ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Părintele Pimen Vlad de la Muntele Athos lansează un îndemn pentru întoarcerea românilor din străinătate pentru că, spune el, în curând acest lucru nu se va mai putea face. El îi îndeamnă pe creștini să se adune laolaltă și să formeze comunități în părăsite ale României, păstrând mereu legătura cu duhovnicul și mănăstirile. El abordează și mult-discutata expulzare a tenismenului Novak Djokovici din Australia, precum și farsa vacccinării perpetue la șantajul căreia unii oameni cedează din frică față de moarte. Pledoaria monahului de la O chilie athonită este centrată pe combaterea fricii de moarte, care ne împiedică să mai trăim viața cu frumusețile și greutățile ei, și cultivarea în schimb a atitudinii creștine: „Trăiți, dragii mei, frumos, cu dragoste, ajutați-vă unii pe alții, duceți-vă, ajutați-i pe cei care nu pot!”, este îndemnul părintelui Pimen Vlad.
 
Pentru că pledoaria acestuia a fost cenzurată pe YouTube (probabil în urma delațiunilor anonime ale unor prieteni ai urii ce nu tolerează nici măcar discursul călduros și degajat al unui călugăr, dacă atinge subiectul vaccinării Covid), noi vă oferim o copie video de pe Rumble și o transcriere preluată parțial de la O chilie athonită. VIDEO:
 
 
Timpul întemeierii comunităților creștine la sate 
 
„E timpul de format comunități în țară, la sate, sate părăsite! Vin 10 familii din străinătate, care, cum pot, își iau câte o căsuță din aia, abandonată, cum este, îi pui prima dată un pic de acoperiș să poți sta (în ea) și, după aia, încet-încet o faci. E greu, știu! Am trăit în țara asta în timpul comunismului, 9 frați suntem, cu părinții la un loc, 11! Într-o căsuță, acolo, cu o bucătărie și două camere. Am trăit greu, munceam la prășit, animale, de toate, știu că-i greu, dar n-am murit, toți trăim, n-o murit nimeni! 

Da, deci nu se poate să spunem că îi imposibil, că nu se poate. Nu, la Dumnezeu totu-i posibil, dar să vrem un pic!
 
Vor veni vremuri grele, când veți vrea să vă întoarceți și nu veți mai putea!

O să vină timpuri grele, ascultați-mă! O să vreți să vă întoarceți din străinătate și n-o să mai puteți! Cei care sunteți între două (opțiuni), să vin, să nu vin, îi timpul să vă întoarceți! Cei care aveți afaceri, case acolo știți voi mai bine cum să le întrebuințați, cum credeți, cum vreți! Dar cei care sunteți între (două luntri), n-aveți nimic acolo și doar de pe-o zi pe alta vă chinuiți, nu are rost să mai stați acolo! Dacă aveți nimic acolo, cu nimic puteți trăi și-n România! Cum v-am spus, cu ziua! Uite, în sat la mine dacă mai este un om, doi care lucrează cu ziua pe-aici, pe colo. N-au oamenii (pe nimeni) să-i ajute la treburi, la ceva. Plătesc 150 - 200 la zi, nu se găsesc oameni! Deci se găsește de lucru, dragii mei! (...)
 
Cine vrea să muncească poate munci și în România 

Se găsește de lucru în România! Greu cum este, dar e țara noastră, să nu uităm, pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu în primul rând! Că fiecare popor va fi judecat și ca popor, în afară de personal, cu ce-ai contribuit tu la neamul ăla care te-o încredințat Dumnezeu acolo, ți-o dat o rânduială, niște tradiții. Fiecare popor e deosebit. Vom fi judecați și ca popor cu ce am contribuit noi în bine. Ați înțeles, dragii mei? 
 
Cugetare asupra „înțepatului”

Stăteam și mă gândeam odată. Zic, măi, cu înțepatul ăsta… A fost prima, a doua și s-a spus că toate se rezolvă, gata. Acum deodată se spune că vedem în țările care-s 80, 90% înțepate, e haos, e dezastru, cu zecile de mii bolnavi, pline spitalele și li s-a spus – nu mai e valabil ce ați făcut: prima și a doua înțepare, trebuie obligat a treia dacă vreți să vă salvați. 

Dar în același timp, în țările care nu s-au înțepat cu prima și a doua, li se spune – asta e salvarea voastră. Dar în țările alea, le spune că nu mai e valabil, că nu v-a ajutat cu nimic, trebuie să faceți asta acum că nu știu ce tulpină a mai apărut.

Nu pare ciudat? Când acolo se spune că de fapt, prima și a doua nu a ajutat cu nimic și asta-i rezolvarea: a treia. Dincoace vine și spune – asta-i rezolvarea: cu prima și a doua. Când dincolo se arată că nu a ajutat cu nimic. Nu-i o nebuneală care permanent… o să apară a treia, a patra, a cincea, a șasea șaptea, tot o să spună că aia e rezolvarea. Ca și cum – sari în groapa asta că ești protejat. După ce ai sărit acolo, mai ai scrântit un picior, o mână… aaa, știi, că de fapt nu ești protejat, sari în următoarea mai jos. Când ai ajuns acolo iară cu capul spart, după cum ai sărit, aaa, nu-i rezolvarea, în următoarea. Și din groapă în groapă până îți rupi gâtul. 

