ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui arhimandrit Sofian Boghiu, în biserica Mănăstirii Antim din București a avut loc, pe 14 septembrie 2022, de Înălțarea Sfintei Cruci,
cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, colocviul intitulat „Părintele Sofian, un iconar de suflete”. Evenimentul a adunat numeroși bucureșteni, foarte mulți dintre aceștia fiind ucenici și fii duhovnicești ai cunoscutului duhovnic, scrie Ioan Alexandru Rizea într-un articol comemorativ din ziarul Lumina pe care îl reproducem mai jos împreună cu 30 de fotografii de la evenimentul emoționant și memorabil.

„Colocviul a fost prefațat de săvârșirea unui Trisaghion pentru „duhovnicul Bucureștiului”, apoi, moderatorul evenimentului, părintele conf. dr. Gheorghe Holbea, împreună cu vorbitorii, părintele arhimandrit Mihail Stanciu de la Mănăstirea Antim, etnologul Costion Nicolescu, bioeticianul și jurnalistul Virgiliu Gheorghe și Preasfințitul Părinte Qais Sadiq, Episcop‑vicar al Patriarhiei Antiohiei, au evocat personalitatea marcantă și sfințenia vieții părintelui Sofian Boghiu.

Astfel, în cuvântul de deschidere, părintele Gheorghe Holbea a evidențiat importanța duhovnicească a acestei seri de omagiere a marelui duhovnic: „Suntem la o aducere aminte duhovnicească, nu la o simplă comemorare, având în vedere că sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci este și sărbătoarea trecerii la Domnul a părintelui Sofian”. Totodată, părintele profesor a subliniat că „această anamneză duhovnicească nu este neapărat o întoarcere în trecut, ci este o trăire care ține de prezent și, în același timp, o anticipare a unei trăiri viitoare, întrucât, după mutarea sa la ceruri, părintele Sofian este, parcă, mai prezent în sufletul nostru”.

În continuare, părintele arhimandrit Mihail Stanciu a realizat un bogat portret biografic al „iconarului de sufletele”, precum și o schiță a virtuților ce împodobeau sufletul părintelui, dintre care cea mai elocventă era înțelepciunea luminată de har cu care îi îndruma pe toți. Mai mult, părintele arhimandrit a amintit că „apostolul Bucureștiului” era un mare rugător pentru toți cei care veneau la dânsul și că, în scaunul de spovedanie, îi îndruma pe toți să fie iertători și înțelegători cu cei din jur: «Există o scurtătură către Rai: nu judecați și nu veți fi judecați; calea aceasta este cea mai scurtă și nu este deloc aglomerată», povățuia părintele Sofian~.

A urmat apoi Costion Nicolescu, etnolog și cercetător, care a mărturisit că a simțit la părintele Sofian acea gingășie și delicatețe duhovnicească specifică sfinților. În finalul cuvântării sale, etnologul a prezentat un impresionant portret duhovnicesc al părintelui: „Părintele Sofian reușea să aducă pustia - cuvânt în mijlocul Bucureștiului. Nu era un monah adaptat la viața cetății, ci unul care ne purta pe noi în sihăstria cea mai roditoare. Cuvintele sale de învățătură aveau o forță de pătrundere extraordinară, în ciuda glasului destul de stins. O tăcere de rai se așternea atunci când începea să grăiască. Turma se strângea aproape pentru a lua lumină de la lumina chipului său. Cum se petrece cel mai adesea la toți marii duhovnici, și la el blândețea nesfârșită era însoțită de o fermitate contagioasă a mărturisirii neabătute a dreptei credințe”.

A vorbit apoi Virgiliu Gheorghe, care a evocat personalitatea covârșitoare și statura de duhovnic iscusit a părintelui Sofian, un om de pateric: „Era un om de la care învățai smerenia și blândețea numai prin faptul că stăteai lângă dânsul. Auzind despre lucrurile grave care se petreceau în societate, îl vedeam că se mâhnea și apoi se cufunda în rugăciune. Niciodată nu țin minte să fi judecat pe cineva”. Totodată, bioeticianul a evidențiat faptul că părintele Sofian era un om al rugăciunii: „Sunt convins că și părintele avea rugăciunea inimii, avea tot timpul o lucrare lăuntrică, de aici și lumina de pe chipul lui, care iradia și care a schimbat viața a mii și mii de oameni”.

Ultimul invitat care a luat cuvântul a fost Preasfințitul Părinte Qais, care a menționat faptul că, în Orientul creștin, părintele Sofian este cunoscut ca fiind „bătrânul sfânt român”. Ierarhul a precizat că l‑a cunoscut pe marele duhovnic în anul 1971 și a prezentat, din experiența personală, mai multe fapte legate de venirea în Siria a „iconarului de suflete”.

La final, moderatorul convorbirii duhovnicești a oferit celor prezenți șansa de a relata diferite întâmplări din viața de duhovnic a părintelui Sofian Boghiu. Între cei care au adus mărturii impresionante despre profunzimea duhovnicească a fostului stareț al Mănăstirii Antim și despre uimitoarele minuni săvârșite de acesta, atât în timpul vieții, cât și după nașterea în Împărăția cerurilor, s‑au numărat părintele Gheorghe Iordan de la Mănăstirea Căldărușani, părintele Gamaliel Sima, duhovnicul Mănăstirii Recea, care a povestit o scenă de la priveghere, când Părintele Sofian i-a zâmbit unui copil, și doctorul Ioan Gându.

Evenimentul a fost organizat de Mănăstirea Antim, Cenaclul „Sfântul Simeon Noul Teolog” al Facultății de Teologie Ortodoxă din București și revista Familia Ortodoxă”.

Filmarea conferinței poate fi văzută AICI. Mai jos, o GALERIE FOTO cu 30 de Fotografii:

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews

20 de ani cu Părintele Sofian Boghiu la Ceruri - Pomenirea de la Mănăstirea Antim

Vezi galeria 20 de ani cu Părintele Sofian Boghiu la Ceruri - Pomenirea de la Mănăstirea Antim