Împlinirea a 80 de ani de la inaugurarea Marii Fresce a Ateneului Român a fost marcată luni seara printr-un concert vocal-simfonic, lansarea unui film documentar și o expoziție foto, la eveniment fiind prezent Patriarhul României, precum și numeroase personalități ale vieții culturale românești. Evenimentul cultural „Regal pentru Centenar”  a fost organizat de Patriarhia Română, Primăria Municipiului București și Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic. În cadrul manifestării, Patriarhul României a vorbit despre importanța și simbolistica acestei lucrări, Marea Frescă a Ateneului, despre care a spus că „prezintă istoria poporului român ca pe o taină a Crucii și a Învierii sale, a suferinței și a biruinței sale, dar mai ales ca pe o Liturghie a unității și a demnității poporului român.”, potrivit Basilica.ro.

Publicăm mai jos cuvântul rostit de Patriarhul României cu acest prilej:


Aniversarea este sărbătorirea unui număr de ani de la data în care s-a produs un eveniment, iar comemorarea este acțiunea menită să evoce amintirea unei persoane sau a unor persoane care au trecut în eternitate. Pentru a cultiva memoria colectivă a unui popor, se zidesc monumente și se imprimă în materie chipul personalităților care au contribuit la apărarea, eliberarea și unificarea unui popor într-o singură țară.

În contextul Centenarului Marii Uniri, în anul 2018 se împlinesc 80 de ani de la inaugurarea Marii Fresce a Ateneului Român (26 mai 1938), care aduce în atenție, într-o formă vizuală, întreaga istorie a poporului român. În secolul al XIX-lea se picta în ulei. Sub influența artelor occidentale, și autorii români ai lucrărilor monumentale căutau noi forme de exprimare artistică, manifestându-se tendința de a imita realismul teluric specific picturilor occidentale. De aceea, în anul 1889, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat necesitatea revenirii la arta de tradiție bizantină în pictarea bisericilor, ca reacție la occidentalizarea excesivă a picturii bisericești la români.

Marea Frescă a Ateneului Român a fost realizată în perioada 11 septembrie 1933 – 22 aprilie 1937. De ce a fost aleasă tehnica frescă pentru cea mai mare compoziție cu tematică istorică din România și nu tehnica în ulei, care era încă o practică obișnuită a acelei perioade istorice de sfârșit de secol XIX și început de secol XX?

Răspunsul îl aflăm din biografia pictorului Costin Petrescu.

S-a născut în Pitești, la 10 mai 1872, într-o familie de pictori bisericești. Tatăl lui se numea Ilie Petrescu și era fiul lui Petre Ghețulescu Zugravul. Tatăl lui Costin Petrescu a zugrăvit numeroase biserici în frescă în zona Vâlcei, în Argeș și în Muscel.

După studii la Paris și Viena, în anul 1920, Costin Petrescu a fost chemat la Lyon, în Franța, unde a predat un curs de pictură în frescă. Experiența sa de profesor și de maestru familiarizat cu fresca a fost încununată prin publicarea unui valoros tratat: L’art de la fresque, (Arta frescei), apărut în 1931 la Editura Lefranc din Paris. Prefața a fost semnată de Paul Léon, fost ministru și Director General al Artelor din Franța. În acest tratat, Costin Petrescu face cunoscută Occidentului tehnica vechilor maeștri ai ansamblurilor murale din România, în special tehnica pictării bisericilor ortodoxe.

Valoarea spirituală și artistică a acestei tehnici ne trimite, și astăzi, cu gândul la pictura mănăstirilor: Voroneț, Probota, Arbore, Sucevița, Moldovița, Humor, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Pătrăuți, Bălinești și nu numai, unele dintre ele înscrise astăzi în patrimoniul mondial UNESCO, într-o categorie aparte pentru pictura lor exterioară în frescă.

Dintre ansamblurile murale din Bucovina, Costin Petrescu a ales să reprezinte în Fresca Ateneului Mănăstirea Moldovița, ctitorită în anul 1532 de domnitorul Petru Rareș pentru a înlocui vechea ctitorie a străbunicului său, domnitorul Alexandru cel Bun, portretizat și el în fresca Ateneului, în fața pridvorului deschis al Mănăstirii Moldovița. În cazul Moldoviței, vorbim, astfel, de o pictură care rezistă de 486 de ani.

