Pentru a putea răspunde la această întrebare trebuie să facem câteva precizări asupra teritoriului actual al Bulgariei și asupra populațiilor care s-au născut, au trăit aici înainte de anul 632, data formării unui stat cunoscut sub numele de Vechea Bulgarie Mare.

Pentru preistoria teritoriului actualei Bulgarii cităm, sintetic, din Istoria Bulgariei (așa cum este înfățișată pe wikipedia): „Culturile preistorice de pe teritoriul actualei Bulgarii includ culturile Hamangia și Vinča din neolitic (mileniile 6-3 î.Hr.), cultura eneolitică Varna (mileniul 5 î.Hr.), și cultura Ezero din Epoca Bronzului. Cronologia Karanovo servește drept orientare pentru preistoria regiunii balcanice în sens mai larg."

Așadar, culturile Hamangia și Vincea acoperă mileniile VI-III înaintea erei noastre, cultura Varna – mileniul V, iar pentru epoca bronzului cultura Ezero.

Intrând în antichitate, tracii sunt cei care au locuit pe actualul teritoriu al bulgarilor.

Cităm, din aceeași prezentare sintetică privitoare la Istoria Bulgariei, rândurile privitoare la antichitatea acestui teritoriu care a aparținut tracilor: „Tracii sunt cel mai vechi popor cunoscut care a locuit pe teritoriul Bulgariei din prezent; prezența lor istorică a lăsat o urmă observabilă în întreaga regiune balcanică, în ciuda istoriei lor tumultoase de cuceriri. Tracii trăiau împărțiți în numeroase triburi, până când majoritatea au fost unite de către regele Teres în jurul anului 500 î.Hr., formând Regatul Odrizilor, al cărui apogeu a fost în perioada regilor Sitalkes și Cotys I (383-359 î.Hr.). În anul 341 î.Hr. regatul a fost distrus de macedoneni, dar a fost reorganizat la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr., sub conducerea lui Seuthes al III-lea. În 188 î.Hr., romanii au invadat Tracia și războaiele împotriva lor au continuat până în 45, când Tracia a devenit provincie romană. Cea mai mare parte a Bulgariei de azi a făcut parte din Regatul dac format și condus de Burebista.

„Marea Bulgarie din timpuri romane a fost numită Moesia, și era locuită de o populație mixtă de origine tracă, greacă și dacă, majoritatea vorbind greaca sau o limbă sub-latină cunoscută drept romanică”. Regiunea a fost „invadată de slavi spre mijlocul secolului al VII-lea”."

Subliniem, așadar, că partea cea mai mare a Bulgariei de astăzi a fost un fragment din regatul dac al lui Burebista. Tradiția relatează că Burebista a fost inițiat la Odessos. Inscripții celebre, unele în aur, îi păstrează numele celebrului rege dac.

În ceea ce privește istoria Vechii Bulgarii Mari, abia în anul 632 din era noastră niște triburi de origine turcică au întemeiat un stat condus de hanul Kubrat. Orice istoric știe că bulgarii au ajuns în Peninsula Balcanică fiind izgoniți din „Volga Bulgaria" (spațiul dintre Volga și Kama), bulgarii fiind, cum se știe, un „popor mongol". Cităm din sinteza wikipedia (la îndemâna oricărui cititor): „În 632 bulgarii, triburi de origine turcică, conduși de hanul Kubrat, au format un stat independent cunoscut ca Vechea Bulgarie Mare, mărginit spre vest de Delta Dunării, spre sud de Marea Neagră, spre sud-est de Munții Caucaz, și spre est de râul Volga. Bizanțul a recunoscut noul stat printr-un tratat semnat în 635.

Presiunea din partea kazarilor a avut drept rezultat pierderea părții estice a Bulgariei Mari, în a doua jumătate a secolului VII. Unii dintre bulgarii din acel teritoriu aveau să migreze spre nord-est, formând un stat cunoscut drept „Volga Bulgaria” (la confluența dintre râurile Volga și Kama), stat ce a dăinuit până în secolul XIII."

Așadar, cronologia nu poate fi de partea Bisericii Ortodoxe a Bulgariei.

Apostolul Andrei s-a născut în anul 6 î.e.n. (Betsaida, Galileea, Nordul Israelului) și a murit în 30 noiembrie 60 (Patras, Achaia, Imperiul Roman).

Se vede, dintr-o simplă cronologie, că bulgarii nu au nici o legătură cu Sfântul Andrei, fiindcă între moartea Sfântului Andrei și venirea bulgarilor turcici de la gurile Volgăi în Europa sunt aproape 600 de ani!

În ceea ce privește venerarea ca sfânt a Apostolului Andrei, trebuie să știm că:

„În jurul anului 350 împăratul Constanțiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) duce moaștele sfântului Andrei la Constantinopol si le așază în Biserica Apostolilor. Acestea se păstreaza întregi până în jurul anului 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul cedează rugăminților locuitorilor din Patras si le înapoiază capul sfântului Andrei. În anul 1208, în timpul Cruciadei a patra, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV-lea papa Pius al II-lea a mutat relicvele sfântului Andrei în Catedrala Sfântul Petru din Roma. În anul 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras."

În privința legăturilor Apostolului Andrei cu Dobrogea noastră sunt numeroase mărturii tradiționale, bine știute: Peștera Sfântului Andrei, Pârâiașul Sfântului Andrei. În privința mărturiilor scripturale, amintim celebrul text din Apostolul Pavel, anume că sciții au auzit cuvântul lui Dumnezeu (Coloseni 3,11).

S-au pus în joc și alte documente din manuscrise grecești și traduceri latinești. Amintim: Hippolytus Romanus (170-236): „Andreas, Skythais, Thrakais keryxas, estayrothe en Patrais tes Achaias epi elaias orthios, kai thaptetai ekei..." (Andrei, după ce a predicat la sciți și la traci...). În Eusebius din Caesarea (260-340), citim în Pregătire evanghelică: „Sciții, datorită cuvântului lui Hristos care a ajuns până la ei...".

Mai putem aminti și Calendarul gotic, în care Sfântul Andrei apare sărbătorit în ziua de 29 noiembrie (vedeți manuscris mai jos).

Alfabetul gotic (creat în secolul V, pe teritoriul actualei Românii) se află și într-un manuscris din secolul IX, aparținând lui Alcuin. Este Codex Vindobonensis 795.

Extrem de important este Calendarul gotic, fiindcă în ziua de 29 noiembrie se sărbătorește ziua Sfântului Apostol Andrei, cel ce a creștinat în secolul I daco-romanii din Moesia dobrogeană. Andriins apaustaulusscrie Wulfila.

În ceea ce privește localitatea Durostorum (Silistra), acolo s-ar fi născut Auxentius de Durostorum, cel ce a scris Viața lui Wulfilas (manuscris ce se păstrează la Paris).

Dar Auxentius a fost expulzat de edictul împăratului Teodosie în anul 383 și s-a refugiat la Milano. Nici la anul 383 bulgarii nu existau în Europa fiindcă până în anul 632 au viețuit la gurile Volgăi.

Ar fi, desigur, o hazardare ca bulgarii să încerce să treacă drept urmașii Sfântului Apostol Andrei.

Nu le dau voie acte și documente din toate arhivele lumii.