Pe 30 iulie s-a împlinit un an și 9 luni de la tragedia din Colectiv, în care zeci de tineri și-au pierdut viața ca urmare a incendiului izbucnit în timpul concertului susținut de trupa Goodbye to Gravity. 64 de morți era, până sâmbătă, bilanțul vieților luate de flăcările din Colectiv. Care a ajuns la 65, după ce unul dintre tinerii care au scăpat atunci din iad, și care își pierduse iubita în incendiu, și-a pus capăt zilelor în urma depresiei pe care nu a reușit să o depășească. Drama supraviețuitorilor tragediei de acum 21 de luni pare fără sfârșit, iar mulți dintre ei, după cum spune un tată care și-a pierdut fiul aici, se gândesc să încheie socotelile cu viața.

Câteva zeci de prieteni și rude ale victimelor incendiului de la Clubul Colectiv au venit duminică seara la locul unde a avut loc tragedia să aprindă lumânări și să depună flori în memoria celor care au murit, scrie Agerpres.

„Nu s-a schimbat absolut nimic, nu avem decât promisiuni, am trecut prin trei guverne care au vorbit mult și nu au făcut nimic, iar în timpul acesta, se moare. Să pornim de la o lege de funcționare a cublurilor, care nu există. Nu s-a schimbat nimic. Ministrul Sănătății de la acea oră a respins orice ajutor venit din țările vestice, pentru că în 48 de ore toate țările din Vest și-au oferit paturi disponibile, dar ambasadele României din țările respective au spus că ne descurcăm. Nimeni nu anchetează lucrul acesta. Din cei 37 de morți din spitale, eu cred că Bănicioiu are pe conștiință cel puțin 20, dar aș merge pe mai mulți care au murit strict din cauza bacteriilor”, a declarat Eugen Iancu, președintele Asociației Colectiv, care și-a pierdut fiul în incendiu.

Oficialitățile nu au fost invitate la eveniment pentru că „în seara aceasta venim doar să aprindem niște lumânări și, din păcate a trebuit să aprindem 65 în loc de 64”, a spus Eugen Iancu.

„Nu am invitat pe nimeni, nu ne-am dorit să fim aici o mie de oameni, pur și simplu am vrut să aducem aminte că acest eveniment s-a întâmplat. A mai murit un prieten (Răzvan, tânărul care a decedat sâmbătă, n.r.), a mai plecat la grup un băiat frumos, tânăr, care ar fi trebuit să aibă un viitor așa cum au avut toți ceilalți 64. Răzvan trebuie să se odihnească acum, să îl lăsăm în pace. (...) Eu am sperat ca moartea acestor 65 de copii să nu fie degeaba. Nu poate să rămână totul fără urmări. În orice țară din lumea asta s-ar schimba ceva. Numai la noi, nu. Sper că politicienii se vor trezi și nu se vor mai gândi la buzunarele lor, ci și la viețile noastre”, a mai spus președintele Asociației Colectiv.

Și Jean Chelba a venit să aprindă o lumânare și să se roage în memoria fiului lui. El susține că, în proporție de 75-80%, supraviețuitorii incendiului de la Colectiv au gânduri de sinucidere pentru că se simt inutili.

„Se împlinesc un an și nouă luni. Am pus 65 de lumânărele pentru sufletele lor și pentru copilul care s-a dus ieri. Condamn toate autoritățile care nu au avut grijă de acești copii care au rămas. Nu se interesează nimeni de ei. Lor le trebuie un tratament psihologic și medicamentos de lungă durată pentru că au mari probleme psihice, sunt deprimați, dărâmați pentru că nimeni nu se interesează de ei, se considera dați la o parte din sânul societății. (...) Dacă pe mine nu mă mai poate ajuta nimeni, măcar eu să îi ajut pe ei. Eu știam dintru-un sondaj făcut de mine, vorbind cu aproape toți care au supraviețuit, că în proporție de 75-80% au gânduri să părăsească această lume. Se simt inutili. Probemele lor psihice sunt cele mai accentuate. Luați orice supraviețuitor și întrebați-l ce autoritate a bătut la ușa lui și a întrebat: 'ce faci, mai trăiești, ai nevoie de ceva?”, a declarat Jean Chelba.

Andrei Mușat, un tânăr care a vrut să vină în Clubul Colectiv în noaptea tragediei dar s-a răzgândit pentru că mama lui tocmai venise din străinătate, a venit și el să aprindă lumânări pentru prietenii lui care au murit în incendiu.

„S-a întâmplat ca fix în seara aceea, mama venea din străinătate și mi-a fost greu să îi spun că plec în club. Și totodată, cu mine, am scăpat un prieten care trebuia să meargă cu mine. Dar nu este despre noi cei care am supraviețuit, ci despre cei care nu mai sunt. Toate victimele se chinuie cu sistemul, nu sunt medicamente, nu sunt terapii psihologice pentru ei", a spus Andrei Mușat.