ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



La finalul concertului tradițional de colinde „Răsăritul cel de Sus” al Patriarhiei Romane,  care a avut loc luni, 17 decembrie,  la Palatul Patriarhiei, Patriarhul României a vorbit despre legătura dintre credință și tradițiile populare, colindele fiind „o modalitate de cultivare populară a credinței în Întruparea Fiului lui Dumnezeu”,  propovăduită pe aceste plaiuri începând cu Sfântul Apostol Andrei. „Mărturisirea prin colinde a unității de credință creștină prin intermediul aceluiași grai românesc este, în același timp, o mărturisire și o dovadă a unității etnice a poporului român”, a spus în cuvântul său Patriarhul României, subliniind că tradiția colindelor „trebuie cultivată ca un mod de întărire a unității de credință și de neam a poporului român”.

Publicăm textul integral al Cuvântului Patriarhului României, preluat de pe basilica.ro:

Această ediție a concertului tradițional de colinde al Patriarhiei Române, „Răsăritul cel de Sus”, are loc în Anul Omagial al unității de credință și de neam și Anul comemorativ al Făuritorilor Marii Uniri din 1918.

Suntem în anul în care aniversăm Centenarul statului român unitar – 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, care a adunat laolaltă toate teritoriile românești și, în același timp, anul în care, cu ajutorul lui Dumnezeu, am săvârșit sfințirea Altarului Catedralei Naționale, Catedrala Mântuirii Neamului românesc, dorită încă din secolul XIX de Mihai Eminescu și Regele Carol I.

Legătura dintre credință și tradițiile populare este una profundă, iar colindele sunt expresia muzicală populară a unității de credință și de neam a românilor. În toate provinciile românești, colindele s-au manifestat dintotdeauna ca o modalitate de cultivare populară a credinței în Întruparea Fiului lui Dumnezeu, propovăduită pe aceste plaiuri începând cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

Tocmai de aceea, între vechile colinde românești se află și colindul Sfântului Andrei, foarte popular în zonele Dobrogei și Munteniei, dar și în alte părți ale țării.

Chiar dacă aceste colinde se referă cu prioritate la apropiata sărbătoare a Nașterii Domnului, ele reflectă întreaga lucrare mesianică pe pământ a Domnului Iisus Hristos, Cel întrupat, răstignit, înviat și înălțat întru slavă la cer de-a dreapta Tatălui.

Colindele sunt expresia cea mai vie, într-un limbaj simplu, accesibil tuturor, a culturii teologice și duhovnicești populare, o prelungire a Liturghiei și a slujbelor de Crăciun auzite în biserică.

La noi, la români, colindele se cântă în toate regiunile țării, din Maramureș până în Dobrogea, din Banat până în Moldova și Bucovina, la sate și la orașe deopotrivă.

Mărturisirea prin colinde a unității de credință creștină prin intermediul aceluiași grai românesc este, în același timp, o mărturisire și o dovadă a unității etnice a poporului român. Iar jertfa colindătorilor, aceea de a merge din casă în casă prin frig, sporește bucuria comuniunii sau a unității cu cei colindați, oferindu-le totodată gazdelor prilejul să-și arate la rândul lor credința, dar și generozitatea și recunoștința față de colindători.

Poporul român este un popor jertfelnic și răbdător, care trăiește și propovăduiește legătura dintre jertfă și biruință. Prin multe jertfe, poporul român a păstrat unitatea de credință, de neam, de limbă, de cultură, iar acum o sută de ani, în sfârșit, a realizat și unitatea teritorială și existența lui statală. Vulturul stavrofor (purtător de cruce) de pe stema României, care poartă crucea în plisc, arată că înălțarea întru demnitate se realizează după ce am luptat cu vitejie și am dăinuit prin jertfelnicie, prin osteneală și prin răbdare, prin credință verificată în suferință și împlinită în biruință.

Colindatul este o lucrare misionară și o vestire a bucuriei, a păcii și a iubirii, ca daruri ale lui Dumnezeu pentru oameni. Copiii binevestesc Nașterea Domnului Iisus Hristos, din casă în casă, prin viu grai, iar nașterea ca Om a Fiului lui Dumnezeu este așezată poetic în legătură cu taina Crucii, a Învierii și a Vieții veșnice.

De aceea, tradiția colindelor trebuie cultivată ca un mod de întărire a unității de credință și de neam a poporului român, dar și pentru a spori bucuria în familie, în biserică și în societate, într-o vreme când lumea secularizată devine tot mai individualistă, însingurată și tristă.

Potrivit hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anul 2019 va fi „Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)”. Colindele pe care le ascultăm în aceste zile, ca și majoritatea celorlalte tradiții specifice poporului român creștin ortodox,  s-au născut și sunt cel mai bine cultivate în lumea satului, unde, așa cum spunea poetul Lucian Blaga,  „s-a născut veșnicia”.

Să ne pregătim, așadar, să sărbătorim în anul 2019, așa cum se cuvine, istoria satului românesc, cinstind cu recunoștință pe preoții, învățătorii și primarii gospodari, care au cultivat hărnicia și dărnicia, unitatea și demnitatea poporului român.

Felicităm pe participanții la concertul tradițional de colinde al Patriarhiei Române, „Răsăritul cel de Sus”, felicităm Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române, organizatorul evenimentului, și binecuvântăm pe toți românii, dorindu-le Sărbători fericite cu sănătate și bucurie sfântă!

La mulți și fericiți ani!

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române