseamnă să fim în acord cu voia lui Hristos și cu propria conștiință.

Părintele Hrisostom: Da, desigur.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Și acesta se cultivă prin rugăciune, prin curăția inimii, nu? Prin asceză...

Părintele Hrisostom: Rugăciune, rugăciune, ca Dumnezeu să ne lumineze sa luăm hotărârea cea bună. Presiunile acestea există și în Belgia?

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Da, au existat presiuni, dar poate nu la fel de puternice ca în Grecia.

Părintele Hrisostom: Noi suntem pe primul loc...

Eleni: Puneau sfânta linguriță de împărtășanie în alcool ca să o dezinfecteze.

Părintele Hrisostom: Dacă-i așa, atunci nu mă împărtășesc acolo! Nu doar că vreau să-L primesc pe Hristos în mine. Hristos se află oricum în mine, dar eu nu vreau să Îl trădez! Dacă eu cred că sfânta linguriță de împărtășanie are microbi, nu merit să mă împărtășesc niciodată!

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Deci nu ați fost niciodată de acord cu schimbarea riânduielii împărtășirii în Biserica Ortodoxă din motive legate de pandemie.

Părintele Hrisostom: Nu! Sfânta Împărtășanie este Hristos. Dacă admit că Hristos conține microbi și transmite microbi, un astfel de hristos nu îmi trebuie! Nu-l vreau! Dar eu cred că Dumnezeu este flacăra care arde orice, de aceea mă apropii. Acelea sunt mișcări ale rațiunii, ce pornesc din cap, nu din inimă. Erau unii care schimbau lingurița la fiecare om care se împărtășea. Aceea nu mai era sfânta linguriță pentru Sfânta împărtășanie. Sfânta Maria Egipteanca a stat 40 de ani fără a se împărtăși, dar se înălța de la pământ în rugăciune. Or, eu văd situația credincioșilor din zilele noastre: se împărtășesc o dată sau chiar de două ori pe săptămână, dar nu se schimbă. Rămân aceiași. Fiindcă dacă apropii flacăra torței de microbi, ei se ard. Dar dacă eu, fie că sunt credincios, fie că sunt preot, Îl primesc pe Hristos și de 4-5 ori pe săptămână și rămân tot același, nu mă îndrept, atunci nu pe Hristos Îl primesc. Lucrează rațiunea, nu inima.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Știți că în icoana împărtășirii Sfintei Maria Egipteanca de către Părintele Zosima avem cea mai veche reprezentare iconografică a sfintei lingurițe de împărtășanie.

Părintele Hrisostom: Da.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Am văzut aici în Grecia, am vizitat și Muntele Athos, am fost în pelerinaj, am văzut mânăstirile din jurul Tesalonicului și am fost destul de mirați că monahii și monahiile purtau toți măști.

Părintele Hrisostom: Ei, să fie binecuvântați!

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Prudența aceasta sanitară se mai justifică ea în prezent, mai ales în mânăstiri?

Părintele Hrisostom: E o cădere.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Din punct de vedere duhovnicesc?

Părintele Hrisostom: O cădere duhovnicească.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Dacă vreți să dați o binecuvântare și un sfat oamenilor care ne ascultă și care au nevoie de un cuvânt duhovnicesc, de încurajare și de întărire a credinței.

Părintele Hrisostom: Rugăciunea care se rostește la începutul Sfintei Liturghii: Fie ca Duhul Tău Cel Sfânt să se pogoare în mine! Fă din inima mea locașul Tău! ȘI apoi voi hotărî bine ce voi face.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Părinte, felicitări! Ați făcut aici un mic schit în munte, o sihăstrie, în care trăiți ca pasărea în cuib, înconjurat de păsări, în acest loc splendid din Meteora. Suneți-ne, ce este deosebit în acest loc? Fiindcă este unic în lume...

Părintele Hrisostom: Alerg cu mare viteză ca să mă întâlnesc cu Hristos. Dacă Îl întâlnesc, îmi e de ajuns.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Să vă binecuvânteze și să vă ajute Dumnezeu în lucrarea dumneavoastră de părinte duhovnicesc aici, pentru a-i încuraja pe toți oamenii aceștia care au nevoie de ajutor.

Părintele Hrisostom: Vă mulțumesc foarte mult!

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Eu vă multumesc pentru timpul pe care ni l-ați acordat și pentru cuvintele dumneavoastră de mare preț.

Părintele Hrisostom: Vă mulțumesc pentru tot și vă rog să nu uitați să mă pomeniți la Altar, când slujiți Liturghia.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Fie ca lumina Schimbării la față a Lui Hristos, pe care o vom sărbători în această seară și mâine, să vă lumineze, să vă păzească mereu și să vă călăuzească spre Hristos!

Părintele Hrisostom: Știți ce se întâmplă? Lumina Schimbării la față se află peste toți ortodocșii, dar unii sunt orbi și nu o văd.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Da, dar acesta este hramul Meteorelor, al Marii Meteora și al întregii regiuni, așa că pentru mine, este un mare dar și o mare cinste să fiu astăzi aici și poate să slujim împreună deseară și mâine.

Părintele Hrisostom: Da, Preasfințitul este la Marea Meteoră. Dacă luați binecuvântare, puteți sluji chiar cu episcopul. Eu sunt doar un biet preot.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Da, fiindcă din păcate, Meteorele au devenit din ce în ce mai mult locuri turistice, iar latura duhovnicească se ascunde aici, într-un schit, într-o sihăstrie ca aceasta, prin oameni ca dumneavoastră, care mai sunt încă deschiși să-i primească pe credincioși.

Părintele Hrisostom: Aceasta este ispita noastră. Fiindca și eu sunt aici de peste 62 de ani. Trebuie alungat duhul lumesc. Nu lumea, ci duhul lumesc. Rămâneți ancorați în credința noastră veche și părăsiți duhul lumesc.

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Mânăstirile sunt inundate de turiști din ce în ce mai mult, iar monahii se ascund. De aceea, nu mai avem cum să dobândim caștig duhovnicesc prin întâlnirea cu călugării. Aici, la Schitul Sfântului Antonie, mai putem găsi un părinte duhovnicesc care să ne dăruiască un cuvânt al Adevărului.

Părintele Hrisostom: Atât pentru cei căsătoriți, cât și pentru cei care trăiesc singuri, există doar o singură întrebare: unde mergi? Încotro te îndrepți? Fiindcă de mers, mergem cu toții, dar întrebarea este: către ce? Către cine? Încotro?

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Către Hristos, cu ajutorul lui Dumnezeu. Binecuvântați!

Părintele Hrisostom: Și nu uitați să mă pomeniți la Sfântul Altar!

Părintele Bogdan Florin Vlaicu: Rămânem în comuniune de rugăciune.

Vă mulțumim că ne-ați ascultat!”

ActiveNews mulțumește de asemenea.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews