ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Alocuțiunea de luni seară a președintelui socialist Emmanuel Macron despre vaccinarea obligatorie a anumitor bresle importante și extinderea condiției pașaportului „sanitar” la aproape orice activitate publică nu i-a lăsat indiferenți pe francezi. 

După ce a anunțat, în decembrie 2020, că vaccinul nu va fi obligatoriu, Emmanuel Macron a revenit asupra poziției sale, iar propaganda fricii a mai urcat o treaptă, îndemnându-i pe francezi să se vaccineze. Și, ca urmare a discursului său, zeci de mii de persoane s-au înscris la vaccinare în doar câteva ore, arată Sylvie Leblanc pentru VeculeMedia.fr.

Trăim un moment de răscruce, fără precedent, în care drepturile noastre au ajuns să fie călcate în picioare. Iar asta pentru un virus al cărei rată de mortalitate, să ne aducem aminte, nu depășește 0,1% dintre cei infectați. Este adevărat că SARS-CoV-2 poate fi mortal, dar nu trăiam noi deja cu o multitudine de viruși la fel de periculoși?  

Putem înțelege că poate fi normal să fie îndemnate persoanele vulnerabile să se protejeze, dar în nici un caz să fie obligate să o facă. Aceasta trebuie să fie și să rămână o alegere personală pe care fiecare este liber să o facă (sau să o refuze).

Să aruncăm o privire asupra unora dintre măsurile anunțate recent:

  • vaccinarea, făcută obligatorie pentru toți lucrătorii din domeniul sănătății;
  • pașaportul „sanitar”, extins la toate locurile de cultură sau divertisment cu o capacitate de peste 50 de persoane, începând din 21 iulie (la doar o săptămână după 14 Iulie, sărbătoarea națională! -n.n.). Apoi, din august, pașaportul va fi impus cafenelelor, restaurantelor, centrelor comerciale, transportului public pe distanțe mari (cu trenul, autocarul sau avionul) și așezămintelor medicale.
  • eliminarea gratuității testelor PCR până la toamnă (pentru a face indezirabilă varianta testării și a favoriza vaccinarea, care nu costă bani - n.n.).   

Cum rămâne cu legile care îi apără pe francezi de acest abuz?

Articolul 16-1 din Codul Civil francez: Fiecare are dreptul la respectul propriului corp. Corpul este inviolabil.

Articolul 5 al Convenției de la Oviedo (1997), acord semnat de Franța și alte 28 de țări: „o intervenție în domeniul sănătății nu poate fi făcută decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și lămurit. Această persoană primește în prealabil o informare adecvată cu privire la scopul și la natura intervenției, precum și în privința consecințelor și a riscurilor acesteia. Persoana în cauză poate, în orice moment, să-și retragă în mod liber consimțământul”. 

Articolul 111-4 din Codul sănătății publice (Legea Kouchner din 4 martie 2002): „Orice persoană ia, împreună cu profesionistul în sănătate și ținând cont de informațiile pe care acesta i le furnizează, deciziile privind sănătatea proprie. Medicul trebuie să respecte voința acestei persoane după ce a informat-o de consecințele alegerilor sale. Nici un act medical și nici un tratament nu poate fi efectuat fără consimțământul liber și lămurit al persoanei, iar acest consimțământ poate fi retras în orice moment”. 

Articolul R4127-36 din Codul sănătății publice: „consimțământul persoanei examinate sau tratate trebuie solicitat în toate cazurile. Atunci când bolnavul, fiind în stare să-și exprime voința, refuză analizele sau tratamentul propus, medicul trebuie să respecte refuzul, după ce l-a informat pe bolnav de consecințele ce decurg din acesta”.  

 Această imagine enumeră 11 convenții care ar trebui schimbate înainte de a face vaccinarea să devină obligatorie:

  1.Jurământul lui Hipocrate

  2.Codul deontologiei medicale

 
  3.Codul de la Nurnberg (1947)
 
  4.Declarația de la Geneva (1948)
 
  5.Declarația de la Helsinki din 1996, art. 25
 
  6.Convenția de la Oviedo din 1997, art. 5
 
  7.Legea Kouchner din 4 martie 2002
 
  8.Hotărârea Salvetti a CEDO (2002)
 
  9.Codul Civil francez, art. 16-1
 
 10.Rezoluția 2361 a Consiliului Europei
 
 11.Constituția Franței, art. 55
 
 
Restul, consideră autorii, nu este decât propagandă și intimidare. „Nu vă temeți, ăștia nu vă pot face NIMIC!”.
 
Ce se va întâmpla cu persoanele care nu doresc să fie vaccinate? Ce le rezervă viitorul?  
 
Toate indiciile ne fac să întrevedem faptul că, într-un viitor apropiat sau îndepărtat, „nevaccinații” vor fi excluși din societate. Nu vor mai avea dreptul la ieșiri și la distracții, nici la spațiile publice. Chestiunea poate fi pusă și în legătură cu munca, în privință meseriilor de toate felurile.

Întreprinderile vor avea dreptul de a concedia sau de a refuza să angajeze pe motiv de nevaccinare?

Școlile vor putea să treacă peste dreptul inalienabil la educație, refuzând să-i primească pe elevii nevaccinați?

Deja mulți sunt pe punctul de a se bate pentru libertățile noastre și sunt, cu siguranță, acuzați pe nedrept pentru că o fac. Anunțurile lui Macron implică mult mai multe schimbări juridice decât ni s-ar părea nouă... oare sunt într-adevăr fezabile?

Pe termen lung, această nouă societate mondială va determina, de bună seamă, o ruptură enormă în rândul populației.   

Rămâne la latitudinea fiecăruia să hotărască dacă dorește să se convertească la această lume nouă, fiind conștient că este cel mai probabil un cobai, sau dacă nu dorește să accepte aceste constrângeri și, prin aceasta, este obligat să devină un paria.

Precizez că acest articol nu are în vedere beneficiile sau vătămările „vaccinului” anti-Covid, ci punerea în chestiune a unei eventuale înrobiri a populației prin frică și constrângere. Și cu ce scop?

Numai viitorul ne-o va spune!

Va urma...