Reporter: Sfinția Voastră, am întâlnit în învățăturile creștine aceasta sintagmă: «a fi contemporan cu Iisus». E drept că aceasta sintagmă am găsit-o și în domeniul filosofiei, de exemplu, la un filosof danez, Kierkegaard. Cum mai este posibilă aceasta ajungere în contemporaneitate cu Iisus?

Părintele Justin Pârvu: A fi contemporan cu Iisus Hristos – aceasta este datoria creștinului. Ce-ar fi făcut Hristos dacă era în situația mea? Păi Hristos ar fi făcut așa și așa. Atunci eu mă conformez să fiu în această prezență a lui Hristos. Când eram în celula Aiudului, acolo veneau toate stările de lucruri. Erai și mort, erai și viu. Erai adus în stadiul de lepădare de lumea aceasta, de tot ce este omenesc, de ceea ce este trecător. Că nu mai veneai tu. Pe tine nu te mai interesa dacă trăiești pînă mâine sau nu. Eram așa de bine pregătit încât, pentru mine că rămân aici, nu-i nimic, că mă duc dincolo, iar nu-i nimic…

Pe străzi, dimineața, trupă: armata mergea în cântece, venea în cântece, copiii se jucau în curtea din jurul închisorii… Creșteau și copacii din partea birourilor directorilor… Când am intrat în celulă erau cât nuiaua, cât degetul, și cînd am ieșit, umbreau toate geamurile și erau copaci mari. Iată că aicea: ce făceam eu aicea, decât să trăiesc prezența și contemporaneitatea Mântuitorului Hristos? Exact ceea ce au făcut și Apostolii. Ce a făcut Sfântul Spiridon? El mereu a fost contemporan cu Iisus Hristos, «că fără Mine, spunea Mântuitorul, nu veți putea face nimic» [Ioan 15:5]. Deci El este prezent permanent și ne călăuzește în toate împrejurările.

(dintr-un interviu de Marius Sidoriuc)