Și ce ai rezolvat? Când puteai sta frumos pe mal, nu? 

Pericolul fricii de moarte

Deci cumva, cum am mai spus: când nu mai trăim, cum se zice, stăm permanent într-o stare de panică, cu frica morții în noi și din cauza asta ajungem din frica de a nu muri, ajungem să nu mai trăim, dragii mei! Ați înțeles? 

Din frica de a nu muri, ajungem să nu mai trăim, suntem paralizați, tot timpul în panică – văleu, cutare. Trăiți, dragii mei, frumos, cu dragoste, ajutați-vă unii pe alții, duceți-vă, ajutați-i pe cei care nu pot, aveți două mâini, picioare, putere, duceți-vă, mai ajutați pe unul, pe altul! Puneți în traista sufletului câte un pic! Din dragostea voastră se adună. Că mâine, poimâine plecăm, nu știm când. Faceți tot ce puteți!

Exemplul unui creștin generos

Uitați, acum, văzusem recent de Djokovic al sârbilor. Numărul 1 mondial la tenis, s-a dus acum în Australia să joace parcă la Australian Open, acolo. Deci ce a făcut domnul Becali în România, ăsta a făcut în Serbia. Milioane a băgat la săraci, acum de când cu pandemia, în spitale, în tot sistemul ăsta, a ajutat biserici, mănăstiri, bani, iarăși peste tot. A ajutat tot. Un om cu cruce la gât. Totdeauna face cruce, unde s-a dus când juca el tenis. Am înțeles că are duhovnic, se spovedește, doi, trei călugări în tribună se rugau pentru el. Deci totdeauna cu Dumnezeu mergea.
 
Djokovici a deranjat pentru că e creștin-ortodox 

Nu vedeți că acum ce piedici, prin Australia și numai nu-l lasă că deja citisem și eu acolo că avea de vreo nouă ori câștigată cupa la Australian Open și dacă ar câștiga a zecea oară, e unicat în lume, nu a mai fost nimeni și deja e strâns din toate părțile. 

Nu-i problema că ar ajunge acolo, dar deranjează pentru că e creștin-ortodox, asta deranjează pe toată lumea, pe cei care nu cred în Dumnezeu. Aici e toată problema că se sufocă de el, cum se zice, dragii mei.

Legea duhovnicească nu se potrivește cu legea lumii

Totdeauna când faci un lucru bun, faci ceva folositor, se ridică tot iadul împotriva ta, ca să știi! Că dacă o luăm pe calea lui Dumnezeu nu înseamnă că toate o să ne meargă bine, o să trăim Raiul aici. Nu! O să avem necazuri, suferințe, o să fim prigoniți, o să fie de toate astea, da? Deci asta ne așteaptă în viață, de toate: greutăți, necazuri, dar salvarea noastră va fi când vom pleca dincolo.

De-asta, dragii mei, revin cu străinătatea, cu asta, ca să trăim mai bine, să facem… Nu vă gândiți că sunteți veșnici aici pe pământ, că stai nu știu unde, că ți se pare că trăiești mai bine. Nu. O să plecăm dincolo și plecăm cu ce am făcut aici. 

Crezi că dacă stai în străinătate și ai câțiva lei în plus și ți se pare că trăiești mai bine, dar pentru suflet nu faci nimic… Plecăm mâine-poimâine și ce am făcut?

Cei care puteți, întoarceți-vă acasă!

Da, dragii mei, care puteți întoarceți-vă acasă! Cum puteți, vedeți, mai aveți părinți, bunici, au o mică căsuță, duceți-vă acolo, reparați, încercați, un pic de pământ, două-trei animale. E greu, e osteneală, dar nu-i imposibil. Cu ajutorul lui Dumnezeu se poate, e timpul. În jurul mănăstirilor, satele din jurul mănăstirilor, duceți-vă acolo ca să aveți aproape o scăpare, o salvare, o slujbă, un duhovnic ceva, un ajutor, un sfat. E timpul de așa ceva!

Nu mai e timp să ne jucăm, să ne distrăm! Una două să ne ducem în concedii, nu știu unde… s-a dus timpul ăsta dragii mei… E timpul care se apropie și plecăm spre Dumnezeu cât de curând. 

Să ne uităm oleacă în sufletul nostru – am făcut ce trebuie? 

Da, dragii mei, să încercăm, să ne luptăm să fim mai buni unii cu alții. Doar unitatea și dragostea ne vor ajuta, să știți! Să avem dragoste mai multă și să ne ajutăm! Nu să ne urâm, să dăm vina permanent unul pe altul, să ne auto-distrugem de fapt, prin asta, că răutatea asta ne distruge sufletește pe noi. Și cu ce ne ducem la Hristos? 

Concluzie: să fim mai apropiați de Dumnezeu și de semenii noștri!

Da, dragii mei, asta am vrut să vă spun: să fim mai uniți, să ne iubim mai mult țara, mai aproape de Dumnezeu și în felul ăsta o să ne ducem cu pace la Dumnezeu. Nu înfricoșați, nu speriați! Da, dragii mei?

Să ne ajute Maica Domnului, să ne dea putere și înțelepciune, să luăm hotărârile cele mai bune! 

Doamne ajută!”, a îndemnat părintele Pimen Vlad de la Muntele Athos.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews