Părintele Nicodim Măndița, născut în urmă cu 130 de ani, în 28 octombrie 1889, a fost arestat în anul 1965 și condamnat la opt ani de închisoare pentru distribuirea de cărți și de broșuri religioase, având teme „dușmănoase regimului democrat popular”, precum Biserica, familia sau educația creștină.

Părintele Nicodim Măndița s-a născut în 28 octombrie 1889 în satul Bunești din județul Argeș.

„Între anii 1916-1918 a luat parte la primul război mondial, iar în anul 1920 a intrat în nevoință monahală la schitul Măgura-Bacău. În vara aceluiași an, s-a învrednicit de darul preoției. Între anii 1921-1923 a fost preot misionar în satul schitul Frumoasa-Bacau. Apoi încă doi ani a fost duhovnic la Mănăstirea de maici Giuergeni-Roman. Între anii 1925-1935 a slujit ca preot misionar la Transilvania, în satele Piclisa-Alba, Hărmașul Ciceului și Leurda Girboului-Cluj. Între anii 1935-1945 a fost duhovnic la Minastirea Agapia”, scrie Părintele Ioanichie Bălan, în Patericul Românesc.

În anul 1965, la vârsta de 76 de ani, Părintele Nicodim Măndița este arestat și condamnat „la opt ani închisoare corecțională, pentru infracțiunea de răspândire de publicații interzise”, fiind vorba despre cărți și broșuri religioase, interzise în regimul comunist.

În sentința de condamnare din 22 ianuarie 1965, se precizează că "inculpatul făcea parte dintr-un lot de 11 infractori”, constituit într-un un grup de distribuire de materiale bisericești.

Potrivit sursei citate, materialele difuzate de grup au fost tipărite în tipografii din București, Botoșani, Roman și Bacău. La momentul arestării, în urma cercetărilor au fost descoperite 500.000 de volume, cărți și broșuri cu caracter religios.

„Cărțile și broșurile deținute și difuzate de inculpați au un caracter antisocial, îndemnând pe cititori să se sustragă de la preocupările pentru problemele vieții materiale, fac apologia călugăriei, și conțin idei anticomuniste, fiind menite să pregătească terenul psihologic pe care și-l doresc dușmanii regimului nostru, care nu văd cu ochi buni cuceririle actuale ale poporului și faptul că astăzi oamenii se transformă eliberându-se de superstițiile trecutului.

Majoritatea lucrărilor difuzate de grup au fost scrise de inculpatul Măndiță Nicolae, care era considerat de toți membrii grupului ca fiind "părintele spiritual al lor” și care se bucura de o autoritate deosebită în fața acestora.

În lucrările sale inculpatului tratează o serie de probleme cu conținut mistic-religios, dușmănoase regimului democrat-popular din R.P.R.

Astfel, în broșura "Providența Divină” inculpatul scrie că "O țară fără Dumnezeu ar fi menită pierzării definitive”; că cei ce tăgăduiesc existența lui Dumnezeu, s-ar coborî în rândul necuvântătoarelor” și "dacă în școli ar fi numai profesori creștini, ce tineret cuminte ar ieși din ele, cât de bine ar conduce ei țara”, se precizează în sentința Tribunalului.

Despre arestarea Părintelui Nicodim Măndiță, mărturisește Gheorghe Ionescu în cartea "Viața și activitatea protosinghelului Nicodim Măndiță”.

„Părintele Nicodim a fost adus de la Târgu Neamț la închisoare la Piatra Neamț unde l-au tuns și bărbierit. Și s-a întâmplat ca deținutul care l-a tuns și bărbierit pe Părintele Nicodim să fie de loc din orașul Buhuși, om plin de evlavie către Părintiele. Cu multă atenție a adunat el tot părul ce l-a tuns și bărbierit și vrând să-l împartă la deținuții din acea închisoare, zicea către ei: ”Eu am tuns și bărbierit pe un preot sfânt care și-a udat părul său cu lacrimile ochilor săi.” Și așa a dat câte puțin păr la fiecare din ei ca să ajungă la toți cei din închisoare.

După zece luni de zile ne-am regăsit cu Părintele Nicodim la Aiud. Și unul din grupul de la București zice către Părintele Nicodim: ”Vai Cuvioase Părinte! Când ne aflam cu toții la București îmi ziceam în sine văzând cu ochii că aveam de toate și nu duceam lipsă de nimic. Oare să avem și noi parte de Împărăția lui Dumnezeu când noi aici pe pământ avem tot ce ne trebuie și nu ducem lipsă de nimic?! Dar aici la închisoare, cu atâtea lipsuri și necazuri ce avem, nădejdea noastră în mila lui Dumnezeu ne umple inima.” La care Părintele Nicodim îi răspunde privindu-l cu multă bunătate: ”Da. Ai dreptate frate Grigore că atunci ai gândit așa iar acum ai mai multă nădejde...”

(Gheorghe Ionescu - Viața și activitatea protosinghelului Nicodim Măndiță, Editura Bunavestire, Bacău, 1996, pp. 407-419, 442-445)

Părintele Nicodim Măndiță face închisoare un an si jumatate, după eliberare urmând să revină la Mănăstirea Agapia.

 

Părintele Nicodim Măndiță a trecut la Domnul în ziua de 6 iulie 1975.