Alte edificii ecleziastice, simboluri ale Ortodoxiei în istoria poporului român, reprezentate în fresca Ateneului sunt: Mănăstirile Cozia și Curtea de Argeș, Biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași și pridvorul Mănăstirii Hurezi, Biserica din Țebea, Dealul Mitropoliei și Catedrala Patriarhală din București.

Așadar, a fost ales acest tip de tehnică pentru marea pictură a Ateneului Român, deoarece pictorul bisericesc Costin Petrescu știa că tehnica pictării în frescă a sfintelor icoane este cea mai potrivită pentru a zugrăvi chipuri de persoane și evenimente din istoria neamului românesc, care se bucură de o cinstire deosebită în memoria colectivă a românilor.

Prin tehnica frescă, după cuvântul italian fresco – proaspăt, se realizează o pictură pe tencuiala umedă, proaspăt așezată pe perete, care permite imprimarea mai profundă a culorilor în zidul pictat și oferă picturii o durabilitate mare în timp.

După Marea Unire de la 1918, în România au fost construite numeroase lăcașuri de cult care au oferit șansa multor pictori bisericești de a găsi soluții iconografice de revigorare a tradiției bizantine.

Costin Petrescu, autorul frescei Ateneului Român, a pictat mai multe lăcașuri de cult precum: Biserica Sfântul Silvestru, Biserica Sfântul Dumitru – Colentina, Biserica Mihai Vodă din București sau Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului și altele.

În penultima scenă a Marii Fresce a Ateneului se poate observa Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia, realizată după planurile arhitectului Victor Gh. Ștefănescu și finalizată în anul 1922, pentru momentul încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, la 15 octombrie 1922. Această catedrală a fost construită în stil neoromânesc, cu elemente de tradiție bizantină, iar pictura a fost realizată de același Costin Petrescu, în tehnica frescă.

Ultima lucrare a sa a fost pictura de la Reședința Patriarhală, din holul alăturat Paraclisului Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pictură începută în anul 1951, la inițiativa Patriarhului Justinian Marina. Costin Petrescu a trecut la cele veșnice în anul 1954, în timpul lucrărilor la fresca de la Reședința Patriarhală din București, pictura fiind continuată de ucenicul său, Vasile Rudeanu și de fiul său, Radu Costin Petrescu.

În timp ce artistul Costin Petrescu lucra la Marea Frescă a Ateneului Român, un alt contemporan de-al său, Dimitrie Belizarie, a susținut reînvierea acestei tehnici, pictând, în perioada 1932-1935, Catedrala Patriarhală cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena.

Totuși, trebuie menționată aici și istoria zbuciumată a frescei monumentale a Ateneului Român, deoarece, în timpul regimului comunist, unii au propus distrugerea acesteia, dar, în cele din urmă, pictura a fost acoperită cu o cortină de culoare roșie, pentru a nu fi văzută.

După căderea regimului comunist, pictura bisericească de azi, prin tehnica frescă, exprimă reîntoarcerea la arta de tradiție bizantină, deoarece pictura bizantină este cea mai compatibilă cu Liturghia ortodoxă bizantină și cu imnografia ortodoxă bizantină, desigur, interpretată în nota sensibilității românești de mai multe secole.

Ateneul Român a fost construit, exact cu 130 de ani în urmă, în 1888, pe vatra unei biserici care a aparținut Episcopiei Râmnicului, iar fresca pictorului Costin Petrescu, din sala circulară situată sub cupola Ateneului Român, a fost realizată, ca o familiaritate românească între cult și cultură. Fresca aceasta prezintă istoria poporului român ca pe o taină a Crucii și a Învierii sale, a suferinței și a biruinței sale, dar mai ales ca pe o Liturghie a unității și a demnității poporului român.

Mulțumim Primăriei Generale a Municipiului București și Administrației Monumentelor și Patrimoniului Turistic pentru sprijinul acordat în realizarea acestui eveniment cultural. Mulțumim conducerii Ateneului Român pentru găzduire, Orchestrei și Corului Filarmonicii George Enescu pentru regalul muzical și Televiziunii TRINITAS a Patriarhiei Române pentru realizarea filmului documentar și organizarea evenimentului.